ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4413/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamanții Ț.V., Ț.M.C. și Ț.B.L.

(moștenitorii lui Ț.L.) au chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea acestora la transmiterea dosarului înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 22501/CC unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru imobilul, teren în suprafață de 822 mp, situat în Piatra-Neamț, jud. Neamț, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile de la definitivarea raportului de evaluare, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicată conducătorilor autorităților pârâte.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 195 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții Ț.V., Ț.M.C. și Ț.B.L. împotriva acestei pârâte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Instanța a admis acțiunea formulată de Ț.V., Ț.M.C. și Ț.B.L. împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în sensul că a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, dosarul reclamanților conținând dispoziția nr. 1029 din 24 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Piatra-Neamț și înregistrat la pârâtă sub nr. 22105/CC, unui evaluator ori unei societăți de evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

De asemenea, a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită, în termen de 30 de zile de la definitivarea raportului de evaluare, decizia reprezentând titlul de despăgubire, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului pârâtei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în soluționarea notificării nr. 104 din 9 iulie 2001 formulate de reclamanta Ț.V. și de Ț.L., Primarul municipiului Piatra-Neamț a propus, prin dispoziția nr. 1029 din 24 mai 2006 acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Piatra-Neamț. Instanța a reținut că Ț.L. a decedat la data de 25 ianuarie 2003, iar moștenitorii săi sunt Ț.B.L.

și Ț.M.C. Instanța de primă jurisdicție a constatat că dosarul aferent dispoziției nr. 1029 din 24 mai 2006 a fost transmis pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor unde a fost înregistrat sub nr. 003837 din 6 iulie 2006. Parcurgerea etapei transmiterii și înregistrării dosarului - etapă reglementată de art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - a fost confirmată și de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a precizat că dosarul a fost înregistrat sub un alt număr, 22105/CC, fără însă a preciza data înregistrării. A reținut instanța și faptul că cea de-a doua etapă, reglementată de art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a fost, de asemenea, parcursă, astfel cum rezultă din susținerile pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Etapa evaluării, reglementată de art. 16 alin. (5) și (6) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în legătură cu care s-a născut litigiul de față, nu a fost demarată, pârâta invocând ordinea stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 adoptate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Potrivit acestei din urmă decizii, dosarele transmise Secretariatului Comisiei se împart în două categorii: dosarele transmise anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și cele transmise după această dată.

Atât transmiterea dosarului către evaluator ori către societatea de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, cât și emiterea titlului de despăgubire sunt stabilite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum rezultă din art. 16 alin. (5), respectiv art. 3 lit. a), art. 5 lit. d) și art. 13 lit. a). Instanța de primă jurisdicție a reținut că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are atribuții în privința niciunuia dintre cele două capete de cerere ale acțiunii, aceasta fiind autoritatea care, potrivit art. 13 1 al Titlului VII, coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile de emitere a titlurilor de plată (iar nu a titlurilor de despăgubire), a titlurilor de conversie, de realizare a conversiei în acțiuni și de achitare a despăgubirilor în numerar.

Totodată, sunt de avut în vedere atribuțiile acestei autorități, astfel cum sunt reglementate prin art. 2 din H.G. nr. 361/2005 înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; sub aspectul analizat în cauză, autoritatea pârâtă asigură organizarea și funcționarea secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor [lit. j)]. Prin urmare, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această pârâtă. Art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede transmiterea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar alin. (7) al art. 16 prevede că, în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Pentru niciuna dintre cele două activități, legea nu prevede vreun termen de realizare, singurele dispoziții normative sub aspectul transmiterii dosarului în scopul realizării evaluării fiind cele emise de însăși autoritatea care este chemată să aplice dispozițiile art. 16 menționate, respectiv dispozițiile conținute în Decizia nr. 2815/2008. Principiul prevăzut în art. 2 al acestei decizii - al transmiterii dosarelor spre evaluare în ordinea înregistrării lor - este unul echitabil, însă, dreptul de proprietate al reclamanților, garantat de Constituția României și de Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este în mod vădit încălcat prin prelungirea nejustificată a procedurilor administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 245/2008.

