ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7467/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 319 din 20 ianuarie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală au fost respinse

recursurile declarate de reclamanții

T.C.A.,

S.E. și pârâtul

Consiliul local al municipiului

Galați, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 45A din 10 februarie 2010 a Curții

de Apel Galați.

În considerentele acestei hotărâri, s-a constatat că, în

mod corect instanța de apel a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive

a Municipiului Galați este întemeiată, față de împrejurarea că, prin cererea de

chemare în judecată, reclamanții T.C.A. și S.E. au înțeles să cheme în judecată

în calitate de pârât pe Consiliul Local al Municipiului Galați și având în vedere

principiul disponibilității în procesul civil.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual

pasive a Consiliului Local al Municipiului Galați, s-a constatat că în mod legal

a reținut instanța de apel că aceasta nu poate fi primită, față de situația de fapt

reținută, din care rezultă că în subsolul întregii suprafețe în litigiu se află

rețele de apă, canalizare, gaze, cabluri telefonice și față de dispozițiile

art. 3 și 4 din Legea nr. 213/1998 din care rezultă că astfel de suprafețe aparțin

domeniului public.

De altfel, instanța de recurs a constatat că, așa cum s-a

reținut și în considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel, asupra problemei

privind calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al Municipiului Galați,

s-a statuat irevocabil prin decizia nr. 4100 din 18 iunie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în sensul că

acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.

Având în vedere că această chestiune a intrat în puterea

lucrului judecat și cum, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare,

hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și

asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului, Înalta Curte a constatat că criticile din recursurile deduse judecății,

cu privire la acest aspect, sunt nefondate.

Prin cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2012 sub

nr. 482/1/2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

contestatorul Consiliul local al municipiului Galați, prin

primar,

a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei nr. 319 din 20 ianuarie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

invocând dispozițiile art. 317 - 318 din C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat

că, prin decizia civilă atacată, se încalcă drepturile comunității locale de a dispune,

în conformitate cu legile interne și cu jurisprudența europeană, de propriile fonduri

bănești.

De asemenea, a susținut că se confundă proprietatea statului

cu proprietatea colectivității locale și, mai mult decât atât, colectivitatea locală

nu poate răspunde pentru culpa statului.

În sensul celor susținute, contestatorul a arătat că prin

decizia atacată pe calea contestației în anulare se aduc grave atingeri proprietății

colectivității locale, instituindu-se în sarcina acesteia obligații care revin statului.

A mai arătat contestatorul că Consiliul Local nu are în

proprietate domeniul public, ci Consiliul Local este autoritate a administrației

publice locale fără personalitate juridică.

În plus, pentru proprietarii din blocurile aflate pe acest

teren, titlul de proprietate îl emite Comisia județeană pentru aplicarea Legii

nr. 18/1991, al cărei președinte este Prefectul și care lucrează în numele statului,

dispunând de proprietatea statului.

Contestatorul a susținut că, respingând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la

excepția lipsei calității procesuale pasive a

Consiliului local al municipiului Galați, prin primar, motivând fără temei

că această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat, în condițiile în care

astfel de excepții de ordine publică pot fi invocate de părți în toate căile de

atac.

În ședința publică din data de 6 decembrie 2012 instanța,

din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității

contestației în anulare

, în raport

de dispozițiile art. 317, 318 din C. proc. civ.

Cât privește aspectele invocate cu ocazia dezbaterilor

de avocatul ales al intimaților T.C.A. și S.E., se constată că împrejurările sesizate

nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei, de vreme ce taxa judiciară de timbru

a fost plătită în cuantumul legal, pentru dosarul pendinte. De asemenea, din moment

ce apărătorul intimaților T.C.A. și S.E. nu a înțeles să invoce în cauză excepția

lipsei calității de reprezentant, iar avocatul care a depus la dosar împuternicire

avocațială pentru reprezentarea contestatorului nu a fost prezent în instanță, nici

împrejurarea că delegația acestuia nu cuprinde ștampila părții nu prezintă nicio

relevanță în soluționarea cauzei de față.

Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității

contestației în anulare este

întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 317 din C. proc. civ. hotărârile irevocabile

pot fi atacate cu contestație în anulare numai pentru două motive expres și limitativ

prevăzute, și anume: când procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina

nu a fost legal îndeplinită și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor

de ordine publică privitoare la competența.

În speță, contestatorul nu-și întemeiază cererea pe niciunul

din aceste două motive și, deși recursul său a fost respins ca nefondat, în realitate,

acesta solicită reanalizarea cauzei.

Solicitarea contestatorului nu poate fi încadrată nici

în dispozițiile art. 318 din C. proc. civ., care prevăd că, în ceea ce privește

hotărârile instanțelor de recurs, acestea mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

din motivele de modificare sau de casare.

Textul menționat are în vedere erorile materiale, respectiv

cele de ordin formal, procedural, săvârșite involuntar cu ocazia judecății or, potrivit

hotărârii atacate, nu a existat o asemenea greșeală materială.

Contestația în anulare specială, astfel cum a fost reglementată

prin textul invocat ca temei al căii extraordinare de atac, poate fi exercitată

numai în condițiile limitativ prevăzute de acest text, motivele acesteia neputând

fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele vizate în mod expres de legiuitor.

Pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de atac

a contestației în anulare, nu este suficient indicarea generică a dispozițiilor

art. 317 și art. 318 din C. proc. civ., ci se impune ca și criticile formulate să

se circumscrie ipotezelor prevăzute de aceste texte de lege.

Or, în speță, criticile formulate de contestator vizează

fondul cauzei și se referă la eventuale greșeli de judecată, respectiv la modul

în care a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului

Local al municipiului Galați.

În plus, cu referire la omisiunea instanței de recurs de

a cerceta acest motiv de recurs, se constată că, de fapt, contestatorul este nemulțumit

de modul în care instanța de recurs a motivat soluția cu privire la această chestiune.

Drept urmare, nu se poate reține că Înalta Curte ar fi

omis să se pronunțe asupra vreunui motiv de recurs.

În consecință, se va constata că aspectele invocate nu

pot constitui motive ale contestației în anulare pe temeiul cărora să fie retractată

hotărârea.

Ca atare, calea de atac fiind exercitată în afara ipotezelor

strict reglementate prin dispozițiile art. 317, 318 din C. proc. civ., urmează să

fie respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatorul Consiliul local al municipiului Galați, prin primar, împotriva

deciziei nr. 319 din 20 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.