Decizia nr. 5588/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Casa Corpului Didactic Vaslui a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane (DG AMPOSDRU) din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane -MEN (OIPOSDRU MEN), pentru ca, în baza hotărârii ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. OI/1669/16.08.2016 (nr. iesire OI/7102/16.08.2016), emisă de OIPOSDRU MENCS, privind soluționarea contestației înregistrata la Direcția OI POSDRU MENCS cu numărul x/18.07.2016; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergenta emis de către OIPOSDRU cu nr. x/07.06.2016; obligarea pârâților la plata sumei de 2.473.771,60 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli pentru desfășurarea cursului Predarea valorilor naționale si europene în învățământul preprimar si primar aferent Proiectului x, A cod SMIS 53095 cu titlul Competitivitate si calitate în cariera didactica, precum și la plata sumei de 43.597,84 RON aferenta contractului de leasing financiar nr. x/2014. În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării titlului de creanța constând în Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare cu nr. x/07.06.2016 pentru suma de 2.473.771,60 RON. Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2017, reclamanta a modificat acțiunea, în condițiile art. 204 C. proc. civ., sub aspectul cadrului procesual pasiv, solicitând să se ia act că renunță la judecată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane (DC AMPOSDRU) din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, iar în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, a solicitat să se ia act de faptul că, deși prin procesul-verbal de constatare a neregulilor cu nr. x/07.06.2016 se constată ca neeligibilă suma de 2.479.150,44 RON, creanța bugetară reținută în sarcina sa este de doar 1.958.528,85 RON (1.954.279,57 RON - aferentă cererii de rambursare nr. x + 4.249.28 RON - aferentă cererii de rambursare nr. 3). În consecință, în situația anularii actelor administrativ-fiscale de la capetele de cerere 1 și 2 ale acțiunii, a solicitat ca OI POSDRU M.E.N. să fie obligat la rambursarea sumei de 1.958.528,85 RON (capătul 3 al cererii introductive de instanța). Prin încheierea din data de 27.03.2017, instanța a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Fondurilor Europene. De asemenea, s-a luat act de precizarea cadrului procesual sub aspectul obiectului cererii deduse judecății prin raportare la creanța bugetară reținută în sarcina reclamantei, în sumă de 1958528,85 RON. Prin sentința nr. 110 din 14.07.2017, Curtea de Apel Iași a respins, ca neîntemeiată, acțiunea precizată formulată de reclamanta Casa Corpului Didactic Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Reclamanta Casa Corpului Didactic Vaslui a formulat recurs împotriva sentinței nr. 110 din 14.07.2017 a Curții de Apel Iași, iar prin decizia nr. 2372 din 13.04.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta Casa Corpului Didactic Vaslui împotriva sentinței civile nr. 110 din 14.07.2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, instanța a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate - gestionarea fondurilor comunitare.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 53 din 26 aprilie 2022 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Casa Corpului Didactic Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (actual OIPOCU - Ministerul Educației). S-a dispus anularea Deciziei nr. OI/1669/16.08.2016 emisă de OIPOSDRU MENCS, privind soluționarea contestației înregistrata la Direcția OI POSDRU MENCS cu numărul x/18.07.2016 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergenta emis de către OIPOSDRU cu nr. x/07.06.2016. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.958.528,85 RON din care suma de 1.954.279,57 RON aferentă cererii de rambursare nr. x (cheltuieli pentru desfășurarea cursului) și 4.249.28 RON aferentă cererii de rambursare nr. x (cheltuieli aferente leasingului financiar), fiind eligibilă. S-a luat act de cererea înregistrată la data de 03.04.2017 de renunțare la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării titlului de creanță constând în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.06.2016.