ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4413/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4413/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Bacău, reclamanții Ț.V., Ț.M.C. și Ț.B.L. (moștenitorii lui Ț.L.) au chemat în

judecată pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea

acestora la transmiterea dosarului înregistrat la Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 22501/CC unui evaluator în vederea întocmirii

raportului de evaluare pentru imobilul, teren în suprafață de 822 mp, situat în

Piatra-Neamț, jud. Neamț, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii și obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

în termen de 30 de zile de la definitivarea raportului de evaluare, sub

sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe

zi de întârziere, aplicată conducătorilor autorităților pârâte.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 195

din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și, în consecință, a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamanții Ț.V., Ț.M.C. și Ț.B.L. împotriva acestei pârâte, ca

fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Instanța a admis

acțiunea formulată de Ț.V., Ț.M.C. și Ț.B.L. împotriva pârâtei Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor în sensul că a fost obligată pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită, în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, dosarul reclamanților conținând

dispoziția nr. 1029 din 24 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Piatra-Neamț

și înregistrat la pârâtă sub nr. 22105/CC, unui evaluator ori unei societăți de

evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

De asemenea, a fost

obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită, în

termen de 30 de zile de la definitivarea raportului de evaluare, decizia

reprezentând titlul de despăgubire, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 20%

din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului pârâtei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că în soluționarea notificării nr. 104 din

9 iulie 2001 formulate de reclamanta Ț.V. și de Ț.L., Primarul municipiului

Piatra-Neamț a propus, prin dispoziția nr. 1029 din 24 mai 2006 acordarea de

despăgubiri pentru imobilul situat în Piatra-Neamț. Instanța a reținut că Ț.L.

a decedat la data de 25 ianuarie 2003, iar moștenitorii săi sunt Ț.B.L. și

Ț.M.C.

Instanța de primă

jurisdicție a constatat că dosarul aferent dispoziției nr. 1029 din 24 mai 2006

a fost transmis pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor unde

a fost înregistrat sub nr. 003837 din 6 iulie 2006. Parcurgerea etapei

transmiterii și înregistrării dosarului - etapă reglementată de art. 16 alin.

(1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - a fost confirmată și de pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a precizat că dosarul a

fost înregistrat sub un alt număr, 22105/CC, fără însă a preciza data

înregistrării.

A reținut instanța și

faptul că cea de-a doua etapă, reglementată de art. 16 alin. (4) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, a verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură a fost, de asemenea, parcursă, astfel cum rezultă din

susținerile pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Etapa

evaluării, reglementată de art. 16 alin. (5) și (6) din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, în legătură cu care s-a născut litigiul de față, nu a fost demarată,

pârâta invocând ordinea stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 adoptate de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit acestei din

urmă decizii, dosarele transmise Secretariatului Comisiei se împart în două

categorii: dosarele transmise anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007

și cele transmise după această dată.

Atât transmiterea

dosarului către evaluator ori către societatea de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare, cât și emiterea titlului de

despăgubire sunt stabilite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în sarcina

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum rezultă din art.

16 alin. (5), respectiv art. 3 lit. a), art. 5 lit. d) și art. 13 lit. a).

Instanța de primă jurisdicție a reținut că pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților nu are atribuții în privința niciunuia dintre cele

două capete de cerere ale acțiunii, aceasta fiind autoritatea care, potrivit

art. 13

1

al Titlului VII, coordonează procesul de acordare a

despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale,

precum și activitățile de emitere a titlurilor de plată (iar nu a titlurilor de

despăgubire), a titlurilor de conversie, de realizare a conversiei în acțiuni

și de achitare a despăgubirilor în numerar.

Totodată, sunt de

avut în vedere atribuțiile acestei autorități, astfel cum sunt reglementate

prin art. 2 din H.G. nr. 361/2005 înființarea, organizarea și funcționarea

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; sub aspectul analizat

în cauză, autoritatea pârâtă asigură organizarea și funcționarea

secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor [lit. j)].

Prin urmare, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de această pârâtă.

Art. 16 alin. (5) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede transmiterea dosarelor în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, către evaluatorul

sau societatea de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de

evaluare, iar alin. (7) al art. 16 prevede că, în baza raportului de evaluare,

Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Pentru niciuna dintre

cele două activități, legea nu prevede vreun termen de realizare, singurele

dispoziții normative sub aspectul transmiterii dosarului în scopul realizării

evaluării fiind cele emise de însăși autoritatea care este chemată să aplice

dispozițiile art. 16 menționate, respectiv dispozițiile conținute în Decizia

nr. 2815/2008. Principiul prevăzut în art. 2 al acestei decizii - al

transmiterii dosarelor spre evaluare în ordinea înregistrării lor - este unul

echitabil, însă, dreptul de proprietate al reclamanților, garantat de

Constituția României și de Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, este în mod vădit încălcat prin prelungirea nejustificată a

procedurilor administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 245/2008.

O autoritate în

atribuțiile căreia intră transmiterea dosarului spre evaluare și emiterea

titlului de despăgubire nu se poate apăra, după 5 ani de la momentul în care

entitatea notificată i-a transmisă dosarul, invocând dispoziții normative pe

care ea însăși le-a adoptat și care dau doar o aparență de legalitate a

propriei activități.

A apreciat instanța

că în cauza de față complexitatea procedurilor administrative nu permite

aplicarea termenului de 30 de zile reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 554/2004, dar nici nu justifică o durată de 5 ani pentru a face

aplicabile dispozițiile unei legi, în esență, reparatorie. Titlurile de

despăgubire trebuie emise într-un termen rezonabil, în acord cu dispozițiile

art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu

jurisprudența convențională care are în vedere, nu numai procedurile judiciare,

ci și pe cele administrative.

În ceea ce privește

aplicarea sancțiunii amenzii reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, instanța de primă jurisdicție a apreciat că nu pot reținute

susținerile pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în

sensul că dispozițiile în discuție sunt incidente doar în situația în care

există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Teza contrară este

consacrată legal prin art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, text care

prevede că în toate situațiile prevăzute de alin. anterioare (1 - 4), inclusiv

în situația în care autoritatea este obligată să emită un act administrativ cum

este, în cauză, titlul de despăgubire - instanța poate stabili, prin

dispozitiv, la cererea părții interesate, pe lângă termenul pentru executare,

precum și amenda prevăzută de art. 24 alin. (2).

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit

a fost obligată pârâta să transmită în termen de 30 de zile dosarul

reclamanților conținând dispoziția emisă de primar și să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la finalizarea

procedurii de evaluare.

S-a arătat că

autoritatea încheie contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori

sau evaluatorii, precum și anexe ale acestor contracte, anexe în care este

indicat termenul de executare a evaluării, care este de 20 de zile, de la

primirea dosarului.

Recurenta a precizat

că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei există o perioadă

în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, iar acestea

pot formula obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să

comunice acest răspuns atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale,

cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și

răspunsul la eventualele obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va modifica în

parte sentința atacată, în sensul că va înlătura sancțiunea amenzii de 20%,

aplicată conducătorului autorității, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Este indiscutabil

faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005, pentru

acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, sunt proceduri

complexe, care cuprind mai multe etape distincte.

În cauza de față,

Înalta Curte a constatat că prin notificarea nr. 72/N din 11 iulie 2001

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în

natură a imobilului situat în Piatra-Neamț, iar prin dispoziția nr. 1029 din 24

mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Piatra-Neamț, s-a propus acordarea de

măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul mai sus

precizat, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 22105/CC, în vederea emiterii titlului de

despăgubire, potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea nr. 554/2004,

obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către

pârâtă, deși la dosarul înregistrat au fost depuse toate înscrisurile necesare

soluționării cauzei.

În conformitate cu

dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de

soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune

parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării

dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale

sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării;

etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în

mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă dosarul va fi

transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de

către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și

valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr.

81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de

despăgubire".

În aceste condiții,

verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul

pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat,

cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea în

contradictoriu cu această pârâtă.

Înalta Curte reține

că nesoluționarea cererii formulate de reclamant, indiferent de motivația

autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestora în dreptul

consacrat de lege, privind posibilitatea reparării injustițiilor și abuzurilor

din legislația trecută.

Înalta Curte constată

că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de

circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de

jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și

cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana

interesată.

În opinia Înaltei

Curți litigiul născut între reclamanți și autoritatea pârâtă nu prezintă o

complexitate deosebită, iar nesoluționarea cererii adresate instituției pârâte

prin faptul că dosarul reclamantului nu a urmat procedura de evaluare este de

natură a crea o vătămare a acestora într-un drept prevăzut de lege, drept la

care aceștia privesc cu speranță legitimă.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor din Legea nr. 247/2005, cu modificările

și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 724 din 1 iunie 2010, conform cărora "prevederile

Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale fac parte

din ordinea juridică internă a statelor semnatare, acest aspect implicând

obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor

acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din

legislația națională."

Recursul autorității

urmează a fi admis numai pe aspectul obligării conducătorului C.C.S.D. la plata

unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere,

Înalta Curte constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Analiza legislației

aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorității

publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în

cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul

acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Înalta Curte reține

că prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc cu rigoare și

sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrag

acordarea despăgubirilor și aplicarea sancțiunii.

Sancțiunile prevăzute

de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul

hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorități să încheie, să

înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative.

Din analiza actelor

și înscrisurilor, aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte a reținut că pe calea

acțiunii principale, ce are ca obiect obligarea autorității la emiterea

titlului de despăgubire nu poate fi solicitată, în subsidiar, aplicarea conducătorului

autorității publice a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe

zi de întârziere, întrucât numai după rămânerea irevocabilă a hotărârii de

obligare a autorității la emiterea titlului de plată și neexecutarea acesteia

în termenul legal se poate solicita aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea

nr. 554/2004.

Pentru toate aceste

motive, recursul autorității va fi admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., în

sensul că va fi înlăturată sancțiunea amenzii de 20%, aplicată conducătorului

autorității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 195 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că înlătură sancțiunea aplicării unei amenzi de 20%

conducătorului autorității.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV