ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 337/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursul dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă formulată la 10 octombrie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 90/19 ianuarie 2000, întocmit la Biroul Notarului Public Q., să se dispună restabilirea situației anterioare, în sensul predării de către pârâți în deplină proprietate și liniștita posesie a bunurilor imobile ce formează obiectul contractului mai sus menționat, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1155 din 15 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, a fost respinsă acțiunea, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 911/2019 din 27 septembrie 2019, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1155 din 15 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Prin decizia civilă nr. 120 din 26 mai 2021, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 911/2019 din 27 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 120 din 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

În cadrul declarației de recurs, recurentul arată că dorește să se judece dosarul nr. x/2017 având ca obiect acțiune în constatare a valabilității contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr. 90/19 ianuarie 2000, întocmit la Biroul Notarului Public Q..

Prin memoriul din 16 iulie 2021, data depunerii la oficiul poștal, recurentul arată că a formulat prezenta cerere de chemare în judecată având în vedere că anularea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. x din 19 ianuarie 2000, întocmit de BNP Q. s-a dispus în urma unor falsuri și declarații mincinoase ale martorilor. Solicită verificarea dosarului în care s-a dispus anularea contractului și susține valabilitatea acestui act, menționând că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în mod continuu și neîntrerupt.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 28 iunie 2021, fiind repartizat, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția de primire din 30 iunie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare, prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 471 alin. (5) și (6) din același act normativ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia atacată are deschisă calea de atac a recursului, însă recursul nu este motivat având în vedere că, prin declarația de recurs, nu au fost aduse critici deciziei atacate, singura mențiune din cadrul acesteia fiind solicitarea de a se judeca dosarul nr. x/2017. S-a mai reținut că decizia atacată a fost comunicată recurentului la 7 iunie 2021, conform dovezii de comunicare de la dosarul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, iar recurentul a depus la 16 iulie 2021, cu depășirea termenului legal, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., un memoriu care, însă, nu cuprinde critici ale deciziei atacate, ci vizează nemultumirea recurentului față de soluția de anulare a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. x din 19 ianuarie 2000 de BNP Q..

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, recurentul a învederat aspecte ale litigiului de fond.

Prin rezoluția din 13 decembrie 2021 a fost stabilit termen de judecată la 10 februarie 2022, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele asupra recursului

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul recursului îl constituie decizia civilă nr. 120 din 26 mai 2021, prin care Curtea de Apel Suceava, secția I a constatat perimat recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 911 din 27 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosar nr. x/2017.

Art. 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs, iar art. 470 alin. (5) din același act normativ statuează că "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

Așadar, motivarea recursului se face prin însăși cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului. Excepțiile prevăzute de textele procedurale precitate vizează motivele de casare de ordine publică sau situația în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii.

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Aceeași sacțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488".

Prin urmare, obligației procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 487 alin. (1) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, și o sancțiune, aceea a nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) din același cod.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Se constată că cererea de recurs formulată de recurentul A., depusă la 2 iunie 2021, nu cuprinde motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate, singura mențiune din cadrul acesteia fiind solicitarea de a se judeca dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 487 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs, iar conform art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Raportând dispozițiile legale menționate la circumstanțele particulare ale speței, se reține că termenul de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., de la data comunicării hotărârii atacate, respectiv de la data de 07.06.2021, s-a împlinit la 14 iunie 2021.

Cum memoriul cuprinzând motivele de recurs a fost depus la 21 iulie 2021, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, instanța constată că, în cauză, a intervenit sancțiunea nulității recursului. Sub un alt aspect, se constată că mențiunile din cadrul acestui memoriu nu reprezintă critici ale deciziei atacate, ci vizează nemultumirea recurentului față de soluția de anulare a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. x din 19 ianuarie 2000 de BNP Q..

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Având în vedere considerentele expuse, se constată că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului declarat împotriva deciziei nr. 120 din 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 120 din 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2022.