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul pârât Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice invocând motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ. Cu privire la obligarea recurentului - pârât la plata sumei de 1.958.528,85 RON din care suma de 1.954.279,57 RON aferentă cererii de rambursare nr. x (cheltuieli pentru desfășurarea cursului) și 4.249.28 RON aferentă cererii de rambursare nr. x (cheltuieli aferente leasingului financiar), s-a arătat că nici Acordul de delegare funcții în implementarea POCU și nici legiuitorul nu a acordat OI POCU ME atribute legale în acest sens, prin raportare la prevederile art. 9 si art. 10 H.G. nr. 369/2021, art. 20 și urm. O.U.G. nr. 66/2011. Instanța s-a substituit legiuitorului național, fiind evidentă incursiunea autorității judecătorești în sferele celorlalte puteri ale Statului, cum este cea legislativă sau executivă, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituționale sau de către legile organice, instanța săvârșind un act care intră în atribuțiile altor organe aparținând unei alte autorități constituite în stat, OI POCU ME fiind în imposibilitate instituțională de a da curs hotărârii recurate. Astfel, este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. Pe fondul cauzei, s-a arătat că instanța a omis a lua în considerare argumentele avute în vedere la emiterea sancțiunii, respectiv, împrejurarea că în conformitate cu documentele publicate pe pagina web a Casei Corpului Didactic "A." Arad, Partener 2 în cadrul proiectului x, "Cursul predarea valorilor naționale și europene în învățământul preprimar și primar", program de formare continuă acreditat prin OMEN nr. 3905/18.07.2014, cu 60 ore și 15 CPT, având drept grup-țintă cadre didactice din învățământul preșcolar și școlar, este furnizat de B. pentru o taxă de participare de 200 RON. În aceste condiții, s-a concluzionat că lipsa fundamentării și nejustificarea diferenței de preț de la 1.788,68 RON/cursant la prețul de 200 RON/cursant, constituie o dovada a lipsei bunei gestiuni a fondurilor alocate proiectului în cauza, conform contractului de finanțare. În Nota justificativă nr. x/04.08.2014 privind achiziționarea directă de Servicii de formare profesională, beneficiarul Casa Corpului Didactic Vaslui a menționat doar valoarea totală estimată a achiziției, 3.465.000 RON fără TVA (echivalentul a 784.575,67 euro) fără a prezenta modul în care s-a ajuns la acest preț, neexistând o fundamentare pe baza calculării și însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv. Referitor la plata ratelor de leasing, s-a arătat că potrivit voinței părților exprimată prin contractul de finanțare, eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului se constată conform setului legislativ sau cu caracter legislativ consacrat prin lex parti. Astfel este evident că reclamanta este în culpă contractuală ca urmare a nerespectării prevederilor contractului de finanțare și a convențiilor legal făcute la care a consimțit. În urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că în cadrul proiectului x, suma a devenit neeligibilă, deoarece în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1117/2170/2011, în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2014, este eligibil doar leasingul operațional.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Casa Corpului Didactic Vaslui a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, respinsă în ședința publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A invocat reclamanta incidența dispozițiilor art. 501 din C. proc. civ., decizia de casare pronunțată în cauză fiind obligatorie în ceea ce privește problemele de drept dezlegate cu privire la calitatea părților de a sta în proces, cadrul procesual și eligibilitatea ratelor de leasing. Este neîntemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., pe de o parte din perspectiva aspectelor dezlegate prin decizia de casare, iar pe de altă parte, în raport de împrejurarea că susținerile recurentului vizează o altă axă prioritară, respectiv cea din 2014-2020. Totodată, s-a arătat că prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2022 s-a reținut că prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2011 s-a tranșat în mod definitiv cadrul procesual. Referitor la criticile vizând eligibilitatea cheltuielilor aferente Cursului 4, s-a arătat că atât expertiza efectuată în cauză, cât și instanța de fond, prin sentința atacată, au constatat caracterul justificat al cheltuielilor de formare. În ceea ce privește criticile din recurs ce vizează ratele de leasing, s-a arătat că acest aspect a fost tranșat definitiv prin decizia nr. 2372/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante În fapt, reclamanta Casa Corpului Didactic Vaslui și pârâtul Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - MEN (actual OIPOCU - Ministerul Educației) au încheiat contractul de finanțare nr. x, înregistrat la OIPOSDRU sub nr. x/05.05.2014, titlul proiectului fiind "Competitivitate și calitate în cariera didactică", în valoare totală de 8590263,70 RON din care finanțare nerambursabilă în sumă maximă de 6786308,32 RON, perioada de implementare a proiectului fiind de 18 luni. Una dintre activitățile proiectului, așa cum se menționează în cererea de finanțare, o constituia activitatea A2 cu titlul "Proiectarea, realizarea și acreditarea cursurilor de formare și perfecționare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar", în cadrul proiectului fiind prevăzute a