ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 17 noiembrie 2011 și precizată la data de 12 decembrie 2011, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea reprezentantă prin instituția Primarului a solicitat suspendarea executării Încheierii nr. VI/376 din 26 octombrie 2011 a Curții de Conturi a României și a măsurilor dispuse la punctul II.3 din Decizia nr. 36/2011 a Camerei de Conturi a Județului Bihor, pentru abaterile de la legalitate și regularitate consemnate în procesul - verbal de constatare nr. 173134 din 18 iulie 2011, încheiat în urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2010. În motivare, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, în speță, existența unui caz bine justificat, ce rezultă din împrejurarea că, în lipsa controlului judecătoresc, pârâta a nesocotit unele drepturi și obligații dobândite în baza unui contract colectiv de muncă și paguba iminentă care s-ar produce direct, prin veniturilor salariale pentru fiecare angajat, într-o perioadă a anului caracterizată printr-o creștere majoră a cheltuielilor de întreținere.

Prin Sentința nr. 250 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă și a dispus suspendarea executării Încheierii nr. VI/376 din 26 octombrie 2011 și a punctului II.3 din Decizia nr. 36/2011, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/ 2004, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube. În ceea ce privește existența cazului bine justificat, instanța a apreciat că aspectele invocate de reclamantă fac dovada unor împrejurări de fapt și de drept de natură a crea o serioasă îndoială asupra legalității actului administrativ în litigiu.

Sub aspectul îndeplinirii celei de a doua condiții, a pagubei iminente, instanța a apreciat că până la pronunțarea instanței judecătorești asupra legalității și temeiniciei actului administrativ în litigiu și asupra existenței unui prejudiciu cert de recuperat, executarea actului administrativ ar crea un prejudiciu evident. Curtea de Conturi a României a formulat recurs împotriva sentinței menționate, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta - pârâtă a arătat că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, explicând în detaliu motivele pentru care, în opinia sa, cererea intimatei - reclamante nu întrunește nici condiția cazului bine justificat, nici pe cea a prevenirii unei pagube iminente.

În esență, recurenta - pârâtă a arătat că instanța chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. În cauza de față, instanța trebuie să ia în considerare faptul că Decizia nr. 36/2011 a Camerei de Conturi a Județului Bihor a stabilit măsuri pentru recuperarea prejudiciului creat prin acordarea unor drepturi salariale nelegale. Măsura suspendării executării se justifică numai în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat, și în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ, or, în cauza de față, nu este vorba de nicio pagubă, entitatea reclamantă trebuind să stabilească măsuri pentru evaluarea prejudiciului și recuperarea lui.

Dimpotrivă, s-ar produce pagube bugetului în situația în care s-ar suspenda actul administrativ atacat. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea reprezentantă prin instituția Primarului, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în raport cu prevederile art. 14 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării punctului II.3 din Decizia nr. 36/2011 îndeplinește condițiile impuse de lege pentru aplicarea măsurii provizorii a suspendării actului administrativ. În baza dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., la termenul de judecată din data de 13 martie 2012, Înalta Curte a pus în discuția părților motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., iar susținerile părților cu privire la acest motiv de recurs au fost consemnate în practicaua hotărârii. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu excepția de ordine publică invocată din oficiu la acest termen în baza dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administrației publice.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse la punctului II.3 din Decizia nr. 36/2011 emisă de Camera de Conturi a județului Bihor pentru abaterile de la legalitate și regularitate consemnate Procesul - verbal de constatare nr. 173134 din 18 iulie 2011, încheiat în urma acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2010 la entitatea auditată. Cererea reclamantei are de asemenea ca obiect suspendarea executării Încheierii nr. VI/376 din 26 octombrie 2011 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ - teritoriale, prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva Deciziei nr. 36/2011.

Aceste acte administrative au fost emise în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizare și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 832 din 13 decembrie 2010. Potrivit pct. 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condițiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se prevede competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ.

Dat fiind că, potrivit art. 140 din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate, „în condițiile legii organice”, iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede, de asemenea, competența instanțelor specializate, în stabilirea competenței soluționării cauzei, urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia contenciosului administrativ și fiscal, de la care se poate deroga numai prin lege organică și în raport cu care, pct. 228 se află în contrarietate.

Pornind de la această premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorității emitente, prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, act juridic supus executării și care poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ. Or, din interpretarea normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 - „contestația suspendă executarea deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor”), rezultă că actul cu caracter executoriu care conține măsurile de restabilire a legalității și regularității este decizia camerei de conturi județene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluționată contestația administrativă prealabilă sesizării instanței.

În consecință, reținând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură deconcentrată a Curții de Conturi la nivel județean, iar conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele și cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților sau instituțiilor locale sau județene, Curtea de Apel Oradea a pronunțat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență materială în litigiile de contencios administrativ și fiscal, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, în ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6 1 ) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal. Ca urmare a soluționării recursului prin admiterea unei excepții de procedură de ordine publică, nu se mai impune examinarea criticilor formulate în recurs pe fondul pricinii, care vor fi avute în vedere, sub forma unor apărări, cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României - Departamentul de Coordonare a Verificării Bugetelor Unităților Administrativ Teritoriale împotriva Sentinței nr. 250 din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2012. Procesat de GGC - DG