ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3953/2013

Asupra contestației în anulare de față; La data de 26 februarie 2013 G.D.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2664 din 06 aprilie 2012 pronuntata de Înalta Curte de Casatie și Justitie, sectia a I civila, in Dosarul nr. 884/118/2008, invocând in drept dispozițiile art. 318 alin. (1), teza a doua C. proc. civ. Contestatorul a arătat că instanța de recurs, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare invocate de recurent. S-a susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, în examinarea recursului declarat de contestator împotriva Deciziei nr. 45/C din 14 martie 2011 pronunțata de Curtea de Apel Constanța, secția civila minori și familie, a omis, din greșeală, să se pronunțe asupra unui motiv de recurs amintit în considerentele hotărârii, dar rămas fără a primi o dezlegare în urma judecării recursului.

S-a arătat de contestator că în cuprinsul cererii de recurs a solicitat Înaltei Curți sa constate ca imobilul care face obiectul Dosarului nr. 3102/118/2008 și care este disjuns din Dosarul nr. 5461/118/2007, vizează o alta contestație formulată în baza Legii 10/2001, anume împotriva dispoziției primarului nr. 2834/2002 prin care s-a soluționat notificarea din 19 iulie 2001, privind restituirea imobilului situat în Constanta., Bd. T. Această din urmă notificare a fost introdusă în termen. Pe de altă parte, Dosarul nr. 884/118/2008 (identic cu Dosarul nr. 641/118/2008) avea ca obiect contestație în baza Legii nr. 10/2001, în care s-a solicitat anularea dispoziției nr. 7178/2007 a notificării XX/2002, ca notificare tardiv formulata.

Recurentul a solicitat prin acest motiv de recurs ca instanța superioara sa constate cauza acțiunii civile , respectiv cauza cererii de chemare în judecata pentru fiecare dintre dosarele menționate, aspect care nu a fost precizat nici de către instanța de fond, nici în urma analizării motivelor de către instanța de apel. Prin acest motiv de recurs reclamantul solicita ca instanța de recurs sa constate ca in Dosarul nr. 5461/118//2007 și în Dosarul nr. 3102/118/2008, disjuns din același 5461/118/2007 cauza cererii de chemare în judecata reprezintă notificarea din 19 iulie 2001, respinsa ca neîntemeiată prin dispoziția primarului, notificare depusa în termenul prevăzut de dispozițiile imperative ale Legii 10/2001 cu consecința judecării ei pe fondul notificării, atât de către organul administrativ, cât și de către instanța competentă să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei de respingere.

De asemenea, se solicita să se constate că în Dosarele nr. 884/118/2008 și 641/118/2008, cauza cererii de chemare în judecata este notificarea nr. 124454/2002, respinsă ca tardiv introdusă la organul administrativ prin dispoziția primarului, contestarea acesteia în instanță fiind analizată doar pe aspectul tardivității introducerii, fără analizarea fondului notificării. Acest motiv a fost indicat de parte, amintit de instanța de recurs în considerente, dar lăsat de aceasta fără o dezlegare corespunzătoare, deși aceasta distincție este necesară atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat, care presupune tripla identitate de, părți, obiect și cauză, cu necesitatea verificării identității în privința cauzei cererii de chemare în judecată și nu în privința cauzei acțiunii, care practic este aceeași intr-un anumit tip de acțiune.

Contestația in anulare este nefondată. Examinând hotărârea atacată, precum și susținerile contestatorului, instanța reține că decizia civilă nr. 2664 din 06 aprilie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este legală, pertinent motivată și a răspuns tuturor motivelor de recurs. Instanța de recurs a analizat sustinerile recurentului, dezlegând problemele de drept deduse judecății, iar prin respingerea recursului a menținut decizia pronunțată in apel de catre Curtea de Apel Constanța. Prin decizia civilă nr. 2664 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.D.M., împotriva deciziei din 14 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

A fost obligat recurentul-reclamant G.D.M. la 372 RON către intimatul pârât primarul municipiului Constanța, și la 930 RON către SC M.C. SA, reprezentând cheltuieli de judecată. Din cuprinsul hotărârii atacate cu contestația în anulare rezultă că instanța de recurs a examinat în considerente toate criticile invocate de recurent, pronunțându-se în limitele investirii sale. Astfel, instanța, analizând motivele de recurs a arătat că prin încheierea din data de 04 septembrie 2008, prima instanță a respins cererea de conexare a Dosarului nr. 3102/118/2008 la Dosarul nr. 884/118/2008. S-a apreciat ca este incidentă excepția de litispendență a acelorași două cauze, dispunându-se atașarea Dosarului nr. 3102/118/2008 la Dosarul nr. 884/118/2008.

Mai mult, față de identitatea de părți, obiect și cauză între Dosarul nr. 884/118/2008 și Dosarul nr. 641/118/2008, s-a pus în discuția părților suspendarea, până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 641/118/2008, care se afla în etapa procesuală a apelului. Dispozițiile privind modul de soluționare a excepțiilor de litispendență și conexitate se regăsesc consemnate în practicaua încheierii de la termenul din 4 septembrie 2008, pe măsura soluționării incidentelor dezbătute, nefiind necesar, pentru a lega instanța, să fie menționate și în dispozitivul încheierii arătate, dispozitiv care cuprinde soluția asupra ultimului incident soluționat de instanță la acel termen - suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Instanța de recurs a mai arătat în considerente că Dosarul nr. 3102/118/2008 a fost constituit în urma disjungerii cererii precizatoare depuse de reclamant la data de 22 aprilie 2008 în Dosarul nr. 5461/118/2007, dosar în cadrul căruia acesta contestase dispoziția primarului municipiului Constanța nr. 2834 din 28 august 2002, prin care i-a fost respinsă notificarea din 19 iulie 2001. Așa cum reiese din încheierea de disjungere din 23 aprilie 2008 din Dosarul nr. 5461/118/2007, prin notificarea din 19 iulie 2001, autorul reclamantului, G.C.R. a solicitat restituirea în natură a ½ din imobilul situat în Constanța, B-dul T., în timp ce reclamantul, prin cererea precizatoare, care ulterior a fost înregistrată separat în Dosarul nr. 3102/118/2008, a solicitat restituirea în natură a cotei de 6/10 din imobilul situat în Constanța, Bd.

T. și cota de 1/5 din imobilul situat în Bd. T. În Dosarul nr. 884/118/2008, dar și în cel cu nr. 641/118/2008, reclamantul a contestat dispoziția Primarului Municipiului Constanța din 13 decembrie 2007 prin care s-a dispus respingerea notificării nr. 124454/2002, ca tardiv formulată. Instanța de recurs a mai constatat că cererea precizatoare depusă de recurentul reclamant în Dosar nr. 5461/118/2007 privește solicitarea de restituire a acelorași imobile, în cotele menționate, cu cele ce se regăsesc la pozițiile 7 și 14 din petitul contestației din Dosarul nr. 884/118/2008 (și, implicit și al Dosarului nr. 641/118/2008).

Așa fiind, instanța, prin decizia civilă nr. 2664 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, analizând susținerile recurentului a statuat asupra modului de rezolvare a incidentelor procedurale invocate în fața instanțelor anterioare și a arătat în cuprinsul considerentelor că, în mod corect s-a dispus admiterea excepției de litispendență, iar nu a excepției de conexitate. De asemenea, s-a mai arătat că instanțele anterioare au analizat și cererea precizatoare având un obiect cerere de restituire a unor cote de proprietate cu referire la un număr de 14 imobile, cerere subsecventă contestației formulate împotriva dispoziției din 13 decembrie 2007, emise de primarul municipiului Constanța în aplicarea Legii 10/2001.

S-a constatat identitatea de obiect a cauzelor, arătându-se în considerente că reclamantul nu a fost vătămat prin admiterea excepției de litispendență și reunirea la Dosarul nr. 884/118/2008 și a celui cu nr. 3102/118/2008, format prin disjungerea cererii precizatoare din Dosarul nr. 5461/118/2007. Tot în considerentele deciziei atacate cu contestație în anulare, s-a reținut că măsura dispusă de prima instanță prin încheierea din 04 septembrie 2008, de suspendare a soluționării Dosarului nr. 884/118/2008, până la soluționarea irevocabilă a celui cu nr. 641/118/2008 cu privire la care se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză, este corectă.

Astfel, s-a reținut că respingerea contestației în Dosarul nr. 884/118/2008 a avut ca temei invocarea autorității de lucru judecat a sentinței civile din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia civilă nr. 75C din 11 martie 2009 a Curții de Apel Constanța și irevocabilă prin decizia civilă din 1 iulie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, soluții pronunțate în Dosarul nr. 641/118/2008. Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs, răspunzând pe larg argumentelor invocate de recurentul-reclamant, ceea ce înseamnă că susținerile formulate în cadrul contestației în anulare, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., sunt nefondate, calea de atac urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul G.D.M. împotriva deciziei nr. 2664 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 884/118/2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2013.