ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5163/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 22.03.2018, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.03.2018, reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, anularea Deciziei nr. x/04.01.2018 privind soluționarea contestației sale și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.10.2017 și a creanței aferente acestuia.

1.2. Prin sentința civilă nr. 164 din 20 iunie 2018, Curtea a admis cererea formulată de reclamantă și a anulat Decizia nr. x/04.01.2018 și Procesul-verbal nr. x/2017.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației Naționale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, e fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susținut recurentul-pârât că prima instanță în mod eronat a uzitat de prevederile art. 430 alin. (4) C. proc. civ., întemeindu-și considerentele și depozitul sentinței pe existența unei autorități de lucru judecat provizorie, care, fiind dată într-un litigiu pendinte poate fi desființată în căile de atac.

Astfel, prin invocarea sentinței civile nr. 198/2016 pronunțate în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil și principiile disponibilității și al contradictorialității, lăsând necercetate argumentările formulate, întemeindu-și soluția pe argumente străine de natura pricinii.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat recurentul-pârât că hotărârea recurată este nemotivată, în considerentele acesteia nefiind consemnate niciuna dintre susținerile sale formulate prin întâmpinare și prin notele scrise. De asemenea, hotărârea instanței de fond nu cuprinde aprecierile proprii ale instanței, ci au fost preluate exclusiv argumentele reclamantei.

După cum a arătat prin întâmpinare, creanța bugetară în sumă totală de 843.780,00 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea subvențiilor acordate participanților la cursurile de formare și mentorat derulate prin proiect, a fost stabilită ca urmare a constatării nerespectării de către intimata-reclamantă a prevederilor de la pct. 2.2 din Ghidul solicitantului-Condiții specifice aferent Cererii de propuneri de proiecte nr. 87 "Profesioniști în educație și formare", potrivit cărora "Toate programele de formare inițială și continuă care beneficiază de finanțare în cadrul acestei cereri de proiecte vor fi acreditate. Absolvenții acestor programe de formare vor fi certificați".

Mai mult, tot în Ghidul solicitantului a fost reglementată și situația în care modulele/programele de formare inițială, de formare continuă și de perfecționare obligatorie sunt acreditate, impunând obligația ca "furnizorii de formare profesioinală continuă pot solicita, în cadrul proiectului, acreditarea programelor și modulelor de formare dezvoltate în cadrul proiectului, cu condiția furnizării acestor programe pentru grupul țintă eligibil, în cadrul proiectului, după obținerea acreditării".

Or, tocmai pentru a-i fi aprobată Cererea de finanțare nr. x/11.09.2009 pentru o finanțare nerambursabilă în valoare de 19.100.732,00 RON, Universitatea Tehnică din Cluj Napoca și-a asumat expres faptul că programul de pregătire va fi acreditat iar absolvenții vor fi certificați.

Referindu-se la motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul a arătat că neînțelegerea de către reclamantă atât a prevederilor contractuale cât și a reglementărilor legale în vigoare aplicabile domeniului gestionării fondurilor europene a fost preluată inclusiv de instanța de fond, în ciuda susținerilor sale formulate prin întâmpinare.

O astfel de conduită procedurală nu corespunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real examinate de către instanța sesizată.

De asemenea, prima instanță a invocat art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care acest articol nu se regăsește ca temei de drept reținut în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.10.2017.

În conformitate cu prevederile art. 1-Obiectul contractului alin. (4) din contractul de finanțare încheiat în vederea implementării proiectului x, "Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract, cu instrucțiunile emise emise de AMPOSDRU și cu legislația comunitară și națională".

În conformitate cu art. 4 din același contract, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de H.G. nr. 759/2007, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU, de Ghidul solicitantului, de prezentul contract, de instrucțiunile AMPOSDRU și de alte dispoziții legale aplicabile.

Potrivit prevederilor Ghidului solicitantului aplicabil cererii de propuneri proiecte în care a fost depusă Cererea de finanțare nr. x, finanțarea nerambursabilă se acordă numai activităților de formare profesională acreditate, acreditare care putea fi acordată/realizată fie de Ministerul Educației Naționale, conform art. 173 din Legea nr. 1/2011, fie de Autoritatea Națională pentru Certificări, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 129/2000.

Eliberarea unor documente interne care atestă frecventarea unor activități de formare nu constituie certificare, acestea pot fi luate în considerare de unitatea emitentă, fără recunoaștere națională sau internațională a competențelor dobândite și nu pot face obiectul finanțării nerambursabile în înțelesul contractului de finanțare.

Astfel, răspunderea specifică contractelor finanțate din fonduri europene înglobează atât abaterile de natură contractuală, cât și abaterile de natură legală sancționate, prevăzute în norme de ordine publică materializate prin încălcări ale perceptelor de natură penală, contravențională, de dreptul muncii. Diversitatea abaterilor cuprinse de răspunderea juridică din materia fondurilor europene constă tocmai în faptul că acestea sunt prevăzute atât de acte juridice cu caracter consensual, cât și de acte juridice cu caracter normativ.

Contractul de finanțare încheiat pentru implementarea Proiectului x definește neregula la art. 11 alin. (1) ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de acesta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.".

A concluzionat recurentul că neconcordanțele identificare în implementarea proiectului, în baza cărora a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.10.2017, se încadrează în categoria neregulilor așa cum au fost definite atât de părțile contractante prin art. 11 din contractul de finanțare, cât și de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, completată și actualizată.

Intimata-reclamantă Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca a depus note scrise, prin care a arătat că a intrat în puterea lucrului judecat legalitatea programelor educaționale organizate, programe susținute din fonduri europene prin Contractul de finanțare nr. x încheiat cu AMPOSDRU, precum și legalitatea certificatelor de absolvire emise.

În dovedirea susținerilor sale, a depus Decizia nr. 2889 din 29 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, și soluțiile pronunțate de Înalta Curte în Dosarele nr. x/2016 și nr. y/2016, prin care s-a statuat definitiv că derularea și certificarea cursurilor în cadrul Proiectului x s-au efectuat cu respectarea normelor aplicabile.

Analizând cererea de recurs, în raport cu actele și lucrările dosarului, susținerile părților și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

4.1. În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu este fondată critica recurentului-pârât.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât a susținut că prima instanță i-ar fi încălcat dreptul la apărare și ar fi nesocotit principiile disponibilității și al contradictorialității, pentru că ar fi avut în vedere dispozițiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ., întemeindu-și considerentele sentinței pe existența unei autorități de lucru judecat provizorie, care poate fi desființată în căile de atac, fără a cerceta argumentele sale.

Constată instanța de control judiciar că, prin întâmpinarea formulată la acțiunea reclamantei, OI POCU-Ministerul Educației Naționale a invocat, în esență, ca, de altfel, și prin cererea de recurs, aspectul că reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca nu a respectat prevederile Ghidului solicitantului și ale Contractului de finanțare încheiat în vederea implementării Proiectului x referitoare la faptul că programul de pregătire va fi acreditat iar absolvenții vor fi certificați.

Or, considerentele primei instanțe au avut în vedere exact aspectele invocate prin întâmpinare de pârât, reținând cele stabilite prin sentința civilă nr. 198 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, cu privire la îndeplinirea cerințelor legale privind acreditarea cursurilor universitare ce au făcut obiectul programului de finanțare.

Prin urmare, nu există temeiuri pentru a reproșa primei instanțe că ar fi încălcat principiul dreptului la apărare sau principiul contradictorialității cu prilejul soluționării acțiunii, cât timp judecătorul fondului a avut în vedere susținerile și argumentele părților, răspunzând inclusiv argumentelor formulate de pârât.

În ceea ce privește critica recurentului că instanța ar fi uzitat eronat de prevederile art. 430 alin. (4) C. proc. civ., întemeindu-și considerentele pe existența unei autorități de lucru judecat provizorie, respectiv pe sentința nr. 198/2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, Înalta Curte apreciază că această critică se poate circumscrie motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care urmează a fi analizat în cele ce urmează.

4.2. În raport cu cele reținute anterior, Înalta Curte constată că nici motivul de casare prevăzut la pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, nu este fondat.

Hotărârea primei instanțe respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ., fiind expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate și fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță.

