ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2690/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare iî judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României-Secretariatul General al Guvernului, reprezentantul Corpului de Control al Primului Ministru, anularea în parte a Raportului de Control întocmit de pârât și înregistrat sub nr. x/15.07.2015 prin care s-a constatat pretinsa prejudiciere a Municipiului Brașov ca urmare a acțiunilor desfășurate de reprezentanții autorităților administrației publice locale în ceea ce privește identificarea acțiunilor A. ca una dintre cauzele acestei prejudicieri.

În drept au fost invocate prevederile art. 1, art. 8 alin. (1), art. 10, art. 18 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, art. 21, art. 31 alin. 1și art. 51 din Constituția României.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 170 din 10 noiembrie 2016, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Secretariatului General al Guvernului, invocată de pârâtul Guvernul României- Corpul de Control al Primului Ministru.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, invocată de pârâtul Guvernul României-Corpul de Control al Primului Ministru și în consecință, respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României-Secretariatul General al Guvernului -Corpul de Control al Primului Ministru.

De asemenea, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de pârâtul Guvernul României-Corpul de Control al Primului Ministru.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței nr. 170 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Învocând dispozițiile art. 488 alin. pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum s-a precizat în notele de sedință transmise, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În criticile de nelegalitate expuse, reluând apărările formulate în fața instanței de fond, recurenta-reclamantă arată că, acțiunea formulata în fata Curții de Apel Brașov este admisibila în condițiile art. 2 alin. (1), lit. a), b) și c) și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ raportat la art. 1 lit. g) din O.U.G. nr. 2/2010.

Astfel, Raportul de control întocmit de Guvernul României - Corpul de Control al Primului-Ministru, înregistrat sub nr. x L./15.07.2015, este un act administrativ individual emis de o autoritate publică, reprezentând manifestarea unilaterală și expresă de voința a unei autorități publice, realizata in scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice.

Arată în continuare că și în practica Înaltei Curți de Casație si Justiție, rapoartele de control emise de către Corpul de Control al Primului-Ministru sunt considerate acte administrative în sensul art. 2 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004 - Decizia nr. 201 din 21 ianuarie 2014 pronunțată de înalta Curte de Casație si Justiție, secția de contencios administrativ si Fiscal in Dosarul nr. x/2010.

Referitor la interesul justificat de A. în promovarea cererii de chemare în judecată, arată că în cererea introductiva Raportul de control întocmit de Guvernul României - Corpul de Control al Primului-Ministru, înregistrat sub nr. x L/15.07.2015, a diminuat bonitatea A. în relația cu B., instituție care, având în vedere "riscul reputational al A.", a decis sa suspende utilizarea facilităților de credit pe termen scurt, facand astfel imposibila accesarea creditelor necesare pentru dezvoltarea afacerii.

Ca urmare a întocmirii Raportului, A. a fost pusă în imposibilitatea de a accesa fondurile necesare pentru finanțarea unei investii de extindere a proiectului cu 5 noi agregate de producere a energiei electrice destinate furnizării serviciilor tehnologice de sistem administrate de CN Transelectrica S.A.), investiție în valoare totala de 7.745.000 Euro. Finanțarea acestei investiții a fost agreată prin emiterea unei oferte angajante de C.., dar, ca urmare a întocmirii Raportului si diseminării in mass-media a informațiilor conținute in acesta, oferta de finanțare a fost retrasa.

În fine, subliniază recurenta că, urmare a acțiunilor declanșate de Raportul de control, în data de 7 iulie 2015 A. a primit din partea B. o adresa de rezervare de drepturi de a acționa în direcția recuperării accelerate a creditelor.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului, Reprezentantul Corpului de Control al Primului-Ministru, a despus întâmpinare cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., prin care a înțeles să invoce excepția nulității recursului.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, atât intimatul-pârât, cât și recurenta-reclamantă au depus note scrise.

În faza procesuală a recursului au fost administrate proba cu înscrisuri noi.

1.5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 15 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 22 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată, actul administrativ vizat de cererea de anulare este Raportul de control întocmit de către Guvernul României - Corpul de Control al Primului Ministru și înregistrat sub nr. x/15.07.2015, prin care au fost efectuate verificări cu privire la prejudicierea Municipiului Brașov ca urmare a acțiunilor desfășurate de reprezentanții autorităților administrației publice locale ale Municipiului în legătură cu activitatea societății "Centrala Electrică de Termoficare Brașov" S.A. având ca unic acționar Municipiul Brașov (acte dosar Curte de Apel).

Ca atare, în vederea valorificării aspectelor constatate în Raportul de Control pârâtul Guvernul României - Corpul de Control al Primului Ministru a propus transmiterea raportului către instituțiile competente în soluționarea aspectelor expuse, inclusiv la D.N.A.- Serviciul Teritorial Brașov, pentru cercetarea posibilelor fapte de natură penală.

Obiectul acțiunii specifice contenciosului administrativ este exhaustiv definit de art. 1 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în esență, persoana vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral poate solicita instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ vătămător, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesul legitim.

Instanța, soluționând cererea, poate să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

În acest context, Înalta Curte reține că obiectul cererii formulate de reclamantă nu se circumscrie sferei stabilite de textele legale enunțate.

Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat anularea în parte a Raportului de Control întocmit de pârât și înregistrat sub nr. x/15.07.2015, supunând deci controlului de legalitate acest act prin care au fost efectuate verificări cu privire la prejudicierea Municipiului Brașov ca urmare a acțiunilor desfășurate de reprezentanții autorităților administrației publice locale ale Municipiului în legătură cu activitatea societății "Centrala Electrică de Termoficare Brașov" S.A. având ca unic acționar Municipiul Brașov.

Curtea constată că sunt supuse cenzurii instanțelor de contencios administrativ doar actele administrative, așa cum au fost ele definite, în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În esență, este vorba despre manifestările de voință ale autorităților publice, făcute în regim de putere publică, producătoare de efecte juridice prin ele însele, dar actul contestat de către reclamantă nu satisface această exigență, deoarece nu produce niciun efect juridic.

Or, înscrisul reprezintă un act de informare a prim-ministrului și/sau de sesizare a organelor de urmărire penală competente, ca formă de îndeplinire a obligațiilor prevăzute de lege în sarcina organelor de control.

Pentru instanța de contencios administrativ este indiferent dacă mențiunile cuprinse în acest raport sunt reale sau nu câtă vreme acesta nu este act administrativ, în sensul Legii contenciosului administrativ, deoarece nu este învestită cu puterea juridică de a le cenzura.

Desigur, un astfel de raport o poate leza pe recurentă (relații contractuale, etc) dar numai pe tărâm procesual, probator, căci ar putea fi utilizat ca mijloc de probă.

Sub acest aspect, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte reține că cererea de anulare a unui înscris care nu îndeplinește condițiile unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă în procedura contenciosului administrativ.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Așa fiind, instanța de control judiciar nu poate primi criticile recurentului-reclamant, iar în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., pentru toate argumentele expuse, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 170 din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2019.