ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3953/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

La data de 26 februarie 2013 G.D.M. a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2664 din 06

aprilie 2012 pronuntata de Înalta Curte de Casatie și Justitie, sectia a I

civila, in Dosarul nr. 884/118/2008, invocând in drept dispozițiile art. 318

alin. (1), teza a doua C. proc. civ.

Contestatorul a arătat

că instanța de recurs, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze unul

din motivele de casare invocate de recurent. S-a susținut că Înalta Curte de Casație

și Justiție, în examinarea recursului declarat de contestator împotriva Deciziei

nr. 45/C din 14 martie 2011 pronunțata de Curtea de Apel Constanța, secția civila

minori și familie, a omis, din greșeală, să se pronunțe asupra unui motiv de recurs

amintit în considerentele hotărârii, dar rămas fără a primi o dezlegare în urma

judecării recursului.

S-a arătat de contestator

că în cuprinsul cererii de recurs a solicitat Înaltei Curți sa constate ca imobilul

care face obiectul Dosarului nr. 3102/118/2008 și care este disjuns din Dosarul

nr. 5461/118/2007, vizează o alta contestație formulată în baza Legii 10/2001, anume

împotriva dispoziției primarului nr. 2834/2002 prin care s-a soluționat notificarea

din 19 iulie 2001, privind restituirea imobilului situat în Constanta., Bd. T. Această

din urmă notificare a fost introdusă în termen.

Pe de altă parte, Dosarul

nr. 884/118/2008 (identic cu Dosarul nr. 641/118/2008) avea ca obiect contestație

în baza Legii nr. 10/2001, în care s-a solicitat anularea dispoziției nr. 7178/2007

a notificării XX/2002, ca notificare tardiv formulata. Recurentul a solicitat prin

acest motiv de recurs ca instanța superioara sa constate cauza acțiunii civile ,

respectiv cauza cererii de chemare în judecata pentru fiecare dintre dosarele menționate,

aspect care nu a fost precizat nici de către instanța de fond, nici în urma analizării

motivelor de către instanța de apel.

Prin acest motiv de recurs

reclamantul solicita ca instanța de recurs sa constate ca in Dosarul nr. 5461/118//2007

și în Dosarul nr. 3102/118/2008, disjuns din același 5461/118/2007 cauza cererii

de chemare în judecata reprezintă notificarea din 19 iulie 2001, respinsa ca neîntemeiată

prin dispoziția primarului, notificare depusa în termenul prevăzut de dispozițiile

imperative ale Legii 10/2001 cu consecința judecării ei pe fondul notificării, atât

de către organul administrativ, cât și de către instanța competentă să soluționeze

contestația formulată împotriva deciziei de respingere.

De asemenea, se solicita

să se constate că în Dosarele nr. 884/118/2008 și 641/118/2008, cauza cererii de

chemare în judecata este notificarea nr. 124454/2002, respinsă ca tardiv introdusă

la organul administrativ prin dispoziția primarului, contestarea acesteia în instanță

fiind analizată doar pe aspectul tardivității introducerii, fără analizarea fondului

notificării.

Acest motiv a fost indicat

de parte, amintit de instanța de recurs în considerente, dar lăsat de aceasta fără

o dezlegare corespunzătoare, deși aceasta distincție este necesară atunci când se

invocă autoritatea de lucru judecat, care presupune tripla identitate de, părți,

obiect și cauză, cu necesitatea verificării identității în privința cauzei cererii

de chemare în judecată și nu în privința cauzei acțiunii, care practic este aceeași

intr-un anumit tip de acțiune.

Contestația in anulare

este nefondată.

Examinând hotărârea atacată,

precum și susținerile contestatorului, instanța reține că decizia civilă nr.

2664 din 06 aprilie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este

legală, pertinent motivată și a răspuns tuturor motivelor de recurs.

Instanța de recurs a analizat

sustinerile recurentului, dezlegând problemele de drept deduse judecății, iar prin

respingerea recursului a menținut decizia pronunțată in apel de catre Curtea de

Apel Constanța.

Prin decizia civilă

nr. 2664 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.D.M., împotriva deciziei

din 14 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

A fost obligat recurentul-reclamant

G.D.M. la 372 RON către intimatul pârât primarul municipiului Constanța, și la 930

RON către SC M.C. SA, reprezentând cheltuieli de judecată.

Din cuprinsul hotărârii

atacate cu contestația în anulare rezultă că instanța de recurs a examinat în considerente

toate criticile invocate de recurent, pronunțându-se în limitele investirii sale.

Astfel, instanța, analizând

motivele de recurs a arătat că

prin

încheierea din data de 04 septembrie 2008, prima instanță a respins cererea de conexare

a Dosarului nr. 3102/118/2008 la Dosarul nr. 884/118/2008. S-a apreciat ca este

incidentă excepția de litispendență a acelorași două cauze, dispunându-se atașarea

Dosarului nr. 3102/118/2008 la Dosarul nr. 884/118/2008.

