ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5426/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a formulat contestație în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență - cu nr. de ieșire x/26.06.2015, fiind întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, suspendarea actului administrativ atacat și suspendarea executării până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

În subsidiar, a solicitat menținerea corecției de 5%, în baza dispozițiilor Anexei 2 pct. 1.12 din O.U.G. nr. 66/2011 și anularea corecției de 25%, dispusă în baza Anexei 2 pct. 2.1. din O.U.G. nr. 66/2011, ca netemeinică și nelegală.

Reclamanta a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat să se dispună și anularea Deciziei nr. x/14.09.2015, prin care autoritatea pârâtă a respins, ca neîntemeiată, contestația reclamantei împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență - cu nr. de ieșire x/26.06.2015, pentru aceleași motive arătate în cererea de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 1386/22.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admisă acțiunea, anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. x/26.06.2015 emis de pârât. De asemenea, s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal nr. x/26.06.2015 emis de pârâtă până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin decizia civilă nr. 3246/12.06.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul formulat, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curții de Apel București sub nr. de dosar x/2015

Prin sentința civilă nr. 436/13.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 5217/03.11.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul formulat, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr. de dosar x/2022 pe rolul Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 829 din 20 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației, astfel cum a fost modificată, a anulat Decizia nr. x/14.09.2015 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/26.06.2015, emise de către pârâtă și a obligat pârâta la plata sumei de 2305 RON cu titlu de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Împotriva sentinței civile nr. 829 din 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08 iulie 2022, intimata-reclamantă A. a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate, în raport de considerentele reținute de judecătorul fondului, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta-pârâtă nu a formulat critici care să privească constatările și motivarea instanței de fond, inclusiv prin raportare la îndrumările date prin decizia de casare pronunțată de instanța supremă în cel de al doilea ciclu procesual și nici motive concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ și expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., chiar dacă această normă a fost invocată expres de recurentă.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

În acest context, deși așa cum s-a relevat mai sus, recurenta-pârâtă a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva încălcării textelor de lege de drept material incidente în cauză, se reține că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care, prin hotărârea dată instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menționat.

Înalta Curte reține că sunt date în competența instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, iar în aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speță, cererea de recurs nu conține critici raportat la conținutul concret al hotărârii atacate și nu se indică care sunt normele de drept încălcate de prima instanță, inclusiv prin raportare la dezlegările și îndrumările date prin deciziile de casare pronunțate de instanța supremă în ciclurile procesuale anterioare.

Prin urmare, întrucât recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă și va constata nul recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației, pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității, invocată de intimata-reclamantă.

Constată nul recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației împotriva sentinței civile nr. 829 din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, pentru nemotivare.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2023.