ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7233/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația în

anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 decembrie 2011

(data poștei), contestatoarea P.M. a solicitat anularea deciziei nr. 8585 din 06

decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în

contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin, susținând

că hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale.

Deși s-a acordat un termen

de judecată în vederea depunerii motivelor contestației în anulare, petenta nu și-a

îndeplinit această obligație, astfel încât Înalta Curte a rămas în pronunțare pe

excepția inadmisibilității căii de atac.

Analizând excepția sus-invocată,

constată că aceasta este întemeiată, cu consecința respingerii contestației în anulare,

ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă

nr. 903 din 25 mai 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, astfel cum a fost rectificată

prin încheierea din camera de consiliu din data de 29 iunie 2010 a aceleiași instanțe,

s-a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M. împotriva pârâtului Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Caraș-Severin, și s-a dispus obligarea acestuia la plata, către reclamantă,

a sumei de 600.000 euro, echivalată în RON la data plății, reprezentând daune morale.

Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de pârât, prin decizia

nr. 125 din 27 ianuarie 2011, a admis calea de atac, a schimbat, în tot, sentința

și încheierea de la 29 iunie 2010, de rectificare a dispozitivului sentinței, în

sensul respingerii acțiunii.

Împotriva deciziei a declarat

recurs reclamanta, care a fost respins ca tardiv, prin decizia nr. 8585 din 06

decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii

a declarat contestație în anulare recurenta reclamantă, dar fără să depună motivele

căii de atac exercitate.

Contestația în anulare

reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se solicită instanței

care a pronunțat hotărârea atacată să își desființeze propria hotărâre și să procedeze

la o nouă judecată pentru motivele arătate în art. 317 C. proc. civ. (contestația

în anulare de drept comun), respectiv în art. 318 din același Cod (contestația în

anulare specială).

Pentru contestația în

anulare de drept comun, art. 317 prevede două motive – când procedura de chemare

a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită legal și când

hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

Pentru contestația în

anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede, de asemenea, două motive, și anume

când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de casare sau de modificare.

Contestatoarea nu s-a

referit, în cererea formulată, la niciunul dintre aceste motive, arătând generic

că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, susținere, însă, insuficientă

pentru a putea fi examinată de prezenta instanță, în absența indicării în ce constă

în mod concret greșeala materială invocată de parte.

În absența motivelor căii

de atac exercitate de contestatoare, Înalta Curte va constata că cererea formulată

este inadmisibilă și o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestație în anulare formulată de contestatoarea P.M. împotriva deciziei civile

nr. 8585 din 06 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 noiembrie 2012.