ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2234/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin Decizia nr. 1366 din 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței nr. 24/12.05.2016 a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, Dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații Primăria Comunei Zvoriștea, județ Suceava, prin primar și Comuna Zvoriștea, județ Suceava, prin primar.

La data de 12 decembrie 2016 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, sub nr. x/2016 contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1366/18 octombrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța sesizată cu contestația în anulare

Prin Decizia nr. 512 din 20 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca tardiv formulată contestația în anulare.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii definitive pronunțate de Curtea de Apel Suceava a formulat recurs A., solicitându-se repunerea în termen, apreciind că hotărârea de respingere ca tardivă a contestației în anulare este nelegală.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât hotărârea atacată este o hotărâre definitivă.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând actele și lucrările cauzei constată că hotărârea pronunțată de instanța de primă jurisdicție este definitivă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege arătate rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată într-o contestație în anulare și este definitivă, întrucât contestația în anulare a vizat o hotărâre pronunțată în recurs.

Văzând dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, Înalta Curte reține că hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât era o hotărâre pronunțată în recurs, definitivă.

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noțiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Având în vedere dispozițiile art. 634 din C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, Înalta Curte reține ca fiind întemeiată excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu în cauză și, în consecință, recursul formulat va fi respins ca inadmisibil.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 512 din 20 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - OB