Decizia nr. 5116/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 35/2012 a Curții de Apel Oradea

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Șuncuiuș a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Încheierii nr. 3 din 28 octombrie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi; a Deciziei nr. 42 din 27 septembrie 2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Bihor în ceea ce privește partea constatativă pct. 11 b și 12 și măsurile impuse la Secțiunea II, punctele 1 și 2; a Procesului-verbal de control înregistrat sub nr. 4025 din 22 august 2011, punctele 5 și 6 în ceea ce privește Situația unui asistent personal al unei persoane cu handicap și Situația drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă. În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că actele criticate au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale, iar concluziile cuprinse în aceste acte sunt eronate.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 35/CA/2012-PI din 6 februarie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Șuncuiuș și, în consecință, a dispus anularea în parte a Încheierii nr. 3 din 28 octombrie 2011 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor, a Deciziei nr. 42 din 27 septembrie 2011 a Directorului Camerei de Conturi a Județului Bihor, în ceea ce privește la partea constatativă punctul 11 b și măsurile dispuse la Secțiunea II, punctul 1 și a Procesului-verbal de control înregistrat sub nr. 4025 din 22 august 2011, în ceea ce privește punctul 5 - Situația unui asistent personal al unei persoane cu handicap. Celelalte capete de cerere, precum și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, au fost respinse ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că o echipă de auditori publici externi ai Curții de Conturi - Camera de Conturi Bihor a desfășurat în perioada 18 iulie 2011 - 22 august 2011 misiunea de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2010, la Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Șuncuiuș, ordonator principal de credite, în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 4025 din 22 august 2011 la entitatea controlată, abateri care, potrivit echipei de control, au determinat producerea unui prejudiciu important bugetului unității verificate. Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă Decizia Camerei de Conturi Bihor nr. 42 din 27 septembrie 2011, prin care s-au dispus în sarcina conducerii Unității Administrativ-Teritoriale Comuna Șuncuiuș mai multe măsuri. Reclamanta a contestat Decizia nr. 42 din 27 septembrie 2011, care a fost soluționată de către Comisia de soluționare a contestațiilor prin Încheierea nr. 3 din 28 octombrie 2011 din cadrul Curții de Conturi - Camera de Conturi Bihor. A fost contestată în instanță numai măsura stabilită la punctul II. 1 și 2 ale deciziei anterior indicate, și anume: II.1: "Verificarea respectării condițiilor în care pot fi încheiate contracte individuale de muncă pentru angajarea asistenților personali în cazul tuturor persoanelor cu handicap grav care au domiciliul sau reședința pe raza teritorială a comunei Șuncuiuș. Stabilirea întinderii prejudiciului și a persoanelor răspunzătoare, dispunerea măsurilor pentru recuperarea valorii actualizate a acestuia prin calcularea daunelor interese aferente. Termen de realizare: 30 decembrie 2011" II.2: "Stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local prin plata nelegală pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul primăriei a drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă și a sumelor pentru acoperirea unei părți din cheltuielile cu achiziționarea unei vestimentații, care au fost acordate în afara cadrului legal. Stabilirea persoanelor răspunzătoare de crearea acestui prejudiciu și luarea măsurilor legale de recuperare la valoarea actualizată prin calcularea de daune interese în conformitate cu prevederile Codului Civil. Termen de realizare: 30 decembrie 2011". Referitor la situația unui asistent personal al unei persoane cu handicap - punctul 11 b din partea constatativă și punctul 1 din Secțiunea II a măsurilor impuse prin Decizia nr. 42 din 27 septembrie 2011 a Directorului Camerei de Conturi a Județului Bihor și punctul 5 din Procesul-verbal de control înregistrat sub nr. 4025 din 22 august 2011, Curtea a apreciat că plata salariului către asistentul personal al persoanei cu handicap este legală și justificată, fiind efectuată în baza unui contract de muncă încheiat între părți, contract care a fost respectat de către ambele părți, respectiv persoana cu handicap a beneficiat de îngrijirea corespunzătoare, iar Primăria Comunei Șuncuiuș a achitat salariul stabilit în contractul de muncă, având în vedere că asistentul personal a prestat munca, potrivit prevederilor contractuale. Criticile formulate de reclamantă privind măsura dispusă la punctul II.2 al deciziei contestate, privitoare la acordarea drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă angajaților acesteia au fost apreciate însă ca neîntemeiate, motivându-se, în esență, că drepturile bănești acordate cu acest titlu în baza acordului/contractului colectiv de muncă nu sunt cuprinse în actele normative ce reglementează salarizarea personalului autorităților și instituțiilor publice, iar clauzele acestuia nu pot exceda drepturile și obligațiile reglementate în lege și nu pot cuprinde drepturi sau obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 35/CA/2012-PI din 6 februarie 2012 au formulat recurs atât reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Șuncuiuș, cât și pârâta Curtea de Conturi a României. Prima recurentă a solicitat modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii în întregime a cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., reluând argumentele expuse instanței de fond. A mai susținut că drepturile considerate nelegal acordate au fost prevăzute cu respectarea legilor speciale aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual, neavând natură salarială, ci reprezentând obligații contractuale ale recurentei, iar hotărârile prin care s-a aprobat acordarea acestor drepturi au fost supuse controlului de legalitate al prefectului. S-a mai argumentat că atât contractele colective de muncă, cât și acordul colectiv de muncă sunt valabile și produc efecte juridice, nefiind anulate de către instanța de judecată, iar executarea obligațiilor astfel asumate este obligatorie pentru părți. La rândul său, recurenta Curtea de Conturi a României a solicitat admiterea recursului său și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii în întregime a acțiunii recurentei. A argumentat această recurentă, în esență, că salariile pentru asistenții personali ai persoanelor cu handicap indicate în actele de control au fost nelegal plătite, existând suficiente dovezi în acest sens, iar actele de control criticate îndeplinesc toate condițiile de formă și de fond pentru validitatea acestora.

