ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2021

Ședința publică din data de 13 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal la data de 11 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Casa Corpului Didactic Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane (DG AMPOSDRU) din cadrul Ministerului Fondurilor Europene și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - MEN (OIPOSDRU MEN):

- anularea Deciziei nr. OI/1669/16.08.2016 (nr. iesire OI/7102/16.08.2016), emisă de OIPOSDRU MENCS, privind soluționarea contestației înregistrată la Direcția OI POSDRU MENCS cu numărul x/18.07.2016;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergenta emis de către OIPOSDRU cu nr. x/07.06.2016;

- obligarea pârâților la plata sumei de 2.473.771,60 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli pentru desfășurarea cursului Predarea valorilor naționale si europene în învățământul preprimar si primar aferent Proiectului x, A cod SMIS 53095 cu titlul Competitivitate si calitate în cariera didactică, precum și la plata sumei de 43.597,84 RON aferentă contractului de leasing financiar nr. x/2014.

De asemenea, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare cu nr. x/07.06.2016, pentru suma de 2.473.771,60 RON.

Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2017, reclamanta a modificat acțiunea, în condițiile art. 204 C. proc. civ., sub aspectul cadrului procesual pasiv, solicitând să se ia act că renunță la judecată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane (DG AMPOSDRU) din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, iar în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată, a solicitat să se ia act de faptul că, deși prin procesul-verbal de constatare a neregulilor cu nr. x/07.06.2016 se constata ca neeligibilă suma de 2.479.150,44 RON, creanța bugetară reținută în sarcina sa este de doar 1.958.528,85 RON (1.954.279,57 RON - aferentă cererii de rambursare nr. x + 4.249.28 RON - aferentă cererii de rambursare nr. 3). În consecință, în situația anularii actelor administrativ-fiscale de la capetele de cerere 1 și 2 ale acțiunii, solicită ca OI POSDRU M.E.N. să fie obligat la rambursarea sumei de 1.958.528,85 RON (capătul 3 al cererii introductive de instanța).

Prin încheierea din data de 27.03.2017, instanța a luat act de renunțarea la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Fondurilor Europene. De asemenea, s-a luat act de precizarea cadrului procesual sub aspectul obiectului cererii deduse judecății prin raportare la creanța bugetară reținută în sarcina reclamantei, în sumă de 1.958.528,85 RON.

Prin cererea înregistrată la data de 03.04.2017, reclamanta a arătat că, în temeiul art. 406 alin. (1) și (2) C. proc. civ., renunță la judecarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.06.2016.

Prin sentința civilă nr. 110 din 14 iulie 2017, Curtea de Apel Iași a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei Casa Corpului Didactic Vaslui, formulată în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs reclamanta Casa Corpului Didactic Vaslui, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată precizate.

Recursul cuprinde critici referitoare la ambele pretinse neregularități care au atras neeligibilitatea cheltuielilor, după cum urmează:

În ceea ce privește cursul nr. 4, Predarea valorilor naționale si europene în învățământul preprimar si primar, față de care s-a reținut supraestimarea costului, în etapa externalizării, rezultată prin comparația între prețul de 1788,68 RON/cursant din contractul de achiziție publică încheiat cu formatorul extern declarat câștigător și suma de 200/cursant menționată în oferta apărută ulterior, în afara procedurii de achiziție publică, arată că s-a concluzionat greșit asupra nerespectări principiului eficientei utilizări a fondurilor de către reclamantă.

Instanța a interpretat greșit prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 66/2011, Ghidul solicitantului, prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și pe cele ale art. 1188 C. civ.

Prețul estimat prin contractul de finanțare pentru cursul respectiv a fost de 2100 RON/cursant, iar Ghidul solicitantului a indicat un preț mediu estimat de 2400 RON/cursant. Prima instanță a validat reținerile nelegale ale Organismului Intermediar, care a apreciat că prețul de achiziție a fost supraestimat raportat la oferta neserioasă descoperită, de 200 RON/cursant.

Această ultimă ofertă nu este una fermă cum a constatat prima instanță, nerăspunzând cerințelor art. 1188 alin. (1) C. civ., pentru a constitui o ofertă de a contracta serioasă și fundamentată, făcută în maniera de angajament juridic. Caracterul neserios și nefundamentat rezultă din: recunoașterea ofertantului A. S.R.L., în sensul că oferta nu a avut caracter fundamentat; valoarea vădit subestimată, la aproximativ de 10% din prețul de piață al unui curs asemănător (preț care rezultă atât din Ghidul solicitantului, cât și din ofertele preluate din SEAP de către CCD Vaslui și care au stat la baza notei de fundamentare a valorii estimate a achiziției); un calcul sumar referitor la costul/persoană al unui astfel de curs de formare profesională, care trebuie să includă: salariul formatorului, cheltuielile de cazare și deplasare ale acestuia, taxele de achitat la bugetul de stat, cheltuielile subsecvente de papetărie/consumabile.

Cursul a avut 60 de ore, însemnând minim 5 zile de curs (8 ore/zi) și s-au constituit grupe de câte 25 de cursanți pentru implementarea optimă a proiectului. Raportat la suma de 200/cursant recunoscută eligibilă, este evident că din aceasta nu s-ar putea achita cazarea, diurna, cheltuielile de transport și salariul formatorului, la care se adaugă sumele datorate bugetului de stat.

