ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 267/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată de reclamanții D.E.V. și D.J.A. în contradictoriu Statul Român prin Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a solicitat obligarea Statului Român prin Comisie ca în termen de 10 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului compus din „apartament nr. 1 situat în Cluj-Napoca, format din 2 camere, bucătărie, hol, debara, cameră baie, balcon, terasă acoperită, garaj, pivniță comună, hol comun cu suprafața utilă de 67,34 mp și părți indivize comune în cotă de 36/100-a parte, înscris în C.F. individuală nr. 65041 Cluj și teren atribuit în proprietate în cota de 41,04/1140 - a parte din terenul înscris în C.F.

nr. 24988 Cluj"; precum și obligarea aceleași pârâte ca într-un termen rezonabil de maxim 90 zile calculate de la împlinirea termenului de 10 zile de la desemnarea evaluatorului să emită decizia de acordare a titlurilor de despăgubire în valoarea corespunzătoare valorii stabilite prin raportul de evaluare precum și la plata cheltuielilor de judecată. Motivându-și cererea, reclamanții au susținut că au avut în proprietate anterior anului 1989 imobilul apartament și terenul identificat în petitul acțiunii iar acesta a fost preluat abuziv în proprietatea statului fără vreo despăgubire.

În acest context au susținut reclamanții au solicitat restabilirea dreptului de proprietate, prin restituirea în natură iar apoi în urma demersurilor ce au implicat acțiuni în fața instanțelor văzând că nu au șanse de restituire s-au adresat la 5 noiembrie 2003 cu cerere, autorităților administrative solicitând să execute dispoziția dată și să le comunice stadiul de ducere a acesteia la îndeplinire pentru a intra în posesia despăgubirilor bănești. Reclamanții au susținut că s-au adresat autorităților și demersurile au rămas fără rezolvare până în 2005 când au revenit cu o nouă notificare solicitând ca în termen de 60 de zile să li se soluționeze cererea.

La acest demers li s-a răspuns că pe baza noilor reglementări se va emite o nouă decizie care a și fost dată la 17 iulie 2006 cu ignorarea totală a dispoziției anterioare din 2002. Dosarul cu ultima dispoziție, a fost apoi înaintat Comisiei Centrale căreia i s-au adresat a le fi comunicat stadiul de soluționare și când se va finaliza acest dosar. Prin răspunsul primit li s-a indicat numărul dosarului, nr. 27547/CC, precum și faptul că derularea procedurii de soluționare a dosarului este condiționată de selectarea acestuia pe baza unui program informatic aleatoriu. Această modalitate de rezolvare a acordării despăgubirilor susțin reclamanții încalcă prevederile art. 6 din C.E.D.O.

și aduce atingere dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din primul protocol adițional al Convenției, după ce a transformat dreptul la măsuri într-un nuduum jus . În aceste condiții arată reclamanții dacă legiuitorul a evitat un termen de soluționare a acordării măsurilor reparatorii în egală măsură nu a dorit a aduce atingere dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție sau a celor din art. 1 din primul Protocol. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 549 din 2 iulie 2008, a admis în parte acțiunea formulată de D.E.V. și D.J.A. A obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze într-un termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru dosarul nr. 27547/CC un evaluator autorizat pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului apartament nr. 1 situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F.

nr. 24988 Cluj. A obligat pârâta să emită într-un termen rezonabil de maxim 90 de zile calculat de la împlinirea termenului de 10 zile mai sus precizat în favoarea reclamanților a deciziei reprezentând titlu de despăgubire în echivalent pentru imobilul menționat a cărei valoare va fi stabilită în urma raportului de evaluare. A obligat pârâta să achite reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2618,15 lei. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că legea privind reforma în domeniile proprietății și justiției în reglementarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor stabilește termene rezonabile. Ca urmare și în soluționarea cererii vizând analizarea situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privința verificării legalității, transmiterea dosarului evaluatorului implicit întocmirea raportului și emiterea deciziei de despăgubire, se impune soluționarea într-un termen rezonabil.

Or, în speță, de la solicitarea adresată autorității a trecut aproape un an și cererea nu a fost rezolvată, ori din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie nejustificat. A statua altfel și a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență că în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat al autorității întrucât prin adresa nr. 723202 din 7 decembrie 2007 reclamaților li s-a adus la cunoștință procedura administrativă ce trebuie urmată în vederea soluționării dosarului nr. 27547/CC fiind totodată înștiințați că acest dosar va fi soluționat după selectare.

