ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1151 din 16 martie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de reexaminare amendă judiciară, formulată de A. împotriva încheierii din 18 octombrie 2017 pronunțate în dosarul nr. x/2017.

La data de 27.04.2018 A. a formulat contestație în anulare împotriva acestei încheieri, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ., fiind înregistrată sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 3414 din data de 18 octombrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii nr. 1151 din 16 martie 2018, sus-menționată.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, că nu sunt incidente temeiurile de drept invocate de contestator, respectiv art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ., întrucât decizia este pronunțată cu respectarea regulilor generale în materia citării părților, iar dezlegarea dată nu este rezultatul unei greșeli materiale.

Împotriva ultimei decizii menționate a formulat contestație în anulare A., întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a fost invocată încălcarea art. 153 alin. (1) din același cod, contestatorul apreciind că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, astfel încât nu a fost prezent la judecată.

Totodată, a susținut că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în mod nelegal fiind respinsă contestația în anulare formulată împotriva "încheierii nr. 3522/9.12.2016, în condițiile în care aceasta a fost corect motivată în fapt și în drept .

Nu în ultimul rând, contestatorul a invocat și nerespectarea dispozițiilor art. 248 alin. (5) și ale art. 424 alin. (5) C. proc. civ., apreciind că instanța trebuia să pronunțe o "încheiere" și nu o "decizie".

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac formulate, iar în subsidiar a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: ... 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Raportat la definiția legală a acestei căi de atac, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității invocată de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, fiind neîntemeiate susținerile acesteia referitoare la neatacarea unei decizii a instanței de recurs sau la incidența dispozițiilor art. 504 alin. (3) C. proc. civ., câtă vreme în cauză nu a fost formulată o nouă contestație în anulare împotriva aceleiași hotărâri.

Pe fondul căii de atac, se constată invocarea ambelor cazuri reglementate de dispozițiile art. 503 C. proc. civ. sus-enunțate, însă, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că citația emisă pentru termenul din 18.10.2018 a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 157 C. proc. civ. și conține toate elementele esențiale obligatorii prevăzute de acest text de lege.

Dată fiind această împrejurare și faptul că absența contestatorului de la termenul de judecată nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate, dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce privește al doilea motiv al contestației în anulare - art. 503 alin. (2) pct. 2 din același cod, se reține că acesta reglementează contestația în anulare specială și se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres și limitativ prevăzute de lege (necompetența, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, nepronunțarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).

Înalta Curte constată că în cauza de față nu ne aflăm în prezența unei hotărâri date asupra recursului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială" în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la pronunțarea unei "decizii" în locul unei "încheieri", această împrejurare neîncadrându-se în noțiunea "erorii materiale" prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Hotărârea contestată poartă o denumire corectă în raport cu dispozițiile art. 424 alin. (4) C. proc. civ.,

Pe de altă parte, chiar și în cazul în care denumirea hotărârii ar fi fost greșită, această eroare este una dintre erorile ce pot fi îndreptate pe calea prevăzută de art. 442 C. proc. civ. și nu o eroare materială în sensul dispozițiilor sus-enunțate.

Pentru considerentele expuse, constatând că, deși formal contestatorul și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 C. proc. civ., în realitate aspectele învederate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres și limitativ prevăzute de legiuitor, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității invocată de intimata A.J.F.P. Olt și contestația în anulare de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt.

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3414 din 18 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2019.