ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1667/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 7 ianuarie 2022, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2021, cererea formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimații B. și C., privind strămutarea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, secția I civilă, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă prin decizia nr. 2634 din 25 noiembrie 2021.

Prin încheierea nr. 4 din 3 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, îndreptată prin încheierea nr. 5 din 16 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații B. și C.. A respins cererea formulată de intimați cu privire la obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierii nr. 4 din 3 februarie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a declarat recurs recurenta A..

Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurenta a susținut că încheierea recurată emană de la un alt judecător față de cel care a intrat în compunerea completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de strămutare.

A menționat că, deși prin decizia nr. 2634 din 25 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și-a declinat competența în favoarea secției I civile a Curții de Apel Suceava, cererea de strămutare a fost soluționată de secția a II-a civilă a acestei instanțe.

Recurenta a solicitat casarea încheierii recurate, admiterea cererii de strămutare pentru motivele de bănuială legitimă evocate în cuprinsul acesteia și trimiterea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, secția I civilă la o altă curte de apel pentru o justă soluționare.

Intimații nu au depus întâmpinare.

Raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, conform dovezilor de înmânare aflate la filele x, iar prin rezoluția din 25 iulie 2022, s-a stabilit termen la 29 septembrie 2022, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

Înalta Curte, constatând că încheierea nr. 4 din 3 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, nu este susceptibilă de recurs în raport de dispozițiile art. 144 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului și a rămas, cu prioritate, în pronunțare asupra acesteia, conform art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând recursul în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul recursului dedus judecății este reprezentat de încheierea nr. 4 din 3 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, secția I civilă, formulată în contradictoriu cu intimații B. și C..

Hotărârea recurată a fost îndreptată prin încheierea nr. 5 din 16 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, în sensul menționării corecte a numelui judecătorului care a soluționat cauza, respectiv "Președinte D.", în loc de "Președinte E.", cum din eroare se consemnase.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ. "hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă".

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din același act normativ stipulează că sunt definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Din coroborarea dispozițiilor legale menționate reiese că hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea cererilor de strămutare nu sunt supuse căii de atac a recursului, fiind definitive.

Legalitatea căilor de atac, reglementată de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României stipulând în sensul că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii nr. 4 din 3 februarie 2022, îndreptată prin încheierea nr. 5 din 16 februarie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii nr. 4 din 3 februarie 2022, îndreptată prin încheierea nr. 5 din 16 februarie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2022.