A mai arătat recurenta că dosarul nr. 27547/CC a fost remis Primăriei Municipiului Cluj-Napoca pentru a acorda acestuia posibilitatea completării dosarului cu actele solicitate, în conformitate cu obligațiile cei reveneau conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În ceea ce privește obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, de a desemna un evaluator autorizat, în lipsa, din dosarul cu pricina, a actelor care să descrie construcția Comisia Centrală se află în imposibilitate de a continua procedura administrativă. În ceea ce privește obligarea la cheltuieli de judecată a precizat că pârâta este o entitate fără personalitate juridică, fără buget propriu aflată în subordinea Ministerului Finanțelor.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă refuzul autorității de a demara procedura administrativă de soluționare a dosarului nr. 27547/CC în vederea acordării despăgubirilor bănești pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 24988 Cluj și trecut în proprietatea statului fără plată. Prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente adoptate în forma și cu procedura prevăzută de art. 114 alin. (1) din Constituție s-a reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv statuându-se între altele că legea se aplică și despăgubirilor propuse prin decizia motivată a conducătorului instituției publice.

Pentru analizarea și stabilirea cuantumul final al despăgubirilor care se acordă potrivit titlului menționat al actului normativ relevat s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art. 13 alin.(1) lit. a) și b) are ca atribuții principale emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire și a lua alte măsuri necesare aplicării legii. Intimații-reclamanți, al căror dosar se află în evidențele recurentei-pârâte încă din anul 2006, au formulat cerere de urgentare a emiterii unei dispoziții de restituire în echivalent a imobilului în litigiu, considerându-se vătămați într-un drept al lor de către autoritatea publică ce tergiversează soluționarea cererii, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată și completată prin Legea nr. 262/2007.

Trebuie precizat însă că, chiar dacă autoritatea administrativă în cauză, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost abilitată prin H.G. nr. 1095/2005 să stabilească ordinea în care vor fi soluționate dosarele, în exercitarea acestei prerogative ea nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de discreționară încât să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate de legea fundamentală a statului și celelalte legi pertinente, așa cum corect statuează și instanța de fond. Criteriul aleatoriu stabilit de comisie, unicul de altfel în funcție de care se vor soluționa dosarele nu prezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau altuia dintre dosarele care-i sunt transmise de unitatea deținătoare.

Altfel spus, cât timp cetățeanului nu-i sunt oferite și alte criterii obiective în funcție de care să poată controla modul în care autoritatea investită de lege își exercita atribuțiile, astfel încât să poată aprecia în ce măsură drepturile sale îi sunt sau nu lezate prin conduita autorității pârâte, acesta este îndreptățit a se îndoi de corectitudinea operațiunilor desfășurate de autoritatea respectivă. Intimații-reclamanți s-au adresat instanței de judecată pe calea contenciosului administrativ tocmai pornind de la ideea că soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie nu constituie o justificare pertinentă pentru autoritatea pârâtă care să conducă la neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire.

Rezolvând acest capăt de cerere, în sensul admiterii lui, instanța de fond a avut în vedere și prevederile art. 6 din C.E.D.O., conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege. Așadar autoritatea administrativă, în speță recurenta-pârâtă are obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererii reclamanților-intimați și de a reaprecia asupra procedurii de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățeanului.

Motivul de recurs privind imposibilitatea autorității de a demara procedura administrativă de acordare a despăgubirilor nu poate fi reținut, având în vedere că în condițiile constatării unor eventuale lipsuri această autoritate putea cere instituției publice implicate a face demersuri pentru depunerea actelor și a se transmite apoi în vederea definitivării dosarului și chiar persoanelor în cauză, reclamanții, care erau în măsură să își susțină eventualul drept prin actele deținute. Pe de altă parte remiterea dosarului a avut loc după demersurile de solicitare a finalizării procedurii în fața instanței de judecată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în mod corect instanța de fond admițând acțiunea reclamantului și obligând pârâta să desemneze un evaluator autorizat pentru evaluarea imobilului precum și să emită într-un termen rezonabil de 90 de zile, în favoarea reclamanților decizia reprezentând titlu de despăgubire, a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, neavând nici o relevanță dacă această parte are sau nu personalitate juridică. Așa fiind și având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 549 din 21 iulie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.