se desfășura 4 cursuri, din care și cursul nr. 4 cu titlul "Predarea valorilor naționale și europene în învățământul preprimar și primar". Așa cum rezultă și din bugetul proiectului (Anexa 1 la contractul de finanțare - dosar, vol. I ds. x/2016) s-a prevăzut externalizarea acestui curs către un furnizor specializat de formare continuă. Această activitate viza un grup de 1650 persoane cadre didactice în județele Vaslui, Argeș și Arad, avea stabilit un număr de 60 ore și 15 credite și un buget estimat de 3465000 RON (2100 RON/cursant) și avea ca finalitate realizarea priorităților pentru dezvoltarea sistemului educațional preuniversitar concretizate în cunoașterea și promovarea valorilor naționale, promovarea valorilor și simbolurilor europene precum și emiterea unui curriculum centrat pe competențe civice. Reclamanta a realizat achiziționarea serviciilor de formare profesională în condițiile art. 16 alin. (1), (2) din O.U.G. nr. 34/2006, achiziție directă conform art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, contractul fiind atribuit unicului ofertant, respectiv asocierea formată din S.C. C. S.R.L. și B.. În contractul de prestări servicii încheiat între părți nr. 155/01.09.2014 s-a prevăzut că prețul contractului este de 2951338 RON, respectiv suma de 1788,68 RON/cursant. Pe de altă parte, din înscrisurile probatorii prezentate de părți, rezultă că în cadrul contratului x (și în conformitate cu bugetul estimat și aprobat al proiectului, care prevedea în mod distinct un capital pentru închiriere și leasing, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. x/15.07.2014 având ca obiect finanțarea în sistem de leasing a unui autovehicul nou, pentru care perioada de leasing a fost de 16 luni, cheltuială prevăzută ca eligibilă în Anexa 6 pct. 6 din Ordinul nr. 1117/2170/17.08.2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Prin procesul-verbal nr. x/07.06.2016, organele de control au reținut că beneficiarul C. civ..D. Vaslui a supraestimat prețul cursului "Predarea valorilor naționale și europene în învățământul preprimar și primar", prin nefundamentarea valorii totale estimate a acestuia și nejustificarea diferenței de preț de 1588,68 RON cursant între prețul stabilit prin contractul de prestări servicii nr. x/2014, de 1788,68 RON/cursant și 200 RON/cursant indicat în oferta B. existentă pe pagina web a CCD Arad, partener 2 în cadrul proiectului x. Prin urmare, s-a reținut neasigurarea unui raport optim cost-eficiență și neutilizarea eficientă a fondurilor, în aceste condiții constatându-se că suma de 2473771,60 RON rambursată în cadrul CR6 (reprezentând diferența dintre suma totală rambursată pentru serviciile de formare, de 2803771,60 RON și suma de 330000 RON, costul cursului pentru 1650 cursanți la prețul de 200 RON/cursant) a devenit neeligibilă, deoarece nu este o cheltuială rezonabilă, justificată și nu respectă cerințele unei bune gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei și eficienței, prevăzute de art. 4 din contractul de finanțare și în alte reglementări incidente în această materie (Ghidul solicitantului 2013, Regulamentul nr. 966/2012 al Parlamentului European, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică). Cât privește cealaltă suspiciune, organele de control au constatat că în cadrul proiectului au fost solicitate cu cererea CR3 cheltuieli de 6669,76 RON aferente ratelor 4 și 5 de leasing financiar, din care a fost rambursată suma de 5378,84 RON, devenită însă neeligibilă ca urmare a faptului că începând cu 01.10.2014 a intrat în vigoare Ordinul nr. 989/29.09.2014 al MFE privind modificarea și completarea Ordinului ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" care prevedea că este eligibil doar leasingul operațional. În consecință, prin procesul-verbal nr. x/07.06.2016, s-a stabilit în sarcina debitorului Casa Corpului Didactic Vaslui un debit în valoare de 1958528,85 RON (contribuție din fonduri UE). Împotriva procesului-verbal menționat, reclamanta a formulat contestație soluționată prin decizia nr. OI/1669/16.08.2016 a OIPOSDRU MENCS, prin care contestația a fost respinsă și s-a menținut titlul de creanță ca fiind legal întocmit. Astfel cum s-a arătat la expunerea de la pct. 1 din prezenta hotărâre, prezenta cauză a parcurs două cicluri procesuale, Înalta Curte reținând că prin decizia de casare nr. 2372 din 13.04.2021, s-a constatat că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile Ordinului nr. 989/2014 cu încălcarea principiului tempus regit actum. S-a arătat că, deși cheltuielile cu ratele leasingului financiar sunt socotite neeligibile de la intrarea în vigoare a Ordinului nr. 989/2014, acesta nu este aplicabil speței, potrivit principiului mai sus enunțat, soluție care rezultă și din prevederile art. II al Ordinului, potrivit cărora se mențin regulile de eligibilitate valabile anterior pentru procedurile de achiziție