Decizia nr. 423/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii. Reclamantul K.A. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună desființarea titlului de despăgubire stabilit prin decizia nr. 6663/FF din 5 ianuarie 2009 pentru suma de 7.709 RON și obligarea pârâtei la emiterea unui alt titlu de despăgubire cu un cuantum rezonabil și acordarea de daune interese în cuantum de 1000 lei pentru prejudiciile aduse prin nesoluționarea cererii în termen.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat cererea. Reclamantul a arătat că a solicitat retrocedarea unui teren extravilan în suprafață de 9300 mp situat în circumscripția administrativă a comunei Frumoasa județul Harghita, parcela „Kovecses. Întrucât nu a existat posibilitatea despăgubirii în natură, pârâta, în baza exclusivă a raportului de evaluare a emis decizia nr. 6663/FF din 5 ianuarie 2009 privind acordarea de despăgubiri pentru suma de 2.709 RON. Deși și-a exprimat nemulțumirea cu privire la raportul de evaluare, totuși titlul de despăgubire a fost emis la suma stabilită de evaluator.

Apărările formulate de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru neformularea plângerii prealabile de către reclamant. Totodată, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a expertului evaluator S.T.

Hotărârea instanței de fond. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 95 din 12 iunie 2009 a respins excepția prematurității acțiunii formulată de pârâtă și a admis acțiunea reclamantului dispunând desființarea deciziei nr. 6663/FF emisă de pârâtă la data de 5 ianuarie 2009, obligând-o să emită o altă decizie care să conțină titlu de despăgubire în favoarea reclamantului, în cuantum de 18.600 lei. De asemenea, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale. Totodată, a admis cererea de chemare în garanție a numitului S.T., cerere formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând chematul în garanție la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei.

Motivele de fapt și de drept ale sentinței. Instanța a reținut că excepția prematurității invocată de pârâtă este nefondată, întrucât reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei atacate (fila 4). În privința fondului cauzei se reține că valoarea de despăgubire stabilită prin decizia nr. 6663/FD din 5 ianuarie 2009 este o valoare care nu reflectă realitatea pieței imobiliare de la data efectuării raportului de evaluare, astfel că cererea a fost admisă. Cum soluționarea cu întârziere a cererii reclamantului i-a creat acestuia un prejudiciu de ordin moral, pârâta a fost obligată la daune morale în cuantum de 1000 lei. Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că aceasta trebuie admisă în condițiile în care întârzierea se datorează expertului evaluator care efectuând o lucrare superficială a deschis posibilitatea formulării unor contestații ce au condus la tergiversarea emiterii deciziei care să conțină titlu de despăgubire.

Recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 6.1. În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată, recurentul consideră că reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 8 mai 2008 și înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 17423/FF din 20 mai 2009, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, din 13 martie 2009. Recurentul a răspuns la plângerea prealabilă în termen legal, în data de 18 iunie 2009. Față de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului în contencios administrativ este prematur introdusă. Plângerea prealabilă este tardivă, formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ. 6.2. Pe fondul cauzei, se invocă lipsa de temei legal a soluției pronunțate de instanța de fond. Existența unui contract de vânzare-cumpărare și compararea cu grila notarilor nu justifică trecerea peste raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator S.T. Raportul de evaluare respectă standardele internaționale de evaluare, iar reclamantul avea posibilitatea prevăzută de art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005 de a fi asistat de un evaluator ales pe tot parcursul desfășurării procedurii. Datele furnizate de reclamant cu privire la tranzacțiile efectuate în zonă și care ar fi condus la stabilirea unei alte valori asupra terenului au fost transmise ulterior emiterii deciziei de despăgubire. 6.3. Referitor la obligarea recurentului la plata către reclamant a sumei de 1000 lei daune morale, se învederează faptul că repararea prejudiciului este condiționată de anularea sau existența unui refuz nejustificat, ceea ce în speță nu s-a dovedit. Culpa aparține expertului evaluator, care, prin formularea contestațiilor și răspunsurile la acestea a condus la tergiversarea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Recursul formulat de chematul în garanție S.T.. Motive de recurs ce pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Cu privire la obligarea la plata sumei de 1000 lei daune morale în urma admiterii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Recurentul solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție. Recurentul arată că reclamantul s-a plâns de valoarea stabilită și nu de termenul în care s-a făcut evaluarea. Consideră că a efectuat lucrarea în timp util și nu se consideră vinovat că decizia s-a eliberat mai târziu. 7.2. Pe fondul cererii, cu privire la evaluarea terenului, recurentul arată că imobilul este în extravilan, iar instanța de judecată nu putea pe baza unui singur contract de vânzare-cumpărare să stabilească o altă valoare a terenului.

Apărările formulate de intimatul-reclamant K.A. Intimatul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că nu a fost de acord cu evaluarea stabilită înainte de emiterea deciziei, că deși s-au solicitat date cu privire la vânzările din zonă nu au fost luate în considerare, iar terenul în cauză este arabil. În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii solicită respingerea acesteia. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise. 2. Soluția instanței de fond cu privire la soluționarea excepției lipsei procedurii prealabile s-a făcut cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 3. Potrivit art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată și completată, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii nr. 554/2004, modificată și completată. La rândul său, Legea nr. 554/2004 modificată și completată impune parcurgerea unei proceduri prealabile, anterioare formulării acțiunii în justiție, conform art. 7 alin. (1). Împrejurarea nerespectării acestei proceduri prealabile este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă. 4. Reclamantul nu a formulat reclamație administrativă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei. La fila 4 din dosarul de fond se află o petiție olografă, nedatată și neînregistrată la Secretariatul recurentului, prin care reclamantul își exprimă nemulțumirea în ceea ce privește evaluarea terenului. Această cerere nu poate fi apreciată ca reprezentând plângere prealabilă, deoarece nu este confirmată de recurent, iar reclamantul nu a adus dovezi cu privire la înregistrare. De altfel, însuși reclamantul a arătat la fila 95 din dosarul de fond că acea petiție a fost formulată anterior emiterii deciziei și pentru că poziția sa era cunoscută recurentului nu a mai considerat necesar să se adreseze cu o altă cerere. 5. Prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată sunt imperative și nu lasă la aprecierea părților necesitatea efectuării unui demers administrativ prealabil. 6. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursurile și a se casa sentința recurată. 7. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va fi admisă excepția lipsei procedurii prealabile (dovedită în mod greșit de recurenta-pârâtă) iar acțiunea va fi respinsă ca inadmisibilă. 8. Drept consecință, și cererea de chemare în garanție formulată de intimatul-pârât împotriva lui S.T. va fi respinsă.

În raport de soluția pronunțată, instanța de recurs consideră că nu mai este necesar a se pronunța cu privire la motivele de recurs cu privire la fondul pricinii.