ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2404/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 29 septembrie 2011, reclamanta C.M. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și pe președintele autorității publice pârâte, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină locul dispoziției la a cărei emitere a fost obligată prin Decizia civilă nr. 6603 din 12 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum și obligarea celor doi pârâți la despăgubiri constând în dividendele neîncasate din anul 2008 pentru acțiuni în valoare de 11.240.000 Euro.

În motivarea cererii, reclamata a învederat că prin hotărârea sus-menționată, astfel cum a fost completată prin încheierea din 13 mai 2011, s-a stabilit dreptul său la despăgubiri în sumă de 11.240.000 euro, echivalentul suprafeței de 11.240 mp teren ce nu mai poate fi restituit în natură. S-a mai arătat că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a refuzat nejustificat să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, la care era obligată în temeiul Legii nr. 247/2005. Prin încheierea din 6 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de D.D., în calitate de președinte al autorității publice și a dispus admiterea în parte a acțiunii.

Astfel, instanța a dispus obligarea pârâtei D.D. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie de la data pronunțării și până la executarea Deciziei nr. 6603/2009. De asemenea, instanța a respins ca inadmisibilă cererea privind emiterea deciziei, precum și ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtelor la plata unor despăgubiri. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că D.D., exercitând funcția de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 și se justifică aplicarea amenzii întrucât Decizia nr. 6603 din 12 iunie 2009 nu a fost executată, în sensul că nu s-a emis decizia de stabilire a despăgubirilor.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D.D. în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a invocat greșita interpretare a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora atribuția de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În cauză, a mai arătat pârâta, nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire, acțiunea având acest obiect promovată de reclamantă sub nr. 4610/2/2010 fiind respinsă ca neîntemeiată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care a respins recursul prin Decizia nr. 372 din 26 ianuarie 2012. Pârâta a invocat și dispozițiile O.U.G.

nr. 4 din 13 martie 2012 potrivit cărora s-a suspendat pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire și procedurile de evaluare a imobilelor. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii de aplicare a amenzii și al menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acestuia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În alin. (2) al art. 24 din lege se prevede că, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

În cauză însă, nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca autoritate publică competentă potrivit art. 13 din Legea nr. 247/2005, să fi fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. În litigiul soluționat irevocabil prin Decizia nr. 6603 din 12 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 11.240 mp a fost constatat în raport de entitatea notificată, Serviciul de Telecomunicații Speciale, autoritatea publică pârâtă nefiind parte și instanța nestabilind în sarcina acesteia obligația de a emite decizie reprezentând titlul de despăgubire.

În aceste împrejurări, în lipsa situației premise, constând în existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fi fost obligată la emiterea titlului de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, apare ca nejustificată aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. De menționat că, pe cale separată, reclamata a cerut Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, obligarea autorității publice la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, acțiunea formând obiectul Dosarului nr. 4610/2/2010 fiind respinsă în mod irevocabil prin Decizia nr. 372 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul, va modifica în parte sentința, în sensul respingerii cererii de aplicare a amenzii, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.D. împotriva Încheierii din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, încheierea atacată în sensul că respinge cererea privind obligarea recurentei la plata sumei de 20% din salariul minim brut pe economie. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 mai 2012. Procesat de GGC - GV