Soluția instanței de control judiciar Examinând actele și înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., față de care va admite recursul și va casa sentința instanței de fond.

Motivele de fapt și de drept care au dus la formarea convingerii instanței de recurs Situația de fapt supusă analizei instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, potrivit susținerilor reclamantei și înscrisurilor aflate la dosar, poate fi rezumată astfel: 1. În perioada 18 iulie 2011 - 22 august 2011 a fost efectuat audit financiar asupra contului de execuție bugetară și a situațiilor financiare încheiate pe anul 2010 la Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Șuncuiuș, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 94/1992; 2. Auditul s-a finalizat prin Procesul-verbal de constatare nr. 4025 din 22 august 2011, prin care au fost constatate abateri de la legalitate care au determinat producerea de prejudicii în bugetul unității administrativ-teritoriale; 3. În baza acestui proces-verbal, Camera de Conturi a Județului Bihor a emis Decizia nr. 42 din data de 27 septembrie 2011, prin care, în urma constatării unor nereguli, s-au dispus, în sarcina ordonatorului principal de credite al Unității Administrativ-Teritoriale Comuna Șuncuiuș, o serie de măsuri; 3. Prin Contestația înregistrată sub nr. 1254 din 18 octombrie 2011, Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Șuncuiuș a contestat partea constatativă pct. 11 b și 12 și măsurile dispuse la Secțiunea II, punctele 1 și 2 din Decizia nr. 42/2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Bihor; 4. Prin Încheierea nr. 3 din 28 octombrie 2011, Curtea de Conturi a României a respins contestația formulată de către reclamantă; 5. Reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Șuncuiuș a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Încheierii nr. 3 din 28 octombrie 2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi; a Deciziei nr. 42 din 27 septembrie 2011, emisă de Camera de Conturi a Județului Bihor în ceea ce privește partea constatativă pct. 11 b și 12 și măsurile impuse la Secțiunea II, punctele 1 și 2; a Procesului-verbal de control înregistrat sub nr. 4025 din 22 august 2011, punctele 5 și 6 în ceea ce privește Situația unui asistent personal al unei persoane cu handicap și Situația drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă. Atât petitul final al cererii reclamantei, cât și criticile formulate de aceasta, față de succesiunea actelor emise în speță, îndreptățesc concluzia că ceea ce se contestă, în cadrul prezentei acțiuni în contencios administrativ este, în esență, actul prin care se dispun măsuri cu privire la entitatea verificată, în speță Decizia nr. 42 din 27 septembrie 2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Bihor, act circumscris prevederilor art. 37 raportat la art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. În conformitate cu prevederile art. 37, "În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 23 și 24, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 33". Art. 33 alin. (3) prevede - "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității audiate". Legea nr. 94/1992 nu conține norme derogatorii de la regulile generale de determinare a competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, astfel cum sunt reglementate în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Având ca reper textul de lege precitat, rezultă că au fost stabilite două criterii pentru determinarea competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ: a) criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului; b) criteriul valoric în cauzele fiscale (500.000 RON - valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat). Cum în speța de față nu se contestă acte administrative care să privească plata taxelor, impozitelor, contribuțiilor sau datoriilor vamale, rezultă că este aplicabil criteriul poziției în sistemul autorităților publice a autorității emitente a actului al cărui conținut se contestă, și anume Camera de Conturi a Județului Bihor. În aceste condiții, competența soluționării acțiunii reclamantei, vizând, în esență, anularea actelor administrative emise de Camera de Conturi a Județului Bihor, revine tribunalului, iar nu curții de apel. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente, Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal.