ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3637/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea formulată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta T.V. a

chemat în judecată parata Direcția Generala a Finanțelor Publice

Caraș-Severin, solicitând anularea în totalitate a Deciziei de impunere nr.

1423 din 26 aprilie  2010 referitoare la taxa pe valoare adăugata și

alte obligații fiscale stabilite în urma raportului de inspecție

fiscală încheiat la data de 26 aprilie 2010, decizie prin care

contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 831.696 RON (cu titlu de

TVA - 497.295 lei, majorări de întârziere -334.401 lei), precum și a

Deciziei nr. 44 din 27 iulie 2010, acte administrative de dispoziție pe

care le consideră netemeinice și nelegale.

Prin

întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Caraș-Severin, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă,

invocând pe cale de excepție neîndeplinirea procedurii prealabile în

termen legal, mai exact că s-a depășit termenul de contestație

de 30 de zile prevăzut de art. 207(1) C. proc. fisc. raportat la art. 7(1)

din Legea nr. 554/2004 și art. 101 C. proc. civ.

Prin

sentința civilă nr. 402 din 26 septembrie 2011 Curtea de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în

parte acțiunea reclamantei T.V. în contradictoriu cu pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin; a dispus anularea

Deciziei nr. 44 din 27 iulie 2010 emisă de pârâta D.G.F.P.

Caraș-Severin – Serviciul Soluționare Contestații și a

obligat-o pe aceasta să soluționeze, în fond, contestația

administrativă a reclamantei formulată împotriva Deciziei de impunere

nr. 1423 din 26 aprilie 2010.

Pentru a

pronunța această soluție instanța de fond a reținut

că excepția inadmisibilității acțiunii invocată

de pârâtă este nefondată, deoarece din înscrisurile depuse la dosar

de reclamantă – filele 6, 7 – necontestate de pârâtă, rezultă

că respectiva contestație a fost transmisă prin poștă,

din Timișoara, prin avocat, pârâtei D.G.F.P. Caraș-Severin, la data

de 18 iunie 2010, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,

respectiv, AR nr. 399754483359. Instanța a avut în vedere și factura

din aceeași dată privind plata tarifului corespunzător,

contestația fiind primită de pârâtă la data de 21 iunie 2010

și înregistrată la data de 22 iunie 2010, conform susținerilor

acesteia.

Curtea de

apel a apreciat că această excepție a fost greșit

soluționată de către organul competent în sensul respingerii

contestației administrative ca fiind nedepusă în termen, aspect ce

produce consecințe asupra soluționării fondului cauzei.

Prin

urmare, s-a constatat că Decizia nr. 44 din 27 iulie 2010 este

nelegală având în vedere interpretarea per a contrario a

dispozițiilor art. 213 alin. (5) C. proc. fisc. potrivit cărora,

organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra

excepțiilor de procedură și de fond, și numai dacă

acestea sunt întemeiate nu se va mai proceda la analiza asupra fondului cauzei;

așadar, potrivit actelor existente la dosar s-a apreciat că în mod

eronat pârâta a constatat ca fiind întemeiată excepția nedepunerii în

termen a contestației administrative, nesoluționând fondul cauzei.

Împotriva

susmenționatei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca temei al căii de atac

exercitate, recurenta a reiterat susținerile cuprinse în decizia a

cărei anulare a fost cerută curții de apel și în întâmpinarea

formulată în fața acestei instanțe, subliniind că în speță

termenul limită pentru depunerea contestației de către T.V.

împotriva deciziei de impunere nr. 1423 din 26 aprilie 2010 îl constituie data

de 21 iunie 2010, iar intimata-reclamantă a depus această

contestație la data de 22 iunie 2010, deci cu încălcarea termenului imperativ

prevăzut de art. 207(1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, republicată. În aceste condiții, având în vedere

și dispozițiile referitoare la modul de calcul al termenului în

discuție (pct. 3.11 din Ordinul nr. 519/2005 privind aprobarea

Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 62/2003), s-a

făcut aplicația art. 217(1) din ordonanța menționată,

cu modificările și completările ulterioare, neprocedându-se la analiza

pe fond a contestației.

Examinând

cauza din perspectiva normelor legale incidente și a probatoriului

administrat, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl

va respinge în consecință, pentru cele ce vor fi punctate în

continuare:

Decizia

de impunere, „privind TVA și alte obligații fiscale stabilite de inspecția

fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din

activități economice nedeclarate organelor fiscale” nr. 1423 din 26

aprilie 2010 a fost comunicată contribuabilei reclamante la data de 20 mai

2010, dată menționată atât de contestatoare și

confirmată și de autoritatea fiscală chiar în cuprinsul Deciziei

nr. 44 din 27 iulie 2010 a cărei anulare s-a cerut Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia

nr. 44 din 27 iulie 2010 Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin

– Serviciul de soluționare contestații s-a respins ca nedepusă

în termen contestația împotriva deciziei de impunere, reținându-se că

această contestație a fost depusă la data de 22 iunie 2010,

respectiv după 33 de zile de la data comunicării deciziei, deci cu

încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de  art. 207(1) din O.U.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, modificată

și completată.

Prevalându-se

de dispozițiile art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 207(1)

din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și de

dispozițiile pct. 3.11 din Ordinul nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor

pentru aplicarea titlului IX din Codul de procedură fiscală,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin a sesizat

instanța de fond cu excepția neîndeplinirii procedurii prealabile

administrative în termenul legal.

Dezlegarea

dată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal acestei excepții este cea corectă, fiind

consecința interpretării și aplicării normelor legale amintite

prin raportare la materialul probator administrat din care a rezultat,

fără putință de tăgadă, că respectiva

contestație  împotriva deciziei de impunere a fost transmisă pârâtei prin

poștă la data de 18 iunie 2010, conform dovezilor existente la filele

6-7 din dosarul de fond. S-a observat în acest fel că autoritatea pârâtă

a ignorat prevederile art. 104 C. proc. civ., aplicabile în virtutea art. 66

din Codul de procedură fiscală, conform cărora „actele de

procedură transmise prin poștă se socotesc împlinite în termen dacă

au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui”.

Înalta

Curte observă că de altfel în motivarea recursului Direcția

Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin omite a-și

formula apărări referitoare la incidența art. 104(1) C. proc.

civ. față de probele administrate, rezumându-se la reluarea motivației

din cuprinsul Deciziei nr. 44/2010, motivație corectă doar din  punct

de vedere teoretic dar evident combătută de dovezile existente la

dosar.

În acest

context se constată că într-adevăr organul de soluționare a

contestației a aplicat greșit  dispozițiile art. 217(1) C. proc.

fisc., raționament corect abordat prin interpretarea per a contrario a

dispozițiilor art. 213(5) C. proc. civ., fiind obligată pârâta să

procedeze la soluționarea pe fond a contestației formulate de

reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 1423 din 26 aprilie 2010

prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații fiscale suplimentare

în cuantum total de 831.696 lei (TVA și majorări de întârziere

aferente).

Văzând

și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge

recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 402 din 26 septembrie

2011 a Curții de Apel Timișoara – Secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.