ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 7 iunie 2012, sub nr. 228/P/2012 a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, plângerea penală

formulată de numitul B.Ș. împotriva procurorului B.M., plângere prin care se

solicita cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals

intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., și de favorizare a infractorului,

prevăzută de art. 264 C. pen.

Întrucât magistratul

B.M. avea calitatea de procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași începând cu data de 15 iulie 2012, în cauză, la 7 august

2012, a fost întocmit un referat prin care s-a propus sesizarea procurorului

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a

decide:

- fie preluarea

cauzei spre soluționare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, conform art. 209 alin. (4

1

) C. proc. pen.;

- fie trimiterea

cauzei la un alt parchet egal în grad, conform art. 217

1

C. proc.

pen.

Prin Rezoluția nr.

693/C2/2012 din 4 noiembrie 2012, prim-adjunctul procurorului general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus preluarea

Dosarului nr. 228/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde Dosarul a fost

înregistrat sub nr. 922/P/2012, avându-se în vedere calitatea făptuitorului

(aceea de procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași).

S-a reținut că

obiectul cauzei îl constituie plângerea formulată de B.Ș., împotriva

magistratului procuror B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals

intelectual și favorizarea infractorului, fapte comise de intimat în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, mai exact, cu ocazia soluționării Dosarului nr.

2019/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași unde, susține petentul

că procurorul "a afirmat ironic în fals" în Rezoluția nr. 2019/P din

26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași că împotriva sa a fost

formulată o plângere penală, plângere semnată de B.A."

Prin Rezoluția nr.

922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus,

în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de B.M. - procuror general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 289 și art. 264 C. pen.

Pentru a adopta

această soluție, procurorul de caz a reținut că B.Ș. a fost angajat la SC M. SA

ca pompier civil, iar în ziua de 1 septembrie 2004, acesta a fost surprins în

timp ce secționa un cablu electric, care nu era sub tensiune, dar care urma să

alimenteze o secție din cadrul societății, motiv pentru care conducerea

societății a hotărât sesizarea organelor ele cercetare penală (Dosar nr.

6184/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași).

În temeiul art. 52

alin. (1) lit. c) C. muncii, societatea a suspendat contractul de muncă al

angajatului B.Ș. până la soluționarea plângerii penale.

Întrucât B.Ș. a

acționat în justiție SC M. SA (cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 599

din 3 septembrie 2009 și reintegrarea sa în funcție), societatea a formulat

întâmpinare în care a menționat motivul emiterii deciziei de suspendare a

contractului de muncă (Dosar nr. 7546/2004 al Tribunalului Iași), respectiv

plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași (nr.

6184/P/2004).

B.Ș. a apreciat

conținutul întâmpinării ca fiind fals și a sesizat Parchetul de pe lângă

Judecătoria Iași cu plângere prin care a solicitat efectuarea urmăririi penale

împotriva directorului societății - B.A. - pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 289 C. pen.

Prin Rezoluția nr.

2019/P/2007 a procurorului B.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor (art. 228 alin. (6)

și art. 10 lit. a) C. proc. pen.).

În temeiul art. 278

și urm. C. proc. pen., persoana vătămată B.Ș. a formulat plângeri care au fost

respinse de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și de

instanța de judecată.

După trecerea unui

interval de 5 ani și 3 luni, B.Ș. a solicitat efectuarea urmăririi penale

împotriva procurorului B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals

intelectual și favorizare a infractorului, motivat de faptul că soluția de

netrimitere în judecată a directorului SC M. SA Iași reprezintă un ajutor dat

infractorului, iar consemnările procurorului B.M. cuprinse în Rezoluția nr.

2019/P/2007 (mențiuni în care magistratul identifică dosarul penal în care B.Ș.

a fost cercetat pentru tentativă de furt) sunt false.

În adoptarea soluției

procurorul a reținut că precizarea menționată în Rezoluția nr. 2019/P/2007,

referitoare la existența Dosarului nr. 6184/P/2004 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Iași, privind plângerea formulată împotriva lui B.Ș. este reală,

iar împrejurarea că organele de parchet, în speță, procurorul B.M., au dispus

față de B.A. o altă soluție decât cea așteptată de persoana care a făcut

sesizarea - B.Ș. - nu poate fi apreciată ca fiind infracțiunea prev. de art.

264 C. pen.

Așadar, tragerea la

răspundere penală a unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni are loc

numai dacă din mijloacele de probă administrate rezultă probe certe privind

existența faptei și, respectiv, săvârșirea ei de făptuitorul reclamat sau de

altă persoană.

Rezoluția nr.

922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost

comunicată petentului B.Ș. la 12 decembrie 2012.

La 17 decembrie 2012

(data poștei), petentul B.Ș. a formulat plângere împotriva Rezoluției nr.

922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care

a fost îndreptată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, unde a

fost înregistrată sub nr. 8132/1/2012, fără a formula plângere în temeiul

dispozițiilor art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., la procurorul

ierarhic superior.

Prin Sentința penală nr.

417 pronunțată la data de 17 aprilie 2013 de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 8132/1/2012, s-a trimis plângerea la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, spre competentă soluționare, procurorului șef al

secției de urmărire penală și criminalistică, din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Rezoluția nr.

1039/H/2/2013 din 20 mai 2013 a procurorului șef al secției de urmărire penală

și criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent

împotriva Rezoluției nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012, a aceleiași unități

de parchet.

Nemulțumit, petentul

B.Ș. s-a adresat, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., cu plângere

instanței de judecată.

La termenul de

judecată din 27 noiembrie 2013, s-a pus în discuție excepția necompetenței după

calitatea persoanei a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa cauza

de față.

Examinând excepția

invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., "După respingerea plângerii făcute conform art.

275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot

face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror

a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță".

Potrivit art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanță

infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de

procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum

și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii

financiari ai Curții de Conturi.

Analizând rezoluția

atacată, se constată că prin aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de B.M., care, potrivit Adresei nr. 1/9400/1154/2013 din 15 aprilie 2013,

emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, este procuror general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, având grad profesional

corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel.

Or, în raport cu

textele de lege mai sus menționate, plângerile împotriva ordonanței de

neîncepere a urmăririi penale în speța de față se soluționează la judecătorul

de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță, aceasta fiind Curtea de Apel Iași.

Pentru considerentele

evocate anterior, urmează ca plângerea formulată de petiționarul B.Ș. împotriva

Rezoluției nr. 922/P/2012 din 3 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, să

fie trimisă spre competentă soluționare la Curtea de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E

Trimite plângerea

formulată de petiționarul B.Ș. împotriva Rezoluției nr. 922/P/2012 din 3

decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, la Curtea de Apel Iași, spre

competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