ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2634/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 20 octombrie 2021, sub nr. x/2021, petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, secția I civilă la o altă instanță egală în grad, pentru motive de bănuială legitimă.

Din verificările efectuate în sistemul informatizat al instanțelor de judecată a rezultat că dosarul care face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la 17 mai 2017, dată la care erau aplicabile dispozițiile C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, modificat prin Legea nr. 310/2018, act normativ ce a intrat în vigoare la 15 februarie 2013.

Față de acest aspect, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia".

Reținând că cererea de strămutare este întemeiată pe motive de bănuială legitimă, fiind formulată cu privire la un dosar care a fost înregistrat ulterior intrării în vigoare a C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, modificat prin Legea nr. 310/2018, pe rolul Tribunalului Suceava, se constată că, potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava este competentă să o judece.

Argumentele petentei potrivit cărora aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție competența materială de soluționare a cauzei din perspectiva calității de polițist a intimatului B. sau a suspiciunilor de imparțialitate ale Curții de Apel Suceava, care a judecat un litigiu purtat anterior de părți, nu pot fi primite.

Astfel, Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 558/2014, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza I și cele ale art. 145 alin. (1) teza I C. proc. civ. încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, doar în măsura în care motivul de bănuială legitimă se raportează la calitatea părții de judecător la curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța ce urmează să judece cauza.

Ca atare, calitatea de polițist nu poate fi asimilată celei de judecător, pentru care s-ar putea reține incidența motivului de bănuială legitimă prevăzut de art. 140 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, nu poate atrage competența de soluționare a cererii de strămutare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare.

Pe de altă parte, faptul că un alt litigiu al acelorași părți a fost judecat de Curtea de Apel Suceava nu poate conduce la derogarea de la aplicarea regulilor de procedură care impun soluționarea unei cereri de strămutare a unui dosar al unui tribunal de către curtea de apel în circumscripția căreia se află acesta .

Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 142 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 131 alin. (1) C. proc. civ., precum și de faptul că cererea de strămutare vizează un dosar aflat pe rolul Tribunalului Suceava, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție nu este competentă să soluționeze cererea de strămutare, instanța competentă material să soluționeze cauza fiind Curtea de Apel Suceava, în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii formulate de petenta A. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2021.