ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 443/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2015, în dosarul nr. x/2014.1, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București, a solicitat îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2015.

Prin Încheierea din 3 martie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București, privind îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014.1.

Împotriva Încheierii din 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.1, a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat la data de 21 octombrie 2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013.1.

Prin Decizia civilă nr. 3573 din 16 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013.1, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.1.

Împotriva Deciziei civile nr. 3573 din 16 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.1.

Intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

Examinând, cu prioritate, condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, Înalta Curte reține că Decizia nr. 3573 din 16 iunie 2016 a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.1. Prin această încheiere, tribunalul a soluționat cererea de îndreptare a eroilor materiale din cuprinsul Încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2015, prin care a fost soluționată cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul A..

Potrivit art. 446 C. proc. civ., încheierile de îndreptare a erorilor materiale sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea, iar conform art. 15 alin. (2) și alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar se poate formula cerere de reexaminare, care va fi soluționată prin încheiere definitivă.

În raport de aceste texte de lege, Înalta Curte constată că Încheierea din data de 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.1, nu este supusă niciunei căi de atac, întrucât Încheierea din 13 ianuarie 2015, a cărei îndreptare o vizează, este definitivă, din verificările efectuate rezultând că împotriva acestei încheieri a fost formulată cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea pronunțată la data de 25 martie 2015, în dosarul nr. x/2014.

Pe cale de consecință, rezultă că și Decizia nr. 3573 din 16 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în soluționarea recursului declarat împotriva Încheierii din 3 martie 2015, are caracter definitiv, iar recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 3573 din 16 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.

GGC - CL