ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2129/2019

Obiectul litigiului dedus judecății și evoluția procesuală Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 03 iunie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Rădăuți, a solicitat anularea/desființarea, în tot, a actelor emise de Primăria Rădăuți, sau după caz, scutirea de la plata sumelor consemnate în acestea: Decizia de impunere 2014 pentru stabilirea impozitelor datorate în temeiul Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. , nr. x din 03.03.2014 emisă de pârâtă, înștiințarea de plată nr. x din 03.03.2014 pentru debitorul A. - Departamentul Asistență Tehnică, decizia de impunere 2014 pentru stabilirea impozitelor datorate în temeiul Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. , nr. x din 03.03.2014 al Primăriei mun. Rădăuți, înștiințarea de plată nr. x din 03.03.2014 pentru Motelul A. Suceava, recunoașterea dreptului asociației A. de a fi scutită de la plata taxelor și impozitelor locale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 69/2000, legea educației fizice și sportului. Prin Sentința nr. 5.359 din 26.09.2014, Tribunalul Suceava a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect anularea înștiințărilor de plată nr. x din 03.03.2014 și nr. y din 03.03.2014, invocată din oficiu. A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Rădăuți. A anulat decizia de impunere nr. x din 03.03.2014 și decizia de impunere nr. x din 03.03.2014 emise de Primăria mun. Rădăuți. A respins capetele de cerere având ca obiect anularea înștiințărilor de plată nr. x din 03.03.2014 și nr. y din 03.03.2014, ca inadmisibile. Împotriva acestei sentințe, Unitatea Administrativ Teritorială Rădăuți a formulat apel, înregistrat la Curtea de Apel Suceava, criticând-o pentru nelegalitate. Prin încheierea de ședință din 16 martie 2015, Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 457 din C. proc. civ. a recalificat calea de atac a apelului în recurs, iar la data de 30.03.2015, Unitatea Administrativ Teritorială Rădăuți a depus un memoriu de recurs prin care a reiterat aceleași aspecte invocate în cererea inițială, de apel.

Hotărârea Curții de Apel Suceava Prin Decizia nr. 2882 din 27 aprilie 2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuți (Primăria Municipiului Rădăuți) împotriva Sentinței nr. 5.359 din 26.09.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. x/2014, reclamant-intimat fiind A., a casat sentința recurată și în rejudecare a respins acțiunea ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 16 martie 2015 și a Deciziei nr. 2.882 din 27 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, la data de 09 iulie 2015, reclamanta A., solicitând, admiterea recursului, iar în rejudecare să se dispună anularea apelului formulat de pârâtă ca inadmisibil. În critica încheierii recurate și a deciziei recurate, reclamanta a precizat că hotărârea a fost pronunțată de alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu, a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, invocând așadar motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ.

Apărarea formulată în cauză Pârâta UAT Municipiul Rădăuți a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs, deoarece încheierea din 16 martie 2015 este o încheiere preparatorie care poate fi atacată doar odată cu fondul dedus judecății, iar Decizia nr. 2.282 din 27 aprilie 2015 este definitivă.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin încheierea din 30 mai 2017. Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. După comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, reclamantul A. a depus un punct de vedere prin care a solicitat să se constate nulitatea raportului și respingerea concluziilor acestui raport. II. Considerentele Înaltei Curți asupra excepției inadmisibilității recursului Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare. Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege". Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului. Pe de altă parte, art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat: "Sunt hotărâri definitive: (…) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Din interpretarea textelor de lege menționate rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs și care, potrivit legii, sunt definitive, nu mai pot fi supuse căii de atac a recursului. Înalta Curte constată faptul că Decizia nr. 2.882 din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată în calea de atac a recursului îndreptată împotriva Sentinței civile nr. 5.359 din 26.09.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava și are caracter definitiv, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat. În concluzie, Decizia nr. 2.882 din 27 aprilie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal nu mai poate fi supusă căii de atac a recursului, fiind pronunțată de către o instanță de recurs. În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii din 16 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în cadrul aceluiași dosar, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o încheiere premergătoare cu caracter interlocutoriu, prin care cererea de apel formulată de către pârâta UAT Municipiul Rădăuți a fost recalificată drept cerere de recurs, în considerarea prevederilor art. 457 alin. (1), (2) și (4) C. proc. civ. În conformitate cu prevederile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., aplicabile și în recurs, conform art. 494 din același cod, dacă legea nu prevede altfel, încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală. În speță, Decizia nr. 2.882 din 27 aprilie 2015 (hotărârea finală din faza procesuală în care s-a pronunțat încheierea din 16 martie 2015) este definitivă, astfel că împotriva încheierii premergătoare nu se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.