ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5148/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.08.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergenta nr. 9898 emis la data de 24.11.2016 de OI POSDRU, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, în baza dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2005, a solicitat instanței să dispună suspendarea executării Procesului-verbal de constatare din data de 24.11.2016 până la soluționarea definitivă a cauzei.

La data de 25.09.2017, reclamanta a depus cerere modificatoare a obiectului cererii de chemare în judecată din cadrul dosarului mai sus menționat, în sensul extinderii obiectului cererii, solicitând în principal, anularea Deciziei nr. 1010/31.08.2017 emise de pârâta OI POCU privind soluționarea contestației formulate de FCMC împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/24.11.2016 iar, în subsidiar, anularea Deciziei nr. 1010/31.08.2017 și obligarea pârâtei la analiza pe fond a contestației reclamantei împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/24.11.2016.

La data de 22.12.2012 reclamanta a depus cerere de chemare în garanție solicitând introducerea în cauza a B. S.R.L., în calitate de chemat în garanție, și, în ipoteza și în măsura respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantei ca neîntemeiată, a solicitat obligarea acesteia la plata către Fundație a sumei de 452.221,43 RON, reprezentând creanța bugetară stabilită prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergenta nr. 9898 emis la data de 24.11.2016 de OI POSDRU.

Prin sentința civilă nr. 5164/22.12.2017 pronunțată în acest dosar a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantă.

Prin cererea completatoare din 7.03.2018, reclamanta a solicitat completarea dispozitivului acestei sentințe, solicitând restituirea cauțiunii judiciare în cuantum de 46.145 RON achitată de Fundație, conform recipisei de consemnare.

Prin încheierea de ședință din 22.03.2019 a fost admisă în principiu cererea de chemare în garanție a B. S.R.L. formulată de reclamantă, pentru motivele arătate în acea încheiere.

Prin sentința civilă nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman.

A fost anulată Decizia nr. 1010/31.08.2017 privind soluționarea contestației înregistrată la Direcția OIPOCU MEN cu nr. x/09.08.2017.

A fost obligat pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice să soluționeze contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. 9898 din 24.11.2016 aferent proiectului x ID 3896, cu titlul "Calitate în educație-CALE", cod SMIS 3974.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție a B. S.R.L., formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de majorare onorariu formulată de curatorul special C. al chematei în garanție B. S.R.L..

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.710 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu curator special și onorariu de avocat redus.

S-a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii consemnate în cuantum de 46.145 RON, conform recipisei de consemnare D. nr. x/1 din 10.11.2017, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman și A..

3.1 Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată pentru lipsa plângerii prealabile.

În motivare, a arătat recurentul că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât titlul de creanță a fost comunicat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă.

3.2 A. a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a sentinței, iar în rejudecare, cu menținerea soluției de anulare în totalitate a deciziei nr. 1010/31.08.2017, să se procedeze la soluționarea pe fond a contestației, sens în care să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

În motivare, a arătat recurenta că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile prevăzute la art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind astfel încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, cu toate că OI POCU nu a soluționat contestația și cu privire la fondul raportului juridic, în condițiile în care instanța de judecată a constatat nelegalitatea deciziei de respingere ca tardiv formulată, instanța de judecată era obligată să procedeze la soluționarea pe fond a contestației.

Recurenta a solicitat instanței de recurs ca, în urma cercetării pe fond a raportului juridic, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

5.1 Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman a formulat întâmpinare față de recursul declarat de A. prin care a invocat excepția nulității acestuia pentru nemotivare, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

5.2 A. a depus întâmpinare față de recursul formulat de OI POCU, solicitând respingerea acestuia.

5.3 A. a formulat recurs incident prin care a solicitat ca, în situația admiterii recursului formulat de OI POCU, să se dispună și casarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în garanție și obligarea chematei în garanție la plata către Fundație a sumei de 452.221,43 RON.

5.4 Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman a formulat întâmpinare față de recursul incident declarat de A., solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului principal declarat de A., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte reține următoarele:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În ceea ce privește recursul principal declarat de Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării

Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a cererii de recurs, potrivit art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 din C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin adresa comunicată recurentei la data de 26.08.2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinței nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, prin citația emisă recurentei pentru termenul de judecată din 26 mai 2022, a fost înștiințată recurenta să depună taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dovezii aflate la dosar.

Prin încheierea din 12 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentă ca tardivă, încheierea fiindu-i comunicată acesteia la 27.05.2022 .

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 3 noiembrie 2022, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca netimbrat.

În ceea ce privește recursul principal declarat de A. împotriva aceleiași sentințe

A. a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a sentinței, iar în rejudecare, cu menținerea soluției de anulare în totalitate a deciziei nr. 1010/31.08.2017, să se procedeze la soluționarea pe fond a contestației, sens în care să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Recurenta a invocat faptul că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile prevăzute la art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind astfel încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., întrucât, cu toate că OI POCU nu a soluționat contestația și cu privire la fondul raportului juridic, în condițiile în care instanța de judecată a constatat nelegalitatea deciziei de respingere ca tardiv formulată, aceasta era obligată să procedeze la soluționarea pe fond a contestației. Astfel, a solicitat recurenta instanței de recurs ca, în urma cercetării pe fond a raportului juridic, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Înalta Curte reține că argumentele recurentei-reclamante sunt nefondate.

