ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 423/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 423/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Reclamantul K.A. a chemat în
judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o
va pronunța să dispună desființarea titlului de
despăgubire stabilit prin decizia nr. 6663/FF din 5 ianuarie 2009 pentru
suma de 7.709 RON și obligarea pârâtei la emiterea unui alt titlu de
despăgubire cu un cuantum rezonabil și acordarea de daune interese în
cuantum de 1000 lei pentru prejudiciile aduse prin nesoluționarea cererii
în termen.
Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat cererea.
Reclamantul a arătat că a
solicitat retrocedarea unui teren extravilan în suprafață de 9300 mp
situat în circumscripția administrativă a comunei Frumoasa
județul Harghita, parcela „Kovecses. Întrucât nu a existat posibilitatea
despăgubirii în natură, pârâta, în baza exclusivă a raportului
de evaluare a emis decizia nr. 6663/FF din 5 ianuarie 2009 privind acordarea de
despăgubiri pentru suma de 2.709 RON. Deși și-a exprimat
nemulțumirea cu privire la raportul de evaluare, totuși titlul de
despăgubire a fost emis la suma stabilită de evaluator.
Apărările formulate de
pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat
excepția prematurității cererii de chemare în judecată
pentru neformularea plângerii prealabile de către reclamant.
Totodată, pârâtul a formulat cerere
de chemare în garanție a expertului evaluator S.T.
Hotărârea instanței de fond.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința
nr. 95 din 12 iunie 2009 a respins excepția prematurității
acțiunii formulată de pârâtă și a admis acțiunea
reclamantului dispunând desființarea deciziei nr. 6663/FF emisă de
pârâtă la data de 5 ianuarie 2009, obligând-o să emită o
altă decizie care să conțină titlu de despăgubire în
favoarea reclamantului, în cuantum de 18.600 lei.
De asemenea, a obligat pârâtul la plata
către reclamant a sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale.
Totodată, a admis cererea de chemare
în garanție a numitului S.T., cerere formulată de Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligând chematul în
garanție la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei.
Motivele de fapt și de drept ale
sentinței.
Instanța a reținut că
excepția prematurității invocată de pârâtă este
nefondată, întrucât reclamantul a formulat plângere prealabilă
împotriva deciziei atacate (fila 4).
În privința fondului cauzei se
reține că valoarea de despăgubire stabilită prin decizia
nr. 6663/FD din 5 ianuarie 2009 este o valoare care nu reflectă realitatea
pieței imobiliare de la data efectuării raportului de evaluare,
astfel că cererea a fost admisă.
Cum soluționarea cu întârziere a
cererii reclamantului i-a creat acestuia un prejudiciu de ordin moral, pârâta a
fost obligată la daune morale în cuantum de 1000 lei.
Cu privire la cererea de chemare în
garanție, instanța a reținut că aceasta trebuie admisă
în condițiile în care întârzierea se datorează expertului evaluator
care efectuând o lucrare superficială a deschis posibilitatea
formulării unor contestații ce au condus la tergiversarea emiterii
deciziei care să conțină titlu de despăgubire.
Recursul formulat de pârâtul Statul
Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
6.1. În ceea ce privește
excepția prematurității cererii de chemare în judecată, recurentul consideră că reclamantul a formulat plângere
prealabilă la data de 8 mai 2008 și înregistrată la
Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 17423/FF
din 20 mai 2009, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, din
13 martie 2009.
Recurentul a răspuns la plângerea
prealabilă în termen legal, în data de 18 iunie 2009.
Față de dispozițiile art. 8
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului în contencios
administrativ este prematur introdusă.
Plângerea prealabilă este
tardivă, formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de Legea
contenciosului administrativ.
6.2. Pe fondul cauzei, se invocă
lipsa de temei legal a soluției pronunțate de instanța de fond.
Existența unui contract de
vânzare-cumpărare și compararea cu grila notarilor nu justifică
trecerea peste raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator S.T.
Raportul de evaluare respectă
standardele internaționale de evaluare, iar reclamantul avea posibilitatea
prevăzută de art. 16 pct. 13 din H.G. nr. 1095/2005 de a fi asistat
de un evaluator ales pe tot parcursul desfășurării procedurii.
Datele furnizate de reclamant cu
privire la tranzacțiile efectuate în zonă și care ar fi condus
la stabilirea unei alte valori asupra terenului au fost transmise ulterior
emiterii deciziei de despăgubire.
6.3. Referitor la obligarea
recurentului la plata către reclamant a sumei de 1000 lei daune morale, se
învederează faptul că repararea prejudiciului este
condiționată de anularea sau existența unui refuz nejustificat, ceea
ce în speță nu s-a dovedit.
Culpa aparține expertului
evaluator, care, prin formularea contestațiilor și răspunsurile
la acestea a condus la tergiversarea emiterii deciziei reprezentând titlu de
despăgubire.
Recursul formulat de chematul în
garanție S.T..
Motive de recurs ce pot fi încadrate
la cele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc.
civ.
Cu privire la obligarea la plata
sumei de 1000 lei daune morale în urma admiterii cererii de chemare în
garanție formulată de pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurentul solicită modificarea
sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în
garanție.
Recurentul arată că
reclamantul s-a plâns de valoarea stabilită și nu de termenul în care
s-a făcut evaluarea.
Consideră că a efectuat
lucrarea în timp util și nu se consideră vinovat că decizia s-a
eliberat mai târziu.
7.2. Pe fondul cererii, cu privire
la evaluarea terenului, recurentul arată că imobilul este în
extravilan, iar instanța de judecată nu putea pe baza unui singur
contract de vânzare-cumpărare să stabilească o altă valoare
a terenului.
Apărările formulate de
intimatul-reclamant K.A.
Intimatul solicită respingerea
recursurilor ca nefondate, arătând că nu a fost de acord cu evaluarea
stabilită înainte de emiterea deciziei, că deși s-au solicitat
date cu privire la vânzările din zonă nu au fost luate în
considerare, iar terenul în cauză este arabil.
În ceea ce privește excepția
prematurității acțiunii solicită respingerea acesteia.
II. Considerentele instanței de
recurs.
Recursurile sunt fondate și
urmează a fi admise.
Soluția instanței de fond cu
privire la soluționarea excepției lipsei procedurii prealabile s-a
făcut cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 19 din Titlul VII din
Legea nr. 247/2005 modificată și completată, deciziile adoptate
de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot
fi atacate cu contestație în condițiile Legii nr. 554/2004,
modificată și completată.
La rândul său, Legea nr. 554/2004
modificată și completată impune parcurgerea unei proceduri prealabile,
anterioare formulării acțiunii în justiție, conform art. 7 alin.
(1).
Împrejurarea nerespectării acestei
proceduri prealabile este sancționată cu respingerea acțiunii ca
inadmisibilă.
Reclamantul nu a formulat
reclamație administrativă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei.
La fila 4 din dosarul de fond se
află o petiție olografă, nedatată și neînregistrată
la Secretariatul recurentului, prin care reclamantul își exprimă
nemulțumirea în ceea ce privește evaluarea terenului.
Această cerere nu poate fi
apreciată ca reprezentând plângere prealabilă, deoarece nu este
confirmată de recurent, iar reclamantul nu a adus dovezi cu privire la
înregistrare.
De altfel, însuși reclamantul a
arătat la fila 95 din dosarul de fond că acea petiție a fost
formulată anterior emiterii deciziei și pentru că poziția
sa era cunoscută recurentului nu a mai considerat necesar să se
adreseze cu o altă cerere.
Prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004
modificată și completată sunt imperative și nu lasă la
aprecierea părților necesitatea efectuării unui demers
administrativ prealabil.
Față de acestea, în temeiul
art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3)
din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a
se admite recursurile și a se casa sentința recurată.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 modificată și completată, va fi admisă
excepția lipsei procedurii prealabile (dovedită în mod greșit de
recurenta-pârâtă) iar acțiunea va fi respinsă ca
inadmisibilă.
Drept consecință, și
cererea de chemare în garanție formulată de intimatul-pârât împotriva
lui S.T. va fi respinsă.
În raport de soluția
pronunțată, instanța de recurs consideră că nu mai
este necesar a se pronunța cu privire la motivele de recurs cu privire la
fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Statul Român
prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva
sentinței civile nr. 95 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința atacată
și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Respinge cererea de chemare în
garanție formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.