ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2112/2019

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă, la 18 martie 2015, contestatorii A. și B. au solicitat instanței, ca prin încheierea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea provizorie a executării silite începute în dosarul de executare nr. x/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc C., până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect "contestație la executare". Prin Încheierea din 23 iunie 2015, Judecătoria Pitești, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare provizorie a executării silite, formulată de contestatorii A. și B.. Prin Încheierea din 30 iunie 2015, Judecătoria Pitești, secția civilă a admis sesizarea din oficiu și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și în Încheierea de ședință din 23 iunie 2015, în sensul că încheierea menționată este dată fără cale de atac, iar nu cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare pentru contestatoare și de la comunicare pentru intimată, astfel cum din eroare s-a consemnat. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2016, Judecătoria Pitești, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de restituire a cauțiunii, formulată de contestatorul A.. Prin Încheierea din 26 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Pitești, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenții A. și B. având ca obiect "alte cereri de restituire cauțiune." Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă a suspendat judecarea recursului declarat de petenții A. și B., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 56 din 12 februarie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva Încheierii de suspendare din 15 noiembrie 2018 a Tribunalului Argeș.

Hotărârea recurată Prin Decizia civilă nr. 212 din 3 iunie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 56 din 12 februarie 2019 a aceleiași instanțe.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești au declarat calea de atac intitulată "apel" contestatorii A. și B.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 9 iulie 2019, sub nr. x/2019, și repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru CF x.

Procedura de filtru Cu titlu prealabil, prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, s-a reținut cu privire la cererea intitulată "apel" că, potrivit art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă numai recursuri, neavând competență materială în soluționarea apelurilor, așa încât la examinarea condițiilor de exercitare a căi de atac declarate în cauză s-au avut în vedere dispozițiile care reglementează calea extraordinară de atac a recursului, reținându-se, în opinia raportorului, că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere, în scris, la raport. Recurenții - contestatori au depus punct de vedere la raport, prin care au arătat că împotriva deciziei atacate au înțeles să formuleze apel și nu recurs, apel care trebuia judecat de Curtea de Apel Pitești și nu de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă având în vedere aspectele reținute în raport cu privire la calificarea căii de atac, au atașat punctului de vedere cererea intitulată "recurs" formulată împotriva Deciziei nr. 212 din 3 iunie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 14 noiembrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele: În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 212 din 3 iunie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 56 din 12 februarie 2019 a aceleiași instanțe, prin care s-a constatat nul recursul formulat împotriva Încheierii de suspendare din data de 15 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015 Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Hotărârea atacată cu contestație în anulare, Decizia nr. 56 din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, fiind definitivă, potrivit dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. care prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". De asemenea, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ.: "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului". Așa fiind, Decizia nr. 212 din 3 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin care s-a soluționat contestația în anulare, ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, fiind o hotărâre definitivă. Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalității căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă. Învestită cu constatarea unei încălcări a prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Trif contra României, instanța de contencios european a reiterat că dreptul de acces la instanță nu este absolut, fiind susceptibil de limitări; acestea sunt permise, spre exemplu, în planul respectării condițiilor de admisibilitate a căii de atac formulate pentru motive de drept, cum este cazul recursului, din moment ce prin natura sa aceasta reclamă o reglementare din partea statului care beneficiază în acest scop de o anumită marjă de apreciere. Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora "(...) în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare", analiza criticilor invocate prin cererea de recurs nu se mai impune. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 212 din 3 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.