ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4712/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta V.A.E. a formulat contestație împotriva deciziei din 01 octombrie 2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a solicitat obligarea acesteia să emită o nouă decizie titlu de despăgubire, pe baza întocmirii unui raport de evaluare, cu respectarea legii. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, prin decizia evocată, intimata i-a comunicat emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 672.776 RON, conform raportului de evaluare din 27 august 2009, întocmit cu încălcarea dispozițiilor pct. 16.13 din H.G.

nr. 1095/2005 privind convocarea sa la efectuarea expertizei și încălcarea dreptului la apărare, întrucât nu i-a fost comunicat raportul integral, nu a fost identificat terenul și nu s-a aplicat metoda comparației cu alte rapoarte de evaluare. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea contestației, susținând că decizia a fost adoptată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile, pe baza raportului de evaluare. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a expertului evaluator P.M., care a întocmit raportul de evaluare din 27 august 2009, pentru ca în situația în care va cădea în pretenții să fie obligat să suporte suma respectivă. Prin sentința civilă nr. 287/F-CONT din 15 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de V.A.E.

împotriva deciziei din 01 octombrie 2009, în contradictoriu cu Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; a obligat pârâta să emită o nouă decizie-titlu de despăgubiri potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză pentru suma de 3.390.691 RON; a respins cererea de chemare în garanție a expertului evaluator P.M.; a obligat pârâta să plătească contestatoarei suma de 3.570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În cauză întocmirea raportului de evaluare s-a făcut fără a fi respectate dispozițiile legale evocate, pentru că expertul nu a convocat pe reclamantă la efectuarea lucrării, apreciind greșit că nu se impunea o deplasare la fața locului și nu a solicitat reclamantei lămuriri, iar după finalizarea expertizei i-a comunicat doar o sinteză a raportului de evaluare și nu lucrarea în întregime.

În acest mod, reclamanta a fost prejudiciată, pentru că evaluatorul nu a dispus de date și informații suficiente pentru evaluarea corectă, reală a terenului alcătuit din 3 suprafețe, situate în zone distincte, de importanță diferită. Instanța a reținut că din cuprinsul probei cu un nou raport de evaluare efectuat în instanță de către evaluatorul inițial și de către cel desemnat de reclamantă, rezultă următoarele: Valoarea de piață estimată la data de 19 noiembrie 2010, pentru suprafața de 12.212 m.p. teren compus din patru parcele: parcela 1 - teren intravilan în suprafață de 5.000 m.p., situat în mun. Rm. Vâlcea, ocupat de SC A. SA, F. Coop, SC S.S. SA, Pasarela Nord și drum E81 (DN7); parcela 2 - teren intravilan în suprafață de 3.348 m.p., situat în mun.

Rm. Vâlcea, ocupat de proprietăți imobiliare, str. D.C. și drumul E81 (DN7); parcela 3 - teren intravilan în suprafață de 2.023 m.p., situat în mun. Rm. Vâlcea, ocupat Agenția Domeniului Statului; parcela 4 - teren intravilan în suprafață de 1.841 m.p., situat în mun. Rm. Vâlcea, str. C.T., ocupat cu blocuri de locuințe, este în sumă de 3.390.691 RON. S-a respins cererea de chemare în garanție a expertului evaluator P.M., reținându-se că acesta nu are nicio culpă la evaluarea inițială, pentru că nu s-a aflat în posesia tuturor datelor necesare, furnizate ulterior de către Primăria mun. Rm. Vâlcea, prin adresa din data de 01 iulie 2010. În baza art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 3.570 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva sentinței nr. 287/F-Cont din data de 15 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, în condițiile în care decizia Comisiei Centrale se emite în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Or, în cauză, instanța de judecată a reținut în mod greșit că întocmirea raportului de evaluare care a stat la baza emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire s-a făcut fără a fi respectate dispozițiile legale în sensul convocării reclamantei la efectuarea expertizei. Formularea legii este clară, nefiind instituită obligativitatea convocării persoanelor în etapa evaluării.

În speță a fost respectat principiul contradictorialității în desfășurarea procedurii de specialitate: - reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de evaluare, fiindu-i comunicat răspunsul la aceste obiecțiuni de către expertul evaluator P.M.; - reclamantei i-a fost comunicată doar o sinteză a raportului de evaluare, însă aceasta putea solicita atât evaluatorului care a întocmit raportul de evaluare, cât și recurentei, transmiterea raportului de evaluare în întregime; - în situația în care petenta avea cunoștință de faptul că amplasamentul terenului supus evaluării se află în intravilanul localității și nu în extravilanul acesteia, ar fi trebuit să comunice pârâtei aceste aspecte, de urgență, precum și arătarea dovezilor în susținerea celor afirmate, înaintea emiterii deciziei contestate; - or, reclamanta a înțeles să invoce această situație pe calea acțiunii în instanță, așadar după emiterea deciziei atacate, deși raportul de evaluare care a stat la baza emiterii titlului de despăgubire i-a fost comunicat, iar aceasta a formulat obiecțiuni asupra celor consemnate în raport.

În împrejurările menționate, recurentul a susținut că nu poate fi reținută culpa instituției în emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor îndeplinindu-și în mod legal atribuțiile: dosarul de acordare a despăgubirilor, împreună cu întreaga documentație, a fost înaintat spre soluționare instituției pârâte, care, pe baza datelor existente la acest dosar, a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005. În drept recurenta a invocat Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, H.G. nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 299, art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata V.A.E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Intimata a precizat, prin aceste concluzii, că prin obiecțiunile la raportul de evaluare a semnalat pârâtei tocmai că terenul este situat în extravilanul localității și că expertul a evaluat terenul ca și cum ar fi fost situat în extravilan și, de asemenea, că valoarea terenului este prea mică raportat la amplasamentul acestuia. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile punctului 16.12 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, cu modificările și completările ulterioare, „După primirea dosarului prevăzut la pct. 16.11, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire”. De asemenea, pct. 16.13 din aceleași norme precizează că „(1) Dacă pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare la fața locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele îndreptățite să primească despăgubiri prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele și orele când începe și când continuă lucrarea.

Convocarea va fi remisă persoanei îndreptățite cu cel puțin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului nu se socotesc ziuă primirii convocării și nici data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată lucrării evaluatorului. (2) Persoanele îndreptățite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului, la solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza acestuia informații privind valoarea imobilului obiect al lucrării. (3) La data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare și pe tot parcursul desfășurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptățite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales și remunerat de către acestea.

Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia. (4) Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor solicitante îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale. (5) Evaluatorii desemnați sunt datori să se înfățișeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere. (6) Dacă Comisia Centrală nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi expertize”.

În fine, potrivit punctului 16.14 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, „în baza raportului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 și 16.13, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului la reevaluare”. Cum judicios a reținut judecătorul fondului, prevederile punctelor 16.12-16.14 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu au fost respectate întrucât evaluatorul nu a convocat reclamanta la efectuarea lucrării, apreciind eronat că nu se impunea o deplasare la fața locului, și nu a solicitat reclamantei lămuriri, iar după finalizarea raportului de evaluare a comunicat reclamantei doar o sinteză a raportului de evaluare și nu lucrarea în întregime.

În mod evident, procedându-se în această modalitate, au fost vătămate drepturile și interesele legitime ale intimatei, în condițiile în care evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite potrivit legii s-a realizat formal, evaluatorul nedispunând de date și informații suficiente și reale pentru evaluarea corectă a terenului alcătuit din 3 suprafețe, situate în zone distincte, de importanță economică diferită. Prin noul raport de evaluare, ordonat de instanța de fond și efectuat de evaluatorul inițial și de către cel desemnat de reclamantă, a fost estimată, la data de 19 noiembrie 2010, valoarea suprafeței de teren în suprafață de.

12.212 m.p., compusă din patru parcele, la suma de 3.390.691 RON - de câteva ori mai mare decât suma de 672.776 RON stabilită prin decizia din 01 octombrie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - estimarea făcându-se în raport de valoarea de piață, prin utilizare metodei care se bazează pe comparația directă, reprezentând o analiză prin care valoarea de piață este apreciată prin compararea proprietății imobiliare cu proprietăți similare, care au fost recent vândute sau propuse pentru vânzare, ori sunt contractate. În aceste condiții, rezultă că în mod întemeiat prima instanță, prin hotărârea atacată, a admis acțiunea reclamantei V.A.E. și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubiri potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză pentru suma de 3.390.691 RON.

Instanța de fond a procedat în mod legal și la respingerea cererii de chemare în garanție a expertului evaluator P.M., formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nefiind întrunite în litigiu, prin raportare la circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, cerințele art. 60-63 C. proc. civ. Așa fiind, constatându-se că sunt neîntemeiate motivele invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 287/F-CONT din data de 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată la plata în favoarea intimatei reclamante V.A.E. a sumei de 4.960 de RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) suportate în instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 287/F-CONT din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata în favoarea intimatei-reclamante a sumei de 4.960 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2011.