De altfel, recurentul a invocat formal acest motiv de casare, prezentând aceleași argumente ca și la motivul întemeiat pe pct. 5, menționat mai sus (apreciind că instanța de fond nu a consemnat susținerile sale și că nu și-a expus propriile aprecieri, ci a preluat inclusiv argumentele reclamantei), fără, însă, a preciza în niciun fel care ipoteză prevăzută de textul legal ar fi aplicabilă în privința hotărârii recurate.

4.3. Instanța de control judiciar apreciază că nu sunt fondate nici criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât susține că instanța nu a interpretat corect prevederile Ghidului solicitantului aplicabil cererii de propuneri proiecte în care a fost depusă Cererea de finanțare nr. x, finanțarea nerambursabilă acordându-se numai activităților de formare profesională acreditate, acreditare care putea fi acordată/realizată fie de Ministerul Educației Naționale, conform art. 173 din Legea nr. 1/2011, fie de Autoritatea Națională pentru Certificări, potrivit O.G. nr. 129/2000.

De asemenea, în opinia sa, în mod eronat prima instanță a avut în vedere autoritatea de lucru judecat provizorie, în raport cu sentința nr. 198/2016 a Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Reține Înalta Curte că, potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Alin.(2) al art. 430 C. proc. civ. prevede că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, iar, conform alin. (4), autoritatea de lucru judecat este provizorie când hotărârea este supusă apelului sau recursului.

În jurisprudența, Înalta Curte, secția contencios administrativ și fiscal (exempli gratia Decizia nr. 2787 din 12 iunie 2014) a arătat că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Or, instanța de fond a valorificat aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat de Curtea de Apel Cluj prin sentința menționată pronunțată în dosarul nr. x/2016 prin care s-a constatat că modalitatea de organizare a cursurilor de formare profesională nu implică acreditarea, ci doar aprobarea lor de către Senatul Universitar, în conformitate cu programele de studii deja acreditate, specifice profilului universității în cauză.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Puterea de lucru judecat, în forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești, principiul puterii de lucru judecat împiedicând infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Or, constată Înalta Curte, referitor la argumentele recurentului vizând faptul că sentința menționată a fost dată într-un litigiu pendinte, că puterea de lucru judecat a sentinței nr. 198 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj s-a consolidat până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, prin Decizia nr. 2889 din 29 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal fiind respins ca nefondat recursul exercitat de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educației Naționale.

În consecință, au fost menținute constatările Curții de Apel Cluj referitoare la faptul că referințele cu privire la acreditarea cursurilor rezidă în art. 173 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale și la competența de aprobare a programelor postuniversitare revin exclusiv senatelor universitare.

A reținut Înalta Curte că, în ceea ce privește Proiectul x, obligațiile de acreditare a programelor și de certificare a absolvenților au fost respectate în totalitate de către beneficiar și partenerii acestuia, prin respectarea Ghidului solicitantului, a Contractului de finanțare, a art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 și a art. 16 din Regulamentul CE nr. 1828/2006.

În prezenta cauză, recurentul-pârât solicită să se reia analiza respectării dispozițiilor art. 11 din Proiectul x, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru aceleași motive care au făcut deja obiectul studiului unor hotărâri pronunțate anterior. Dezlegările date în această privință se impun și în prezenta cauză în temeiul principiului mai sus enunțat, fără a mai fi necesară reiterarea lor, astfel că se poate concluziona că sentința pronunțată de instanța de fond se impune a fi menținută.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 430 alin. (1), (2) și (4) C. proc. civ., corect interpretate de prima instanță, se reține că în prezenta cale de atac nu pot fi reținute cele invocate de recurentul-pârât prin motivele de casare, deoarece efectul pozitiv al lucrului judecat nu presupune repunerea în discuție a soluțiilor anterioare.

Dimpotrivă, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat se impune prin însăși soluția pronunțată în primul proces și prin considerentele hotărârii și care are legătură cu noul proces.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că autoritățile nu pot repune în discuție o problemă soluționată prin hotărâre definitivă (cauza Zazanis și alții contra Greciei). De asemenea, prin Hotărârea din 6.12.2007, în cauza Beian împotriva României, s-a constatat încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe motiv că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic, prin faptul că permite pronunțarea în cauze identice a unor soluții contradictorii.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale împotriva sentinței nr. 164 din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2020.