O autoritate în atribuțiile căreia intră transmiterea dosarului spre evaluare și emiterea titlului de despăgubire nu se poate apăra, după 5 ani de la momentul în care entitatea notificată i-a transmisă dosarul, invocând dispoziții normative pe care ea însăși le-a adoptat și care dau doar o aparență de legalitate a propriei activități. A apreciat instanța că în cauza de față complexitatea procedurilor administrative nu permite aplicarea termenului de 30 de zile reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, dar nici nu justifică o durată de 5 ani pentru a face aplicabile dispozițiile unei legi, în esență, reparatorie. Titlurile de despăgubire trebuie emise într-un termen rezonabil, în acord cu dispozițiile art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu jurisprudența convențională care are în vedere, nu numai procedurile judiciare, ci și pe cele administrative. În ceea ce privește aplicarea sancțiunii amenzii reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de primă jurisdicție a apreciat că nu pot reținute susținerile pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că dispozițiile în discuție sunt incidente doar în situația în care există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Teza contrară este consacrată legal prin art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, text care prevede că în toate situațiile prevăzute de alin. anterioare (1 - 4), inclusiv în situația în care autoritatea este obligată să emită un act administrativ cum este, în cauză, titlul de despăgubire - instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, pe lângă termenul pentru executare, precum și amenda prevăzută de art. 24 alin. (2). 3. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Recurenta a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit a fost obligată pârâta să transmită în termen de 30 de zile dosarul reclamanților conținând dispoziția emisă de primar și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la finalizarea procedurii de evaluare.

S-a arătat că autoritatea încheie contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 de zile, de la primirea dosarului. Recurenta a precizat că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, iar acestea pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventualele obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va înlătura sancțiunea amenzii de 20%, aplicată conducătorului autorității, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005, pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, sunt proceduri complexe, care cuprind mai multe etape distincte.

În cauza de față, Înalta Curte a constatat că prin notificarea nr. 72/N din 11 iulie 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Piatra-Neamț, iar prin dispoziția nr. 1029 din 24 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Piatra-Neamț, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul mai sus precizat, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 22105/CC, în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea nr. 554/2004, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deși la dosarul înregistrat au fost depuse toate înscrisurile necesare soluționării cauzei.

În conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire". În aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă. Înalta Curte reține că nesoluționarea cererii formulate de reclamant, indiferent de motivația autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestora în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea reparării injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută.

Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată. În opinia Înaltei Curți litigiul născut între reclamanți și autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate deosebită, iar nesoluționarea cererii adresate instituției pârâte prin faptul că dosarul reclamantului nu a urmat procedura de evaluare este de natură a crea o vătămare a acestora într-un drept prevăzut de lege, drept la care aceștia privesc cu speranță legitimă.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora "prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale fac parte din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională." Recursul autorității urmează a fi admis numai pe aspectul obligării conducătorului C.C.S.D. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, Înalta Curte constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Analiza legislației aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Înalta Curte reține că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc cu rigoare și sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrag acordarea despăgubirilor și aplicarea sancțiunii. Sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorități să încheie, să înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

Din analiza actelor și înscrisurilor, aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte a reținut că pe calea acțiunii principale, ce are ca obiect obligarea autorității la emiterea titlului de despăgubire nu poate fi solicitată, în subsidiar, aplicarea conducătorului autorității publice a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, întrucât numai după rămânerea irevocabilă a hotărârii de obligare a autorității la emiterea titlului de plată și neexecutarea acesteia în termenul legal se poate solicita aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004. Pentru toate aceste motive, recursul autorității va fi admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., în sensul că va fi înlăturată sancțiunea amenzii de 20%, aplicată conducătorului autorității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 195 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că înlătură sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% conducătorului autorității. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV