ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 383/2014

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 8 iunie 1994,

reclamantul T.D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice,

Prefectura municipiului București și a Sectorului Agricol Ilfov, Consiliul

general al municipiului București, Consiliul local al sectorului 4 București, SC

A.V.L.B. SA, a solicitat să se constate că este proprietarul imobilului situat

în București, str. George Georgescu (fostă Calea Rahovei), sector 4.

În motivarea cererii

formulate, reclamantul a arătat că imobilul, proprietatea autoarei sale, C.A.,

a fost naționalizat în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.

După mai multe

cicluri procesuale, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr.

851 din 26 aprilie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamanții T.D.A. și W.S.Ș.

(în calitate de moștenitor al reclamantei C.E.G.); a constatat nevalabilitatea

titlului statului asupra imobilului situat în București, str. George Georgescu

(fostă Calea Rahovei), sector 4, precum și nulitatea absolută a contractelor de

vânzare-cumpărare din 16 ianuarie 1998, din 19 ianuarie 1998, din 09 decembrie 1997,

din 14 aprilie 1997, din 29 septembrie 1997 și din 21 octombrie 1998; a admis

acțiunea în revendicare și a obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate

și pașnică folosință imobilul, astfel: R.G., apartamentul nr. x, parter; M.M.,

apartamentul nr. z, parter, corp C; S.C. și S.M., apartamentul nr. y, mansardă,

corp A; I.M. și I.L., apartamentul nr. v, parter, corp B; L.V., apartamentul nr.

q, parter, corp A; C.M. (în calitate de succesoare a defunctei P.M.),

apartamentul nr. h, parter, corp A, și Primăria municipiului București, prin

primar, apartamentele nevândute, situate în același imobil.

Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 22/ A din 24 ianuarie 2012,

a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâții M.M., S.C., S.M., C.M.,

I.M., I.L. și municipiul București prin primarul general.

Prin decizia nr. 2479

pronunțată la data de 24 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții M.M., S.C.

și S.M. împotriva încheierii de ședință din data de 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie; a

dispus respingerea, ca nefondate, a recursurilor formulate de pârâții C.M., I.M.

și I.L. împotriva deciziei nr. 22/ A din 24 ianuarie 2012 pronunțate de aceeași

instanță, cu obligarea tuturor recurenților la plata cheltuielilor de judecată

în cuantum total de 2.105 lei către reclamanți.

Împotriva acestei

decizii, la data de 12 iulie 2013 (data poștei), S.C. și S.M. au formulat

contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Prin rezoluția de

primire a contestației în anulare s-a fixat termen la 5 februarie 2014 și s-a

dispus citarea contestatorilor cu mențiunea timbrării căii de atac pe care au

formulat-o cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.

Înalta Curte, la

termenul de judecată din data de 05 februarie 2014 a pus în discuție, din

oficiu, excepția netimbrării contestației în anulare pe care, analizând-o cu

prioritate în raport de art. 137 C. proc. civ., o va admite și, în consecință,

va anula contestația în anulare, ca netimbrată, pentru considerentele care

succed.

Prin art. 1 din Legea

nr. 146/1997, așa cum a fost completată și modificată, a fost statuat

principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act

normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice

și care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit

de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 30 din normele de aplicare ale

a acestui act normativ, precum și prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32 din 18

august 1995 privind timbrul judiciar, cu modificările și completările

ulterioare, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și

timbrul judiciar datorate, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Conform textelor de

lege menționate, în principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel

încât la primirea cererilor trebuie să se solicite părții să facă dovada plății,

în întregime, a taxei datorate pentru cererea cu soluționarea căreia a învestit

instanța.

Cu toate acestea,

dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul

înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să

achite suma datorată până la primul termen de judecată.

În speță, contestatorii

- care nu au plătit taxa de timbru anticipat și nu au depus timbrul judiciar

datorate pentru exercitarea căii de atac a contestației în anulare - au fost

legal citați pentru termenul de judecată din 05 februarie 2013, cu mențiunea de

a achita taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar de

0,3 lei, conform dispozițiilor art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru și, respectiv, O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar.

Contestatorii nu s-au

prezentat în instanță la termenul din 05 februarie 2014 și nici nu au depus la

dosar înscrisuri care să ateste plata taxelor de timbru.

Astfel

fiind, Înalta Curte, constatând că, în cauză, contestatorii nu s-au conformat

obligației legale de a timbra contestația în anulare și nici nu au contestat

cuantumul acesteia prin formularea unei cereri de reexaminare, în aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a prevederilor art. 9

din O.U.G. nr. 32/1995, va anula contestația în anulare, ca netimbrată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Anulează, ca

netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorii S.C. și S.M.

împotriva deciziei nr. 2479 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. 8387/2/2011.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 februarie 2014.