ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1243/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 618 din 05.08.2020, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A., excepție invocată de pârâții B. și C..

S-a admis acțiunea formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâții B., C..

S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între reclamanta D. și soțul acesteia defunctul E., în calitate de vânzători și pârâții B. și C., în calitate de cumpărători, autentificat de Biroul Notarului Public F. sub numărul x din data de 05.12.2006.

S-a dispus revenirea părților în situația anterioară prin restituirea proprietății către reclamantă (cu efectuarea operațiunilor de carte funciară) și cu returnarea către pârâți a sumei de 18.000 RON, actualizată cu indicele de inflație.

S-a respins, pentru lipsă calitate procesuală pasivă, acțiunea formulată de reclamanta D. în contradictoriu cu pârâta A..

A obligat pârâții să achite reclamantei suma de 1.055 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 446 din 8 aprilie 2021 Tribunalul Suceava – secția I civilă a respins apelul declarat de apelanții – pârâți B., C., împotriva sentinței civile nr. 618 pronunțată la data de 05.08.2020 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosar nr. x/2019, intimate fiind reclamantele D. și pârâta A., ca neîntemeiat și a obligat apelanții la plata către intimata D., a sumei de 3.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 335 din 10 decembrie 2021 a Curții de Apel Suceava – secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondată, excepția nulității recursului pentru nemotivare și s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții B. și C., împotriva deciziei nr. 446 din 8 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția a I a civilă.

Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs pârâții B. și C., arătând, în esență, că suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată părților adverse este exagerată, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză, iar onorariul avocatului este excesiv în raport de munca depusă de acesta.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei.

Coroborând dispozițiile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Se constată că prin decizia civilă nr. 335 din 10 decembrie 2021 a Curții de Apel Suceava – secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019 (recurată în prezenta cauză), a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții B. și C..

Astfel, în speță, recurenții-pârâți supun căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său.

Drept urmare, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții B. și C. împotriva deciziei nr. 335 din 10 decembrie 2021 a Curții de Apel Suceava – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.