ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1233/2019

HOTĂRÂRE

13.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1233/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 5 octombrie 2016 sub Dosar nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia Comunală de Fond funciar Breaza, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună înscrierea în fals a înscrisurilor intitulate "declarație" și a cererii "Către comisia comunală pentru aplicarea legii fondului funciar nr. 169/1997 - Legea nr. 1/2000", ambele datate 8 ianuarie 1998 dar înregistrate la Comisia comunală de fond funciar Breaza sub nr. x din 8 ianuarie 1997, deoarece nici înscrisul și nici semnătura nu-i aparțin.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1178 din vechiul C. civ. și art. 308 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 1199 din data de 19 decembrie 2017, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins acțiunea civilă având ca obiect "anulare act", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Comisia Comunală de fond funciar Breaza, ca nefondată.

Prin Decizia civilă nr. 1187 din 23 octombrie 2018 Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis apelul declarat de către reclamantul A., a anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, pârâta Comisia Comunală de fond funciar Breaza a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, la data de 9 ianuarie 2019.

Prin Încheierea din camera de consiliu nr. 1 din 16 ianuarie 2019 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale specializate a secției a II-a civile a Curții de Apel Suceava și a trimis cauza spre soluționare secției I civile a Curții de Apel Suceava.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a arătat că prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava nr. 20 din 1 octombrie 2018 s-a actualizat lista obiectelor din aplicația Ecris alocate în sfera de competență materială procesuală a secției I civile, cât și a secției a II-a civile, iar cauzele având ca obiect "fond funciar" au fost date în competența secției I civile.

Prin Decizia nr. 172 din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două secții și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că obiectul dedus judecății prin acțiunea introductivă este de anulare a unor înscrisuri pe care reclamantul le consideră a fi false, motivat de faptul că nici scrisul și nici semnătura nu i-ar aparține.

Prin urmare, nu se poate aprecia că un astfel de litigiu intră în categoria celor "apărute în urma aplicării Legii fondului funciar", în sensul dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, iar prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava nr. 20 din 1 octombrie 2018, în sfera de competență a secției a II-a civilă au fost alocate cauzele având ca obiect "anulare act", astfel încât revine acestei secții competența de soluționare a cauzei.

Examinând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competența a fost interpretarea diferită a celor două secții civile ale aceleiași instanțe cu privire la obiectul dedus judecății.

Astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată ce a învestit în primă instanță Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia comunală de fond funciar Breaza, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună înscrierea în fals a înscrisurilor intitulate "declarație" și a cererii "Către comisia comunală pentru aplicarea legii fondului funciar nr. 169/1997 - Legea nr. 1/2000", arătând că nici înscrisul și nici semnătura nu îi aparțin.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1178 din vechiul C. civ. și art. 308 C. proc. civ.

Având în vedere conținutul acțiunii introductive și temeiul de drept invocat în susținerea acesteia, se constată că pretenția reclamantului, așa cum a fost analizată și cercetată atât prin hotărârea primei instanțe, cât și prin decizia supusă controlului judecătoresc în calea extraordinară de atac a recursului, este de anulare a unor înscrisuri pe care partea le apreciază a fi false, iar nu "fond funciar".

Prin urmare, reținând că un astfel de litigiu nu intră în categoria celor "apărute în urma aplicării Legii fondului funciar", în sensul dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a Curții de Apel Suceava.