ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3574/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Soluția primei

instanțe

Prin sentința nr.

262/F-CONT din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, contestația

formulată de reclamanta P.E.M., împotriva deciziei nr. 11583/FF din 23 martie 2010,

emisă de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și a respins cererea de chemare în garanție a SC F.C.C. SRL

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia,

prin hotărârea nr. 687/2007 a Comisiei Județene de Aplicarea Fondului Funciar

Vâlcea, s-a soluționat cererea formulată de d-na. P.E.M. pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenului de 7.520 m.p., propunându-se

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, iar în dosarul înaintat

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr.

17923/FF/CC/2009, s-a întocmit raportul de evaluare din 1 septembrie 2009. În

conformitate cu valoarea despăgubirii stabilită în raportul de evaluare,

comunicat reclamantei la data de 11 septembrie 2009, a fost emisă decizia nr.

11583/FF din 23 martie 2010, prin care s-a dispus emiterea titlului de

despăgubire în cuantum de 17.240 RON, în favoarea acesteia

Analizând înscrisurile

aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că

raportul

de evaluare a fost întocmit la data de 1 septembrie 2009 și a fost comunicat reclamantei

la data de 11 septembrie 2009, însă reclamanta nu l-a contestat, potrivit dispozițiilor

H.G. nr. 1095/2005, anterior emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

ci numai după emiterea și comunicarea acesteia, respectiv la data de 28 august 2010.

Curtea a reținut faptul

că, prin notificarea formulată, reclamanta a invocat

nerespectarea procedurii

la întocmirea raportului de evaluare, însă a constatat că aceste susțineri au fost

formulate la aproape un an de la data comunicării acestui raport, chiar în formă

restrânsă.

Pe cale de consecință,

chiar

dacă s-ar considera că notificarea din 30 august 2010, formulată împotriva deciziei

atacate, reprezintă procedură prealabilă, deoarece lipsește dovada comunicării deciziei

către reclamantă, prima instanță a apreciat că nu se poate reține faptul că obiecțiunile

la raportul de evaluare se pot formula după emiterea deciziei reprezentând titlu

de despăgubiri, respectiv după data de 23 martie 2010, în condițiile în care însăși

reclamanta a depus dovada comunicării raportului de evaluare la 11 septembrie 2009,

iar decizia a fost emisă la peste 6 luni de la acest moment.

Pe de altă parte, Curtea

a considerat că nu se impune

refacerea raportului de evaluare privind

imobilul teren intravilan, plus extravilan, întocmit la 1 septembrie 2009, întrucât

raportul a fost întocmit cu respectarea tuturor criteriilor specifice, prevăzute

de lege.

În

ceea ce privește cererea de chemare în garanție a

SC F.C.C. SRL

, prima

instanță a reținut că nu este întrunită ipoteza art. 60 din C. proc. civ., pârâta

nefiind în situația de a cădea în pretenții, astfel că a respins-o.

reclamanta P.E.M.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs în termenul legal reclamanta

P.E.M., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 din C.

proc. civ..

În esență, prin motivele

de recurs dezvoltate recurenta-reclamantă, în contextul reluării situației de fapt,

a susținut că fără temei legal prima instanță a apreciat că nu se puteau formula

obiecțiuni la raportul de expertiză în condițiile în care, în acest mod, se acreditează

ideea că orice sumă stabilită, în mod unilateral, trebuie totuși acceptată.

Recurenta-reclamantă a

mai arătat că respingerea contestației formulate echivalează cu îngrădirea drepturilor

sale fundamentale, cu atât mai mult cu cât valoarea stabilită nu reflectă realitatea

obiectivă și nici nu s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 16.13 din H.G.

nr. 1095/2005, referitoare la procedura și modalitatea de întocmire a raportului

de evaluare.

instanței de recurs

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte examinând

sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a prevederilor legale

incidente din materia supusă verificării, dar și față de apărările intimatei pârâte,

ca și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., reține că

nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură să atragă fie casarea,

fie modificarea sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Reclamanta-recurentă a

învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a deciziei

nr. 11583/FF/23 martie 2010, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

întemeindu-și demersul judiciar în drept, pe prevederile Legilor nr. 554/2004 și

nr. 247/2005, iar în fapt pe împrejurarea că nu a luat cunoștință și nici nu este

de acord cu suma de 17.240 RON stabilită în raportul de evaluare menționat, preluată

ca atare și în decizia contestată, respectiv titlul de despăgubire.