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că în fața instanței de contencios administrativ se atacă decizia de soluționare a contestației, analiza fiind implicit circumscrisă soluției date în procedura administrativă prealabilă prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

A reținut instanța de fond că, din moment ce prin Decizia nr. x/31.08.2017, pârâtul nu a realizat o analiză a contestației pe fondul acesteia, ci a respins-o în mod greșit ca fiind tardiv formulată, îi incumbă obligația de soluționare a contestației cu privire la motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamantă față de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.11.2016.

În consecință, față de cele expuse, a apreciat judecătorul fondului că se impune finalizarea procedurii administrative și emiterea unei decizii de către pârâtă prin care să soluționeze pe fond contestația reclamantei.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 "(2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competenta, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Ca urmare, obiectul acțiunii îl poate constitui analiza doar a deciziei privind soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.11.2016, prin prisma modalității de soluționare și a argumentării acesteia.

Cum aceasta decizie nu conține o soluționare pe fond a contestației formulate, instanța nu poate analiza, omissio medio, argumentele vizând temeinicia și legalitatea întocmirii procesului-verbal pentru prima dată, substituindu-se autorității administrative care are obligația de a proceda la o astfel de analiză, ci doar modalitatea în care apărările reclamantei din contestația formulată au fost rezolvate prin decizia de soluționare a contestației.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei, astfel că va respinge recursul principal declarat de A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

În ceea ce privește recursul incident declarat de A.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului incident, Înalta Curte apreciază că este întemeiată, pentru motivele în continuare arătate.

În soluționarea excepției inadmisibilității, Înalta Curte va avea în vedere următoarele repere de ordin legislativ, cuprinse în C. proc. civ.:

"Art. 460 alin. (1) - O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.

Art. 461 - (1) Calea de atac se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. (2) Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

Art. 472 alin. (1) - Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

Art. 491 alin. (1) - Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Chestiunea care se impune a fi lămurită în cauză privește posibilitatea titularului unei căi de atac principale de a formula o cale de atac incidentă, prin care să expună critici aduse hotărârii atacate, distincte de cele prezentate în cadrul căii de atac principale.

În cauză, recurenta-reclamantă a declarat recurs principal împotriva sentinței nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a sentinței, iar în rejudecare, cu menținerea soluției de anulare în totalitate a deciziei nr. 1010/31.08.2017, să se procedeze la soluționarea pe fond a contestației, sens în care să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Ulterior comunicării recursului principal formulat de pârâtă, recurenta-reclamantă a depus și recurs incident prin care a solicitat casarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în garanție și obligarea chematei în garanție la plata către Fundație a sumei de 452.221,43 RON.

Astfel, recurenta-reclamantă nu a înțeles să atace soluția asupra acestui capăt de cerere pe calea recursului principal, în termenul prevăzut de lege, ci pe calea recursului incident, ajungând în situația de a fi titulara a două căi de atac, îndreptate împotriva aceleiași hotărâri, contrar principiului unicității căii de atac, prevăzut de art. 460 din C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, recuranta avea dreptul să exercite o singură dată calea de atac, pentru motive existente la data declarării recursului, iar examinând criticile de nelegalitate formulate prin recursurile incidente, Înalta Curte reține că nu a existat vreo imposibilitate/împiedicare a acesteia de a contesta soluția în ceea ce privește cererea de chemare în garanție în cadrul recursului principal, aceste motive existând la data declarării recursurilor principale.

Față de argumentul recurentei-reclamante în sensul că recursul incident a fost provocat de recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte reține că obiectul recursului incident îl reprezintă sentința pronunțată de instanța de fond, iar nu recursul declarat de pârât, față de care recurenta are posibilitatea de a-i dovedi caracterul nefondat, prin formularea apărărilor cuprinse în întâmpinare.

Potrivit art. 472 alin. (1), coroborat cu art. 491 din C. proc. civ., intimatul este în drept, după împlinirea termenului de recurs, să formuleze recurs incident, o dată cu întâmpinarea, în cadrul procesului în care se judecă recursul declarat de partea potrivnică.

În prezenta cauză, instanța de control judiciar consideră că, prin formularea recursului incident, această cale de atac este utilizată ca un mijloc procedural prin care titulara cererii completează criticile de nelegalitate pe care a omis a le susține prin recursul principal, cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac.

Pentru aceste aspecte, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de A., ca inadmisibil.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca netimbrat.

Va respinge recursul principal declarat de A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Va respinge recursul incident declarat de A., ca inadmisibil.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării la plata către A. a sumei de 4500lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului principal declarat de A..

Anulează recursul principal declarat de Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca netimbrat.

Respinge recursul principal declarat de A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de A., ca inadmisibil.

Obligă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației și Cercetării la plata către A. a sumei de 4500lei, reprezentând cheltuieli de judecată (reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.).

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.