Mai mult, față de identitatea

de părți, obiect și cauză între Dosarul nr. 884/118/2008 și Dosarul nr. 641/118/2008,

s-a pus în discuția părților suspendarea, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului

nr. 641/118/2008, care se afla în etapa procesuală a apelului.

Dispozițiile privind modul

de soluționare a excepțiilor de litispendență și conexitate se regăsesc consemnate

în practicaua încheierii de la termenul din 4 septembrie 2008, pe măsura soluționării

incidentelor dezbătute, nefiind necesar, pentru a lega instanța, să fie menționate

și în dispozitivul încheierii arătate, dispozitiv care cuprinde soluția asupra ultimului

incident soluționat de instanță la acel termen - suspendarea judecării cauzei în

baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Instanța de recurs a mai

arătat în considerente că Dosarul nr. 3102/118/2008 a fost constituit în urma disjungerii

cererii precizatoare depuse de reclamant la data de 22 aprilie 2008 în Dosarul nr.

5461/118/2007, dosar în cadrul căruia acesta contestase dispoziția primarului municipiului

Constanța nr. 2834 din 28 august 2002, prin care i-a fost respinsă notificarea

din 19 iulie 2001.

Așa cum reiese din încheierea

de disjungere din 23 aprilie 2008 din Dosarul nr. 5461/118/2007, prin notificarea

din 19 iulie 2001, autorul reclamantului, G.C.R. a solicitat restituirea în natură

a ½ din imobilul situat în Constanța, B-dul T., în timp ce reclamantul, prin

cererea precizatoare, care ulterior a fost înregistrată separat în Dosarul nr. 3102/118/2008,

a solicitat restituirea în natură a cotei de 6/10 din imobilul situat în Constanța,

Bd. T. și cota de 1/5 din imobilul situat în Bd. T.

În Dosarul nr. 884/118/2008,

dar și în cel cu nr. 641/118/2008, reclamantul a contestat dispoziția Primarului

Municipiului Constanța din 13 decembrie 2007 prin care s-a dispus respingerea notificării

nr. 124454/2002, ca tardiv formulată.

Instanța de recurs a mai

constatat că cererea precizatoare depusă de recurentul reclamant în Dosar nr. 5461/118/2007

privește solicitarea de restituire a acelorași imobile, în cotele menționate, cu

cele ce se regăsesc la pozițiile 7 și 14 din petitul contestației din Dosarul nr.

884/118/2008 (și, implicit și al Dosarului nr. 641/118/2008).

Așa fiind, instanța, prin

decizia civilă nr. 2664 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, analizând susținerile recurentului a statuat asupra modului de

rezolvare a incidentelor procedurale invocate în fața instanțelor anterioare și

a arătat în cuprinsul considerentelor că, în mod corect s-a dispus admiterea excepției

de litispendență, iar nu a excepției de conexitate. De asemenea, s-a mai arătat

că instanțele anterioare au analizat și cererea precizatoare având un obiect cerere

de restituire a unor cote de proprietate cu referire la un număr de 14 imobile,

cerere subsecventă contestației formulate împotriva dispoziției din 13

decembrie 2007, emise de primarul municipiului Constanța în aplicarea Legii 10/2001.

S-a constatat identitatea

de obiect a cauzelor, arătându-se în considerente că reclamantul nu a fost vătămat

prin admiterea excepției de litispendență și reunirea la Dosarul nr. 884/118/2008

și a celui cu nr. 3102/118/2008, format prin disjungerea cererii precizatoare din

Dosarul nr. 5461/118/2007.

Tot în considerentele

deciziei atacate cu contestație în anulare, s-a reținut că măsura dispusă de prima

instanță prin încheierea din 04 septembrie 2008, de suspendare a soluționării Dosarului

nr. 884/118/2008, până la soluționarea irevocabilă a celui cu nr. 641/118/2008 cu

privire la care se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză, este corectă.

Astfel, s-a reținut că

respingerea contestației în Dosarul nr. 884/118/2008 a avut ca temei invocarea autorității

de lucru judecat a sentinței civile din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Constanța,

definitivă prin decizia civilă nr. 75C din 11 martie 2009 a Curții de Apel Constanța

și irevocabilă prin decizia civilă din 1 iulie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, soluții pronunțate în Dosarul

nr. 641/118/2008.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs,

răspunzând pe larg argumentelor invocate de recurentul-reclamant, ceea ce înseamnă

că susținerile formulate în cadrul contestației în anulare, în temeiul art. 318

alin. (1) C. proc. civ., sunt nefondate, calea de atac urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatorul G.D.M. împotriva deciziei nr. 2664 din 6 aprilie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul

nr. 884/118/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie

2013.