ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 919/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregisdtrată pe rolul Curți de Apel București la data de 25.01.2016 reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Palatul Copiilor Vaslui, Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică Vaslui, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice:

- obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor instituite de O.G. nr. 2/2002, actualizată, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, în sensul virării de credite bugetare în cuantum de 380.932,51 RON compusă din 160,168,69 RON, sumă datorată conform titlului executoriu sentintă civilă nr. 220/CA din 17.08.2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui și sentinta civilă nr. 1354/13.04.2010 pronunțată de Judecătoria Vaslui, 187.652,56 RON dobânda cuvenită pentru plata cu întârziere a debitului în sumă de 1.399.976,99 RON în perioada 01.06.2010-28.10.2010, conform art. 12.1 din contractul nr. x/2008 si 33.111,36 RON dobândă legala penalizatoare aferentă debitului de 160.168,69 RON, stabilita pentru perioada 27.09.2012-30.04.2015 calculată conform O.G. nr. 13/2011.

- obligarea pârâților în solidar la plata de daune cominatorii, în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, raportat la suma datorată de Palatul Copiilor Vaslui - 380.932,51 RON de la data introducerii prezentei cereri și până la momentul îndeplinirii întocmai a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu - sentința civilă nr. 220/CA din 17.08.2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentința civilă nr. 1354 din 13.04.2012 pronunțată de Judecătoria Vaslui, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 2368 din 6 iulie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Palatul Copiilor Vaslui, Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui - Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică Vaslui, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, a obligat pârâții la respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2002 privind plata sumelor stabilite prin sentințele civile nr. 220/CA/17.08.2010 a Tribunalului Vaslui și nr. 1354/2010 a Judecătoriei Vaslui și a respins în rest acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. și pârâții Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Palatul Copiilor Vaslui.

Reclamanta S.C. A. S.A. și-a întemeiat calea de atac promovată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea în parte a hotărârii în sensul constatării faptului că pârâții nu s-au conformat obligației legale de a face demersurile necesare, respectiv de a dispune toate măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății stabilite prin titluri executorii, refuzând în mod nejustificat îndeplinirea obligației de plată.

De asemenea, s-a solicitat a se constata că, în lanțul subordonării administrative, Ministerul Educației este singurul care putea aloca fonduri pentru plata titlului executoriu, celelalte instituții neavând bugete proprii și în acest sens să fie obligat la plata debitului și a penalităților, astfel cum au fost indicate prin acțiunea introductivă, respectiv suma de 380.932,51 RON, dar și la plata de daune cominatorii de 1% pe zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligației de plată.

În motivarea recursului reclamanta a arătat că motivarea hotărârii primei instanțe este contradictorie, întrucât deși a reținut în mod corect că instituțiile pârâte au refuzat nejustificat îndeplinirea obligațiilor stabilite de lege, ulterior, în analiza celorlalte capete de cerere, instanța stabilește că nu se impune a fi sancționate financiar pentru că nu există garanția că acestea își vor îndeplini obligațiile mai rapid .

De asemenea, în mod nelegal, cererea de acordare a daunelor cominatorii a fost respinsă cu motivarea că se pot naște controverse pe tema persoanei obligate să le suporte, iar culpa fiecărui pârât este diferită și nu se poate stabili o astfel de obligație în solidar.

Instanța de judecată era singura abilitată să stabilească dacă se poate vorbi despre o culpă exclusivă a unuia sau a mai multor pârâți, iar prin soluția pronunțată a refuzat efectiv să recunoască faptul că, prin prisma relațiilor de subordonare dintre instituții, Ministerul Educației era singurul în măsură să asigure îndeplinire obligației legale stabilite prin titlul executoriu.

În acest context, recurenta a invocat și decizia C.E.D.O. din cauza Săcăleanu vs. România, în cadrul căreia s-a stabilit că atunci când administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, ori întârzie în executarea ei, chiar și în cazul aplicării unui act normativ derogatoriu cum este O.G. nr. 22/2002, garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, de care a beneficiat justițiabilul în fața instanței, își pierd orice rațiune de a fi.

În motivarea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaslui au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar recurentul a arătat că în dispozitivul hotărârii nu se indică prestația concretă la care este obligat fiecare pârât.

De asemenea, instanța de fond trebuia să constate lipsa calității procesuale pasive a Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, care nu a fost parte în dosarul civil nr. x/2010 și nu se află într-un raport juridic obligațional cu societatea reclamantă, dar și tardivitatea formulării cererii de chemare în judecată, prin raportare la data programării procedurii de conciliere (conform procesului-verbal nr. x/19.07.2011) și la dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, care instituie un termen de 6 luni de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii de conciliere, pentru introducerea acțiunii în instanță.

Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice s-a arătat că prima instanță a reținut, în mod greșit, calitatea procesuală pasivă a acestei instituții și s-a apreciat că ministerul nu poate fi obligat la plata unor sume de bani, mai cu seamă a celor solicitate cu titlu de penalități, atâta timp cât altă parte a conceput și/sau a agreat termeni contractuali și a semnat contractul cu societatea reclamantă.

Pârâtul Palatul Copiilor Vaslui a declarat, la rândul său, recurs împotriva sentinței primei instanțe, fără însă a prezenta critici concrete de nelegalitate a hotărârii pronunțate. Recurentul s-a limitat la a invoca autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 220/CA/17.08.2010 pronunțate de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2010 și strânsa legătură între prezenta cauză și dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel Iași dar și latura civilă din dosarul penal nr. x/2014 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. dar și intimații-pârâți Palatul Copiilor Vaslui și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui au depus, fiecare, întâmpinare, formulând apărări față de căile de atac promovate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În privința recursurilor declarate de pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Palatul Copiilor Vaslui, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(1)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația celor 2 recurenți de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 11.10.2018 s-a dispus citarea acestora cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenții nu au folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși au fost legal citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare a actelor de procedură de la filele x, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Palatul Copiilor Vaslui nu au respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce impune aplicarea sancțiunii anulării căilor de atac promovate.

Analizând punctual susținerile din cuprinsul celorlalte două recursuri declarate în cauză, instanța de control judiciar constată netemeinicia criticilor recurentei-reclamante subsumate cazului de casare reglementat de dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, nu se poate reține o motivare contradictorie a hotărârii instanței de fond sau o nepronunțare asupra unor argumente invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În raport de considerentele hotărârii atacate, se observă că aceasta explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a pronunțat soluția în cauză.

În privința cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat atât de către reclamanta S.C. A. S.A. cât și de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, hotărârea atacată nefiind rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material .

În esență, demersul reclamantei a fost generat de refuzul pârâților de a respecta dispozițiile O.G. nr. 22/2002, de a executa obligații de plată stabilite prin titluri executorii și de a achita penalitățile pretinse.

Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata sumelor stabilite prin sentința nr. 220/17.08.2010 a Tribunalului Vaslui și sentința nr. 1354/2012 a Judecătoriei Vaslui, respingând solicitarea de acordare a dobânzii calcultate conform art. 12.1 din contractul nr. x/2008 și a dobânzii legale penalizatoare calculate conform O.G. nr. 13/2011.

Conform art. 1 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002 - "Art. 1. - (1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă . . . . . . . . . .Art. 4. - (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii."

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reține că admiterea acțiunii în sensul anterior menționat s-a datorat tocmai constatării refuzului nejustificat al pârâților de a respecta și de a aplica prevederile O.G. nr. 22/2002, astfel încât nu se impune o modificare a dispozitivului în sensul celor solicitate, câtă vreme acțiunile indicate se circumscriu obligației de respectare a actului normativ precizat.

De asemenea, este nefondată susținerea recurentei-reclamante conform căreia prima instanță a aplicat greșit normele de drept material și a ales să nu sancționeze refuzul pârâților de îndeplinire a obligațiilor legale, câtă vreme în temeiul O.G. nr. 22/2002 autoritățile pârâte pot fi obligate să vireze doar sume stabilite prin titluri executorii nu și penalități calculate ulterior, în mod unilateral, de către reclamantă.

Cum în cauză, prin dispozitivele sentințelor invocate se stabilesc în mod explicit suma datorată și perioada pentru care s-au calculat penalități de întârziere, în mod corect prima instanță a admis doar capătul de cerere referitor la îndeplinirea obligației instituite prin O.G. nr. 22/2002, întrucât plata dobânzilor prevăzute în contract, a dobânzii legale penalizatoare, stabilirea unei eventuale culpe și a daunelor cominatorii nu pot fi subsumate situațiilor reglementate de actul normativ menționat.

Instanța de control judiciar nu poate primi nici susținerile pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, pe de o parte datorită faptului că pentru pretinsa neindicare în dispozitiv a prestației la care a fost obligat, acest pârât avea la dispoziție un alt remediu procesual, astfel cum este reglementat în cuprinsul art. 443 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, apărările vizând lipsa raportului juridic obligațional dintre pârât și reclamantă sau depășirea termenului de 6 luni de la data încheierii procesului-verbal de conciliere sunt chestiuni ce țin de fondul litigiului soluționat prin titlurile executorii invocate de reclamantă și nu de acțiunea având ca obiect obligarea pârâtelor la aplicarea și respectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A. și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaslui și va anula ca netimbrate celelalte două căi de atac promovate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Palatul Copiilor Vaslui împotriva sentinței nr. 2368 din 6 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrate.

Respinge recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A. și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaslui împotriva sentinței nr. 2368 din 6 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2019.