Decizia nr. 1791/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/45/2015, reclamanta A. SA Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâta APIA - Centrul Județean Vaslui suspendarea executării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 martie 2015 prin care se stabilește valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli reprezentând suma de 3.511.813,04 RON, rezultată ca urmare a aplicării sancțiunii de reducere de 20% aplicată la sumele plătite de APIA conform Deciziei de plată nr. 2119947 din 26 noiembrie 2012 pentru Cererea unică de plată pentru suprafața nr. VS 28785 din 14 mai 2012 depusă de A. SA ("Titlul executoriu de creanță bugetară aferentă anului 2012") și suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 2639 din 11 martie 2015 prin care se stabilește valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli reprezentând suma de 9.087.874,74 RON, rezultată ca urmare a aplicării sancțiunii de reducere de 50% aplicată la sumele plătite de APIA conform Deciziei de plată nr. 2546757 din 10 decembrie 2013 și Deciziei nr. 3206655 din 07 februarie 2014 pentru Cererea unică de plată pentru suprafața nr. VS 23310 din 10 aprilie 2013 depusă de A. SA ("Titlul executoriu de creanță bugetară aferentă anului 2013"), până la momentul pronunțării instanței de fond asupra cererii de anulare a celor două acte administrative.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 96 din data de 15 noiembrie 2015, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SA Vaslui în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 martie 2015 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 11 martie 2015 până la momentul pronunțării instanței de fond asupra cererii de anulare a celor două acte administrative.

Criticile formulate de pârâtă în recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. Pârâta a arătat că instanța de fond, analizând cauza a depășit limitele învestirii sale, în sensul că trebuia să se oprească numai asupra aspectelor de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative contestate, nu asupra elementelor de nelegalitate, ca atare. Curtea de Apel s-a referit la dispozițiile art. 72 din Regulamentul CE 1122/2009, cu privire la încadrarea juridică și faptele reținute, chestiune care depășește cadrul procesual reglementat de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Este greșită argumentarea instanței de fond că nu poate fi considerată ca o neconformitate deliberată nerespectarea de către fermier a SMR 7, atâta timp cât acesta a dispus înregistrarea corectă a mortalităților. Or, nu s-a observat că măsurile întreprinse de fermier au fost luate numai după ce s-a anunțat iminența controlului. De altfel, existența unor neconformități repetate nu face obiectul litigiului și constituie o chestiune de fond ce nu trebuia examinată de instanță. Pârâta a arătat că prin nerespectarea SMR 7 nu se produce direct un prejudiciu bugetului național sau celui comunitar, însă prin încălcarea obligației de întocmire corectă a evidențelor se crează pericolul ca fermierul să primească sume diferite pentru același lucru, folosind mai multe forme de sprijin. Este eronată și reținerea instanței că s-ar produce o pagubă iminentă, deoarece doar creditorii reclamantei ar fi afectați prin nerecuperarea creanțelor, dacă societatea ar intra în insolvență.

Apărările formulate în cauză La data de 25 octombrie 2015 a depus întâmpinare reclamanta A. SA, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu motivarea că au existat motive serioase și pertinente care au creat o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative contestate. Prin cele două acte de control contestate în fața instanței au fost stabilite creanțe bugetare distincte, stabilite procentual la cuantumul subvențiilor corespunzătoare anilor 2012 și 2013, în considerarea caracterului repetitiv al încălcărilor constatate. În ceea ce privește paguba iminentă, în mod corect a reținut instanța de fond că dată fiind mărimea creanței stabilite și impactul pe care plata acestei sume l-ar putea avea asupra desfășurării activității economice a societății reclamante, este posibil să se producă o pagubă în patrimoniul acesteia din urmă, ce ar avea efecte greu de înlăturat.

Procedura de filtrare Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 16 mai 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 16 mai 2017. II. Soluția pronunțată de Înalta Curte și analiza motivelor de casare A fost invocată excepția nulității recursului, întrucât motivarea a fost depusă peste termenul prevăzut de lege, adică 5 zile de la comunicare. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului constată că cererea de recurs a fost depusă la data de 29 mai 2016, iar comunicarea sentinței s-a efectuat la data de 29 iulie 2015. Așa fiind, este evident că cererea de recurs a fost depusă înainte de comunicarea sentinței, ceea ce duce la concluzia că motivele sunt depuse în termenul prevăzut de art. 392 C. proc. civ., iar criticile sub acest aspect sunt nefondate. Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse. Criticile formulate de pârât se subsumează dispozițiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă. Instanța de fond în mod corect a aplicat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a analizat aspectele procedurale ale litigiului dedus judecății în limitele învestirii sale. Astfel, este nefondată susținerea pârâtei că instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului legalității actelor administrative a căror suspendare a fost solicitată de reclamantă. Curtea de Apel a apreciat asupra cazului bine-justificat care rezultă dintr-o analiză sumară a circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei, astfel încât să rezulte existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Actele contestate au consemnat o situație de fapt (elementul intențional) care nu este motivat de o manieră care să ducă încălcarea dispozițiilor art. 71 și 72 din Regulamentul CE 1122/2009 și aplicarea corecțiilor financiare aferente acestor încălcări. Așadar, analiza prima facie a actelor administrative relevă o împrejurare de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Aceasta nu înseamnă că s-a prejudecat fondul, deoarece analiza motivului de nelegalitate nu este completă, de vreme ce nu au fost administrate și nici analizate toate probele ce pot contribui la stabilirea stării de fapt, instanța limitându-se la procesele-verbale ce au fost contestate în instanță. Este nefondată și critica pârâtei privind iminența producerii unei pagube în cazul punerii în executare a actelor administrative contestate, de vreme ce mărimea creanțelor stabilite în sarcina reclamantei este de natură să afecteze activitatea economică prin reducerea lichidităților disponibile. Activitatea societății-reclamante se desfășoară în principal prin acordarea de subvenții pentru agricultură, iar aplicarea unor măsuri de executare silită a creanțelor de 3.511.813,04 pentru anul 2012 și suma de 9.087.874,74 RON pentru anul 2013 ar afecta grav obținerea subvențiilor pentru anul 2015 și ar fi de natură să blocheze activitatea curentă, aspect necontestat de pârâtă. Urmează să fie înlăturat argumentul că suspendarea actelor administrative ar pune pârâta în situația de a nu se putea înscrie la masa credală, dacă reclamanta intră în insolvență, deoarece în speță se discută situația financiară a reclamantei care trebuie să demonstreze posibilitatea producerii unei pagube iminente în patrimoniul său, nu a pârâtei - executarea creanțelor sale nefiind de natură să afecteze aprecierea efectuată de instanță în litigiu. Așa fiind, în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 de către Curtea de Apel Iași, criticile formulate în calea de atac apărând ca neîntemeiate. Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor, Înalta Curte urmează să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece la dosarul cauzei nu s-a depus chitanța ce face dovada efectuării plății onorariului de avocat de către reclamantă.