ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2672/2015

Decizia nr. 2672/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâții Palatul Copiilor Vaslui, Inspectoratul Școlar Județean Vaslui și Ministerul Educației Naționale a solicitat obligarea pârâtelor la respectarea dispozițiile O.G. nr. 22/2002, în sensul virării de credite bugetare în cuantum de 160.168,69 RON în vederea executării integrale a Sentinței civile nr. 220/CA din 17 august 2010 a Tribunalului Vaslui și obligarea pârâtelor în solidar la plata de daune cominatorii de 1% pe zi de la data introducerii acțiunii până la îndeplinirea obligațiilor, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 30 din 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins atât excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii invocate de pârâții Palatul Copiilor Vaslui și Inspectoratul Școlar Județean Vaslui și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, cât și acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâții Palatul Copiilor Vaslui, Inspectoratul Școlar Județean Vaslui.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 30 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC A. SA, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

Instanța de fond, în mod greșit, a considerat că nu a existat o cerere expresă către ordonatorul principal de credite, deși la dosar exista dovada că, înainte de introducerea acțiunii, reclamanta a înaintat, atât către Ministerul Educației, cât și către Inspectoratul Școlar Județean Vaslui o notificare prin care se solicita tocmai acest lucru, anume modificarea bugetului debitoarei prin alocarea de fonduri speciale pentru a se achita debitul izvorât din titlul executoriu.

În condițiile în care instanța a considerat că acea notificare nu poate avea valoarea solicitării îndeplinirii obligației pe care o au ordonatorii principali și secundari de credite, ar fi fost corect ca instanța să constate o prematuritate a introducerii acțiunii, având în vedere că nu fusese adresată respectiva solicitare direct către intimații în cauză.

Recurentul și-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Noul C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

Prin Încheierea din 26 februarie 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Soluția instanței de recurs

În speță reclamanta a solicitat instanței de judecată obligarea pârâților, în temeiul O.G. nr. 22/2002, la virarea de credite bugetare în cuantum de 160.168,69 RON, în vederea executării integrale a titlului executoriu - Sentința civilă nr. 220/CA din 17 august 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui.

Potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002, ordonatorul principal de credite are obligația de a „dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii”.

Totodată, potrivit art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002 „virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice”.

În cauză instanța de fond a reținut în mod corect, în considerentele sentinței, că pârâtul Ministerul Educației Naționale, în calitate de ordonator principal de credite, nu a primit anterior formulării acțiunii nici o solicitare sau notificare în sensul de a pune la dispoziție sumele de bani necesare plății debitului, dar cu toate acestea a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar nu ca prematur formulată, pronunțându-se astfel în sensul inexistenței dreptului pretins de reclamantă, deși nu a intrat în analiza pe fond a acțiunii, din considerente procedurale.

În același mod a procedat instanța și în privința celui de-al doilea pârât, Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, care are calitatea de ordonator secundar de credite.

Pentru considerentele menționate, instanța de control judiciar, în baza art. 496 alin. (1) și (2), cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., va admite recursul, casând hotărârea atacată și, rejudecând va respinge acțiunea ca prematur formulată, pentru neîndeplinirea condițiilor art. 7 alin. (1) și 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind făcută dovada unei cereri administrative prealabile prezentului litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței nr. 30/2014 din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge acțiunea reclamantei SC A. SA ca prematur formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM