ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1367/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

S-a constatat astfel, că deși excepția a fost invocată în cadrul unui proces aflat pe rolul instanței în faza procesuală de recurs, aceasta vizează dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 213/1998, conform deciziei pronunțate în recurs în interesul legii nr. 33/2008, care nu au legătură cu cauza, care are ca obiect anularea chitanțelor și declarațiilor date în datele de 20 și 22 noiembrie 1969, depuse la dosarul nr. x/1997 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, având ca obiect prestație tabulară, precum și a Sentinței nr. 284 pronunțate în respectivul dosar.

S-a mai reținut că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1077, art. 1294, art. 1295, art. 1311 C. civ., art. 24 din Legea nr. 115/1938, art. 44, art. 45 și art. 92 alin. (1) din Constituție, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Or, dispozițiile Legii nr. 10/2001 reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar cele ale Legii nr. 213/1998 privesc regimul bunurilor proprietate publică, neavând legătură cu cauza.

Reținând, ca atare, că lipsește una dintre condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale, respectiv ca aceasta să privească dispoziții dintr-o lege care are legătură cu soluționarea cauzei, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.

A susținut că în mod eronat a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere că Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 213/1998, așa cum sunt menționate în Decizia nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte în recurs în interesul legii, nu sunt constituționale.

S-a prevalat în susținere de dispozițiile art. 21, art. 20 alin. (2), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (2) și art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, ale art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției, care garantează protecția unui bun actual, în condițiile în care este titular tabular al parcelei menționate conform Deciziei nr. 180/2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2009 în revendicare.

Prin înscrisul depus la 3 iunie 2019, recurentul a criticat și soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, solicitare care nu poate fi însă primită și analizată, atâta timp cât respectiva soluție nu a fost dată cu recurs.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 6 iunie 2019, a stabilit termen de judecată, în ședință publică, cu citare părți, la data de 18 septembrie 2019.

La 17 septembrie 2019, s-au înregistrat concluziile scrise depuse de intimata B., prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede:

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

În raport de prevederile legale evocate, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, observând că nu îndeplinită una din condițiile de admisibilitate ale textului legal menționat, respectiv cea a legăturii cu soluționarea cauzei.

Se constată că această reținere a Curții de Apel Suceava este corectă.

Astfel, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legilor nr. 10/2001 și nr. 213/1998, prin raportare la Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și la art. 20, art. 21, art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 148 din Constituție.

Or, excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate într-un dosar având ca obiect solicitarea de anulare, pe calea dreptului comun, a unor înscrisuri sub semnătură privată, respectiv chitanțe și declarații date în datele de 20 și 22 noiembrie 1969, depuse la dosarul nr. x/1997 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, având ca obiect prestație tabulară.

Ca atare, raportat la cadrul procesual dedus judecății, determinat de reclamant prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1077, art. 1294, art. 1295, art. 1311 C. civ., art. 24 din Legea nr. 115/1938, art. 44, art. 45 și art. 92 alin. (1) din Constituție, art. 6 din Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prevederile legilor a căror neconstituționalitate s-a invocat nu erau incidente litigiului, nefiind avute în vedere la soluționarea cauzei de către prima instanță sau instanța de apel.

Raportând, așadar, condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale la cerințele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 213/1998 nu o îndeplinește pe cea privitoare la legătura cu soluționarea cauzei.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 16 mai 2019 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2019.

GGC - CL