ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1556/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 253-2011 PCA din 29

noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Județean Bihor, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și

Camera de Conturi a Județului Bihor, prin care solicita suspendarea executării

Deciziei nr. 31/2011 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a

Județului Bihor, în ce privește punctele II.1, II.8 și II.9.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Conform prevederilor

art. 14 - 15 din Legea 554/2004, persoana vătămată în drepturile și interesele

sale legitime, poate să ceară instanței de contencios administrativ competente,

în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței asupra acțiunii în anularea actului respectiv.

Cazul bine justificat

implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de

care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit

căruia actul este executoriu din oficiu, paguba iminentă constând potrivit art.

2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil

ori perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice.

Noțiunea de "caz

bine justificat" nu presupune o dovadă de nelegalitate evidentă, fiind

suficientă existența unor indicii de nelegalitate a actului administrativ și a

unor argumente juridice aparent valabile în ce privește nelegalitatea.

Cele două condiții

impuse cumulativ de legiuitor pentru suspendarea actului administrativ, trebuie

analizate în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, pe baza

împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea vătămată, aspecte ce

trebuie să ofere suficiente indicii pentru răsturnarea prezumției de legalitate

și să facă verosimilă posibilitatea producerii pagubei invocate.

Reclamantul nu a

indicat în concret în ce constă cazul bine justificat și paguba iminentă,

rezumându-se la a afirma existența lor cumulativă.

Se reține că prin

punctele contestate din Decizia nr. 31/2011 a Curții de Conturi a României

(pct. II. 1, II.8 și II.9) s-au dispus măsuri de identificare, de stabilirea

întinderii prejudiciului, a persoanelor responsabile și de luare a măsurilor de

recuperare a creditelor bugetare utilizate în alte scopuri decât cele ce

servesc atribuțiilor instituției, ori legate de legalitatea și realitatea

valorii unor situații de plată și recuperarea sumelor cu daune interese, precum

și a dobânzilor achitate nejustificat pentru obiectivul "Reparații

capitale și amenajări sediu nou Muzeul Țării Crișurilor".

S-a constatat că nu

s-a făcut dovada vreunui indiciu de nelegalitate a acestor măsuri și că nu s-a

dovedit că ar fi îndeplinită nici cea de-a doua condiție impusă de lege,

privitoare la paguba iminentă la care ar fi supus reclamantul dacă s-ar pune în

executare actul atacat.

Prin decizia a cărei

suspendare s-a solicitat s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului cauzat

bugetului Consiliului Județean Bihor și luarea măsurilor legale de recuperare a

acestuia; or, prin punerea în executare a acestei decizii nu se poate produce o

pagubă în patrimoniul reclamantului sau vreo perturbare gravă a funcționării

instituției.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul

Consiliul Județean Bihor.

Cererea de recurs a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea

ei s-a arătat în esență că aplicarea dispozițiilor a căror suspendare s-a

solicitat ar fi injustă în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra

fondului dedus judecății (acțiunea în anulare) și că autoritatea recurentă

dispune de un amplu probatoriu care o îndreptățește să aprecieze că instanța va

dispune anularea parțială a Deciziei nr. 31/2011 a Camerei de Conturi a

Județului Bihor.

S-a mai arătat că în

mod greșit prima instanță a reținut că suspendarea s-a cerut din considerentul

că prin aplicarea punctelor indicate din decizia Camerei de Conturi ar fi

prejudiciat bugetul Consiliului Județean Bihor, în realitate bugetul

persoanelor fizice, angajați ai instituției împotriva cărora este obligat

Consiliul Județean să se îndrepte la solicitarea auditorilor financiari externi

fiind diminuate prin măsurile legislative (reducerea cu 35% a salariilor,

eliminarea premiilor și a orelor suplimentare) și prin aplicarea dispozițiilor

Camerei de Conturi Bihor de recuperare a unor drepturi salariale acordate prin

contracte/acorduri colective de muncă.

Prin întâmpinare,

Curtea de Conturi a României a solicitat menținerea ca legală și temeinică a

sentinței recurate, nefiind întrunite în cauză condițiile referitoare la cazul

bine justificat și paguba iminentă în sensul art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 și a art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din aceeași lege.

Examinând cauza în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurent și în temeiul art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și

îl va respinge în consecință, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

În mod corect

instanța fondului a analizat prin prisma art. 15 raportat la art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 cererea formulată de Consiliul Județean Bihor pentru

suspendarea aplicării Deciziei nr. 31/2011 a Curții de Conturi a României -

Camera de Conturi a Județului Bihor, pct. II.1, II.8 și II.9.

S-a remarcat că prin

punctele contestate din Decizia nr. 31/2011 s-au dispus măsuri de identificare,

de stabilire a întinderii prejudiciului, a persoanelor responsabile și de luare

a măsurilor de recuperare a creditelor bugetare utilizate în alte scopuri decât

cele ce servesc atribuțiilor instituției, ori legate de legalitatea și

realitatea valorii unor situații de plată și recuperarea sumelor cu daune

interese, precum și a dobânzilor achitate nejustificat pentru obiectivul

„Reparații capitale și amenajări sediu nou Muzeul Țării Crișurilor”.

Așadar prin Decizia

contestată - pct. II.1, II.9 și II.9 - s-au stabilit în sarcina Consiliului

Județean Bihor mai multe măsuri în vederea recuperării unor sume de bani

apreciate a fi fost cheltuite fără temei legal, urmărindu-se deci recuperarea

prejudiciului cauzat acestei autorități.

Actul administrativ

se bucură de prezumția de legalitate, fiind supus regulii executării imediate

și din oficiu, iar măsura suspendării executării este una de excepție conform

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în condițiile în care nu s-a

dovedit în cauză că există vreun indiciu de nelegalitate a măsurilor dispuse și

nici că punerea în executare a Deciziei nr. 31/2011 ar produce o pagubă în

patrimoniul Consiliului Județean sau vreo perturbare gravă a funcționării

acestuia, abordarea și concluzia judecătorului fondului sunt juste.

De altfel, nici cu

ocazia exercitării căii de atac permise de art. 14 alin. (4) raportat la art.

15 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recurentul nu a adus argumente consistente

și nici dovezi în susținerea cererii de suspendare a aplicării Deciziei Camerei

de Conturi a Județului Bihor, rezumându-se la a afirma că probatoriul de care

dispune este de natură a-l îndreptăți să considere că acțiunea în anulare a

acestei decizii va fi admisă.

Legalitatea actului

administrativ va fi într-adevăr verificată de instanța sesizată cu cererea în

anulare însă instanța învestită cu cererea de suspendare nu este în măsură să

dispună suspendarea aplicării actului pendinte în condițiile în care nu sunt

îndeplinire exigențele prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

care se identifică cu definiția legală dată sintagmelor caz bine justificat și

pagubă iminentă prin art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din actul normativ

menționat.

Soluția Curții de

Apel este în acord și cu principiile cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 a

Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind

protecția provizorie în materie de contencios administrativ, astfel că nu pot

fi primite criticile recurentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul Consiliul Județean Bihor împotriva Sentinței nr.

253-2011 PCA din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 martie 2012.

Procesat de GGC - AS