ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4401/2010

p rin sentința nr. 10917 din 2 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția netimbrării și a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamanta Timofan Sanda, în contradictoriu cu pârâtele B.C.R. SA și SC B.F.P. SRL. Reclamanta a investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a notificării din 13 aprilie 2009 și a contractului din 2009 prin care pârâta B.C.R. a cedat către pârâta SC B.F.P. SRL, creanțele deținute împotriva reclamantei. î n considerentele sentinței, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a fost încunoștiințată de obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 24 lei și timbrul judiciar de 0,6 lei prin citația emisă pentru termenul de judecată din 2 octombrie 2009, iar că urmare a neconfirmării obligației stabilite s-a dat eficientă dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 171 din 26 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că - inițial - cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță ce și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială, însă, înainte de a se pronunța asupra excepției de necompetență materială i-a pus în vedere reclamantei de a timbra acțiunea cu 24 lei taxă judiciară de timbru și 0,60 lei timbru judiciar până la primul termen de judecată. După înregistrarea cauzei pe rolul instanței competente, reclamanta a fost citată din nou cu mențiunea timbrării pentru termenul din 2 octombrie 2009, dovada de îndeplinirea procedurii de citare fiind primită de o rudă a acesteia, care a semnat dovadă, indicând și seria actului de identitate.

Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs prin care a invocat următoarele critici: - Contrar dispozițiilor art. 86 C. proc. civ., instanța nu i-a comunicat întâmpinările depuse la 11 februarie 2010 și la 26 martie 2010 de către B.C.R. SA și SC B.F.P. SRL. - Decizia atacată cuprinde motiv contradictorii întrucât la pag. 2 parag. 10 se constată că apelul este nefondat, iar la pag. 3 parag. 2 - se menționează că apelul urmează să fie anulat ca netimbrat. - Curtea a anulat apelul ca netimbrat deși, lipsa timbrajului nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se principial contradictorialității. - Ștersătura din cadrul dispozitivului hotărârii și adăugirea cu scriere de mână („apelanta”) nu este certificată de instanță conform art. 265 C. proc.

civ. Ambele intimate au depus întâmpinării și concluzii scrise detaliate prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, constată că acestea nu sunt de natură a atrage casarea ori modificarea acesteia pentru următoarele motive: - Critica ce vizează pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 86 C. proc. civ. nu poate fi primită, recurenta fiind în eroare întrucât la fila 29 din dosarul de apel se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 26 martie 2010 din care rezultă că reclamanta i s-a comunicat copia întâmpinării și înscrisurile depuse de B.C.R. SA. Faptul că intimata SC B.F.P.

SRL a depus întâmpinare la 26 martie 2010, dată la care instanța a reținut pricina spre soluționare, fără ca întâmpinarea să fie comunicată apelantei nu este de natură a atrage modificarea ori casarea hotărârii dat fiind că, în privința acesteia a intervenit sancțiunea decăderii - nefiind depusă cu respectarea termenului procedural prevăzut de art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ. - Nici critica potrivit căreia decizia ar cuprinde considerentele contradictorii nu poate fi primită întrucât întreaga argumentare a instanței este în deplină concordanță cu dispozitivul hotărârii. Este adevărat că, în ultimul parag. al considerentelor apare mențiunea. „Curtea urmează să anuleze apelul ca netimbrat”, însă aceasta nu are rolul de a marca o contradicție între dispozitiv și considerente câtă vreme motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței sunt conform soluției pronunțate.

- În ce privește susținerea în sensul căreia Curtea ar fi anulat apelul ca netimbrat cu încălcarea principiului contradictorialității urmează a fi înlăturată, neavând legătură cu cauza întrucât din dispozitivul deciziei rezultă în clar că apelul a fost respins ca nefondat. - Nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 265 C. proc. civ. nu poate fi reținută, în contextul în care „ștersătura” din cadrul dispozitivului deciziei și adăugarea cu scris de mână a cuvântului „apelanta” este certificată de semnătura judecătorului conform prevederilor legale menționate. Chiar și în situația în care nu ar fi existat o asemenea certificare, sancțiunea ce ar fi intervenit ar fi fost aceea a neluării ei în seamă, iar nu modificarea ori casarea deciziei.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de recurent nu sunt fondate motiv pentru care a respins recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

d e c i d e Respinge recursul formulat de reclamanta t.s., împotriva Deciziei Curții de Apel București nr . 171 din 26 martie 2010, ca nefondat . Irevocabilă . Pronunțată în ședința publică , astăzi , 15 decembrie 2010.