Decizia nr. 814/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cerere de strămutare

Circumstanțele cauzei Prin sentința nr. 7 din 18 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de strămutare a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Băilești, formulată de petentul A.. Prin sentința nr. 51 din 1 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestator împotriva sentinței civile nr. 7 din 18 februarie 2020 pronunțate de aceeași instanță. Recursul promovat de contestator împotriva sentinței nr. 51 din 1 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă a fost respins, ca tardiv, prin decizia nr. 90 din 20 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020. Sentința nr. 51 din 1 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă a fost atacată de către contestator cu contestație în anulare, care a fost respinsă prin sentința nr. 16 din 30 martie 2022 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2022. Împotriva acestei din urmă sentințe a declarat recurs contestatorul A..

Obiectul contestației în anulare Prin decizia nr. 2264 din 17 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardiv, recursul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 16 din 30 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Contestația în anulare Contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2264 din 17 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. În expunerea de motive, contestatorul a arătat că, de la pronunțarea sentinței civile nr. 16 din 30 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă era necesară trecerea unui termen de 30 de zile pentru redactarea și comunicarea acesteia. A menționat că a exercitat calea de atac a recursului împotriva acestei sentințe la 13 aprilie 2022, după trecerea a 11 zile de la data pronunțării, însă acest aspect nu a fost observat de instanța de recurs, care s-a aflat în eroare la soluționarea recursului. Contestatorul a susținut că promovarea unei căi de atac se poate face de la comunicarea hotărârii, fiind instituite, prin lege, termene diferite pentru exercitarea acesteia (5, 15 sau 30 de zile). Deși contestatorul a adus la cunoștința instanței decesul fratelui său, B. și al intimatului C., în mod greșit nu s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Înregistrarea contestației în anulare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 30 ianuarie 2023, s-a stabilit termen pentru soluționarea contestației în anulare, la 11 mai 2023. 5. Apărările formulate La 11 mai 2023, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Radovan a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 426 coroborate cu cele ale art. 503 C. proc. civ. 6. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare Examinând contestația în anulare din perspectiva motivelor invocate, raportate la dispozițiile legale căreia acestora li se circumscriu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (…) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (…)". Prin contestația în anulare formulată în cauză, contestatorul a susținut, în esență, că soluția instanței de recurs cu privire la recursul declarat împotriva sentinței nr. 16 din 30 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă este consecința unei erori materiale, ce decurge din neobservarea faptului că acesta a fost declarat în termenul legal. Contestatorul a arătat că a exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinței menționate la 13 aprilie 2022, în termen de 11 zile de la data pronunțării, însă acest aspect nu a fost observat de instanța de recurs, care a fost în eroare la soluționarea recursului. Raportând susținerile recurentului la dispozițiile legale care reglementează cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare, Înalta Curte constată că acestea nu conturează o eroare materială, ci o eventuală greșeală de judecată. Această ipoteză nu se circumscrie celei pentru care art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. deschide calea contestației în anulare și care are în vedere, exclusiv, erorile materiale ce țin de judecata formală a recursului. Greșelile la care se referă art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. sunt erori de fapt, iar nu eventuale greșeli legate de modul de interpretare sau de aplicare a legii, întrucât, prin contestația în anulare se tinde la reformarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru motivul că judecata nu a fost corespunzător realizată. Înalta Curte observă că, prin decizia nr. 2264 din 17 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca tardiv, recursul declarat de contestator împotriva sentinței nr. 16 din 30 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Prin această sentință, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestator împotriva sentinței nr. 51 din 1 iulie 2021 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost constatată ca fiind perimată o altă contestație în anulare promovată împotriva unei sentințe prin care a fost soluționată o cerere de strămutare (sentința nr. 7 din 18 februarie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă). Învestită fiind cu soluționarea recursului declarat de contestator împotriva sentinței nr. 16 din 30 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la verificarea cu prioritate a cerințelor formale ce se impuneau a fi respectate în procedura prevăzută pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac. Observând că petentul nu a respectat termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) coroborat cu art. 508 alin. (4) C. proc. civ. pentru formularea recursului, prin decizia nr. 2264 din 17 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca tardiv, recursul contestatorului A. împotriva sentinței civile nr. 16 din 30 martie 2022 a Curții de Apel Craiova. Raportând această soluție la criticile invocate pe calea contestației în anulare, Înalta Curte constată că acestea nu se pot circumscrie ipotezei prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și nici celorlalte cazuri stipulate limitativ de art. 503 din același act normativ pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac. Astfel cum s-a arătat, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., eroarea materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Această ipoteză nu se regăsește în speță, întrucât instanța de recurs, pe baza înscrisurilor și lucrărilor dosarului, a pronunțat decizia contestată, dispunând respingerea, ca tardiv a recursului, pe motiv că acesta nu a fost formulat în termenul legal. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2264 din 17 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.