ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2105/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, la data de 30 martie 2022, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la o altă instanță egală în grad. I.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă Prin încheierea nr. 16 din data de 6 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 20 din data de 20 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de strămutare a judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, formulată de petentul A.. Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat recurs. I.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în recurs Prin decizia nr. 16 din data de 17 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 16 din data de 06 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. I.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei nr. 16 din data de 17 ianuarie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, A. a formulat cerere de revizuire. Fără a întemeia în drept cererea de revizuire, revizuentul A. a susținut că instanța de recurs nu a luat în considerare hotărârea nr. 552 din data de 15 martie 2007 a Tribunalului Suceava. De asemenea, a susținut că deși legea prevede că nicio autoritate publică nu poate încălca independența judecătorului și nu poate desființa o hotărâre judecătorească, Tribunalul Suceava a indus în eroare instanța și nu a explicat cauza cererii de strămutare. Cererea de strămutare a fost formulată întrucât hotărârea nr. 552 din data de 15 martie 2007 nu a fost pusă în executare din pricina refuzului Primăriei, Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și Curții de Apel Suceava. S-a mai susținut că Primăria Moldovița a vândut terenul de 0,50 ha al revizuentului altor persoane, acesta fiind motivul pentru care nu îl pune în posesie. I.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 martie 2023, sub nr. x/2023. Cum în cauză nu s-a impus comunicarea cererii de recurs, întrucât revizuentul este singura parte în dosar, prin rezoluția din 16 martie 2023, s-a stabilit termen de judecată la data de 14 noiembrie 2023, dispunându-se citarea revizuentului cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. La data de 30 mai 2023, revizuentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON aferente cererii de revizuire . La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2023, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unor hotărâri judecătorești, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanța sa. Cum retractarea unei hotărâri judecătorești produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazuri strict determinate. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 509 C. proc. civ., calea de atac a revizuirii poate fi exercitată numai împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Din interpretarea textului rezultă că numai hotărârile instanței de recurs prin care se evocă fondul cauzei pot fi atacate cu revizuire, deoarece calea de atac extraordinară a revizuirii este un mecanism de îndreptare a unor greșeli de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ce țin de specificul căii de atac. Cererea de revizuire, ce formează obiectul dosarului de față, fără a cuprinde vreunul din motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., este îndreptată împotriva unei hotărâri care s-a respins recursul ca inadmisibil, motivat de faptul că legea nu permite exercitarea acestei căi de atac împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă cererea de strămutare, aceasta fiind definitivă. Or, din dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că pentru hotărârile judecătorești, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă au fost pronunțate asupra fondului sau dacă prin ele se evocă fondul cauzei. Hotărârea care evocă fondul cauzei este acea hotărâre care este rezultatul unei analize de fond făcute de instanțele de control judiciar, care, statuând în drept în mod diferit față de modalitatea în care au făcut-o primele instanțe, reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție diferită de cele anterior date în aceeași cauză. În categoria acestor hotărâri nu intră hotărârea prin care s-a respins recursul pe motiv că este inadmisibil, întrucât instanța nu evocă fondul, ci soluționează cauza în baza unei excepții procesuale, aceea a inadmisibilității, care prin ipoteză nu presupune analizarea fondului sau evocarea acestuia. Este adevărat că în speța de față hotărârea a cărei revizuire se cere este o hotărâre dată în recurs, însă aceasta nu îndeplinește cerințele legale în raport cu care să poată fi supusă revizuirii, întrucât în cuprinsul ei nu a fost analizat și nici evocat fondul. Pe de altă parte, în speța pendinte, pe lângă faptul că revizuentul nu invocă vreun temei de drept, cererea de revizuire nu dezvoltă niciun motiv încadrabil între cele strict prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ. care permit exercițiul acestei căi de atac, ci reiterează doar aspecte legate de fondul raportului juridic dezlegat de Tribunalul Suceava. Or, acest aspect atrage de asemenea inadmisibilitatea cererii de revizuire. Ca atare, față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.. PENTRU ACESTE MOTIVE,