lansate prin publicare în SEAP sau prin publicarea unui anunț conform Ordinului nr. 1120/2013, anterior intrării în vigoare a noilor dispoziții. Devin astfel incidente dispozițiile art. 501 din C. proc. civ., potrivit cărora "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul", iar întrucât singura critică de nelegalitate reiterată și prin motivele de recurs vizează incidența Ordinului nr. 989/2014, Înalta Curte constată că, din această perspectivă, dezlegarea dată se bucură de autoritate de lucru judecat, suma de 4.249.28 RON aferentă cererii de rambursare nr. x (cheltuieli aferente leasingului financiar) fiind eligibilă. În ceea ce privește criticile întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., privind depășirea limitelor puterii judecătorești, Înalta Curte constată că nu este permis ca pe această cale să se repună în discuție cadrul procesual, tranșat definitiv prin decizia de casare indicată și nici calitatea procesuală pasivă a recurentei - pârâte. Motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative, situație care nu se regăsește în speță. Recurentul - pârât nu a expus critici referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, ci argumente privind greșita aplicare a legii. Criticile privind lipsa atribuțiilor și a competențelor de aducere la îndeplinire a sentinței primei instanțe, în raport de limitele delegării potrivit Acordului de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Direcția OI POCU Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, vor fi respinse ca neavenite, întrucât nu vizează nelegalitatea sentinței raportat la competențele instanței de contencios administrativ în limitele art. 2, art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, ci faza de executare, în raport de modificări ulterioare ale competențelor organismelor cu atribuții de control și gestionare a programelor, excedând astfel prezentului cadru procesual. În ceea ce privește criticile din recurs care susțin caracterul întemeiat al constatării neregulii, având în vedere discrepanța dintre costul de 1749,46 RON de cursant, raportat cu cel de 200 de RON, reprezentând costul cursului conform ofertei B. existente pe pagina web a C. civ..D.Arad, Partener 2 în cadrul Proiectului Posdru/157/1.3/S/137974, se constată că asupra acestui aspect, conform dispoziției de casare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța de fond a dispus suplimentarea probatoriului cu expertiza în specialitatea contabilitate - gestionarea fondurilor unionale, pentru a elucida dacă prețul oferit prestatorului, de asocierea formată din S.C. C. S.R.L. și B. răspunde imperativului bunei gestiuni a fondurilor obținute pe calea contractului de finanțare. Raportat la concluziile expertizei, s-a constatat că aceste costuri s-au ridicat în mod estimativ la suma de 2355509 RON, din care 1723012 RON reprezintă costul cu resursa umană, 422480 RON costul cu deplasarea resursei umane, 70500 RON costul cu echipamentele necesare pentru derularea contractului, 42175 RON costul cu materialele consumabile pentru cursanți, 70350 RON costul chiriei pentru sălile de curs și 26992 RON costul certificatelor de absolvire și suplimentelor descriptive. În plus, expertul a reținut că activitatea de formare s-a desfășurat în cadrul a 3 județe, ceea ce a implicat majorarea cheltuielilor de deplasare, având în vedere și cheltuielile administrative ale prestatorului de servicii care se ridică la aproximativ 5% din valoare, respectiv cele aferente personalului de conducere, personalului administrativ, consumabile necesare realizării proiectului, alte deplasări în vederea realizării proiectului dar și cheltuieli legate de conceperea și acreditarea cursului, precum și o marjă de profit de 13,16%, apreciată ca încadrându-se in limite rezonabile. Având în vedere, pe de o parte că toate aceste costuri au presupus cheltuieli estimate de 2562984 RON, reprezentând 86,84% din valoarea costului achiziției de 2951338 RON, încadrându-se în suma aprobată a proiectului, precum și faptul că acestea s-au încadrat în limitele altor oferte de formare profesională care au fost anexate raportului de expertiză, în mod corect prima instanță a constatat caracterul justificat al cheltuielilor. În ceea ce privește oferta identificată de inspectorii OIPOSDRU de 200 de RON pe cursant, singurul argument invocat în susținerea caracterului neeligibil al cererii de rambursare, instanța de fond l-a respins in mod întemeiat, având în vedere, pe de o parte, că prin adresa nr. x/15.02.2016 prestatorul a arătat că oferta nu a avut la bază un fundament economic reprezentând doar un preț promoțional, iar pe de altă parte, că aceasta nu cuprinde cheltuielile mai sus arătate, reprezentând chirii săli curs, cazare, transport, masă, diurne, etc. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 sau 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.