Cu privire la neregulile

procedurale invocate de reclamantă vizând comunicarea incompletă a raportului de

evaluare, instanța de fond a apreciat că o astfel de dovadă, a fost făcută, la data

de 11 septembrie 2009, potrivit înscrisului depus chiar de reclamantă.

Contrar celor susținute

de recurenta-reclamantă Înalta Curte apreciază că instanța de fond a realizat o

corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente, din Legea nr.

247/2005 (art. 16 pct. 5, 6 titlul VII) din cuprinsul cărora nu se poate reține

că se impunea refacerea raportului de evaluare privind terenul în discuție, întocmit

la data de 1 septembrie 2009, ce a fost contestat la peste 6 luni de la data emiterii

deciziei nr. 11583/FF/23 martie 2010, respectiv la 30 august 2010.

Înalta Curte reține că

în speță, actele dosarului nu atestă faptul că autoritatea pârâtă se face vinovată

de încălcarea vreuneia dintre atribuțiile legale conferite în procedura emiterii

deciziei contestate, a cărei nelegalitate nu a fost demonstrată.

Chiar acceptând, astfel

cum susține recurenta-reclamantă, că la data de 14 septembrie 2009 raportul de evaluare

întocmit de evaluator i-a fost expediat într-o formă incompletă, susținere care,

de altfel nu se coroborează cu alte probe administrate, Înalta Curte apreciază că

recurenta-reclamantă invocă practic, ca element de nelegalitate al raportului întocmit

și implicit al deciziei atacate, pasivitatea de care a dat dovadă, în tot intervalul

scurs de la primirea corespondenței apreciată ca incompletă și până la data de 20

august 2010 când a notificat autoritatea pârâtă.

În toată această perioadă

de timp, de peste 8 luni de zile, în măsura în care comunicarea raportului de evaluare

nu a fost satisfăcătoare, astfel cum se susține, nimic nu o împiedica pe reclamantă

să solicite fie o re-comunicare sau să obțină personal pe căile legale prevăzute

un exemplar al raportului de evaluare chiar de la autoritatea imtimată.

Criticile recurentei nu

pot fi primite și în considerarea argumentelor înfățișate de prima instanță, în

sensul că potrivit normelor cuprinse în art. 16 pct. 13 și pct. 14 din H.G. nr.

1095/2005

1

, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare

a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu se pot formula obiecțiuni la raportul de

evaluare după momentul emiterii deciziei titlu de despăgubire, cu atât mai mult

cu cât conținutul raportului de evaluare nu a evidențiat nerespectarea criteriilor

legale referitoare la aplicarea standardelor internaționale de evaluare, valoarea

finală la care a ajuns evaluatorul fiind determinată și în raport de tehnica comparației

vânzărilor.

___________

1

Redăm textul  la care s-a făcut referire,

cuprins în Norma metodologică 2005 de aplicare a  Titlul VII din Legea nr.

247/2005:

16.13.

Dacă

pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare la fața

locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele îndreptățite să primească

despăgubiri prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, arătând

zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă

persoanei îndreptățite cu cel puțin 5 zile înaintea efectuării lucrării de

evaluare. La calculul termenului nu se socotesc ziua primirii convocării și

nici data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de

primire va fi alăturată lucrării evaluatorului.

Persoanele îndreptățite să primească despăgubiri sunt obligate să dea

evaluatorului, la solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul

lucrării. Ele vor prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de

natură a furniza acestuia informații privind valoarea imobilului obiect al

lucrării.

La data

stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare și pe tot parcursul

desfășurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptățite solicitante

pot fi asistate de un evaluator ales și remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii

au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.

Raportul

de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât

Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care

acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la

acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al

evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei

Centrale.

Evaluatorii desemnați sunt datori să se înfățișeze înaintea Comisiei Centrale

spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere.

Față de toate cele mai

sus arătate, reținând așadar că recurenta-reclamantă nu a demonstrat că a fost efectiv

împiedicată în a-și exercita dreptul de a formula obiecțiuni la raportul de evaluare

al evaluatorului desemnat, imediat ce acesta i-a fost comunicat, nefiindu-i astfel

îngrădite drepturile fundamentale, cu referire la jurisprudența CEDO, numai generic

invocată, decizia atacată fiind emisă de autoritatea pârâtă cu respectarea procedurii

și a prerogativelor conferite, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.E.M. împotriva

sentinței nr. 262/F-CONT din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie

2011.