Astfel, se apreciază că sentința este nelegală, fiind dată cu nerespectarea art. 1188 C. civ., oferta de 200 RON neputând constitui un reper pentru prețul de achiziție al serviciilor respective.

Pe de altă parte, justificarea prețului s-a regăsit în documentația achiziției, atribuirea contractului având loc pe baza criteriului de evaluare prețul cel mai avantajos, chiar dacă oferta declarată câștigătoare a fost și singura depusă în procedura de achiziție desfășurată conform art. 16 din O.U.G. nr. 34/2016.

Apariția oricărei alte oferte pe piață, care ar fi indicat un preț mai scăzut decât cel contractat în procedura de achiziție nu poate fi de natură a sprijini concluzia nerespectării principiului eficientei utilizări a fondurilor sau de a modifica prețul achiziției publice, cum nelegal a confirmat prima instanță.

Legislația în materia achizițiilor publice interzice modificările substanțiale de preț, precum și valorificarea unei oferte cu preț deosebit de scăzut.

În cauză, prețul indicat în documentația de atribuire a fost fundamentat prin notă justificativă, care a avut la bază analiza unor oferte similare preluate din SEAP și pe baza cărora s-a stabilit un preț mediu, dar și prețul estimat agreat prin contractul de finanțare.

Și Ghidul solicitantului a indicat un preț mediu de 2400 RON/cursant, iar prețul la care a fost atribuit contractul de achiziție este de 1768,68 RON/cursant. Astfel, principiul eficientei utilizări a fondurilor publice (în sensul unui raport optim între resursele alocate și rezultatele obținute) a fost respectat, contrar aprecierii primei instanțe. Raportul trebuie făcut între suma cheltuită pentru fiecare cursant și beneficiul obținut, anume școlarizarea în cadrul celor 60 de ore de curs, cu impact în special asupra dezvoltării metodelor de predare față de copiii cu dizabilități.

De altfel autoritatea finanțatoare a analizat și validat prețul estimat de CCD Vaslui (de 2100 RON/cursant) dar și prețul achitat pentru cursul respectiv, astfel că revenirea autorității asupra analizei precedente prin reconsiderarea acestui preț raportat la o ofertă singulară neserioasă și nefundamentată aduce atingere principiului bunei credințe, aspect omis de către prima instanță.

Sentința este nelegală și în privința confirmării neeligibilității ratelor 4 și 5 ale contractului de leasing financiar, fiind în principal nemotivată și în subsidiar dată cu aplicarea și interpretarea greșită a art. II din Ordinul nr. 989/2014 și cu încălcarea principului tempus regit actum, reglementat de art. 6 din C. civ.

Instanța de fond a reținut neeligibilitatea cheltuielilor aferente ratelor 4 și 5 ale contractului de leasing financiar prin intrarea în vigoare a Ordinului nr. 989/2014. Însă acest ordin, prin art. II, menține aplicabilitatea regulilor de eligibilitate valabile până la apariția sa pentru procedurile de achiziție lansate în SEAP anterior intrării sale în vigoare.

Apărările reclamantei au fost în sensul că ordinul nu se aplică procedurii de achiziție finalizate prin încheierea contractului de leasing înaintea intrării în vigoare a ordinului.

Instanța nu a arătat din ce considerente a ajuns la concluzia că respectivul contract de leasing financiar nu se încadrează în dispozițiile art. II din Ordinul nr. 989/2014. Practic nu există un raționament logico-juridic care să conducă în mod obiectiv la concluzia caracterului nefondat al argumentelor reclamantei.

Motivarea hotărârii fiind un element esențial al acesteia, care garantează calitatea actului de justiție, trebuie concluzionat că în cauză, instanța nerăspunzând motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă și nearătând argumentele pentru care le-a înlăturat, se impune casarea sentinței.

Sentința este nelegală și prin prisma greșitei aplicări a dispozițiilor art. II din Ordinul nr. 989/2014 și a încălcării principiul tempus regit actum.

Astfel, prin ordinul menționat, s-a limitat sfera cheltuielilor eligibile la ratele de leasing operațional, fiind eliminate ratele leasingului financiar, însă, în considerarea art. II, ordinul nu este aplicabil contractului de leasing încheiat de CCD Vaslui (cum nelegal au apreciat atât prima instanță cât și Organismul Intermediar), acesta fiind încheiat în iulie 2014, anterior datei de 1.10.2014, a intrării în vigoare a Ordinului nr. 989. La această ultimă dată procedura de achiziție era finalizată, iar contractul era încheiat. Drept urmare, el rămâne supus legii sub care a fost încheiat, inclusiv din perspectiva eligibilități cheltuielilor cu ratele de leasing.

Instanța a apreciat eronat că enumerarea cuprinsă în art. II ar avea caracter imperativ, aceasta fiind o explicație enumerativă. Oricum, procedura de achiziție a contractului de leasing a fost publicată în SEAP anterior intrării în vigoare a ordinului.

Sentința este nelegală și din perspectiva respingerii, ca nerelevante, a argumentelor de nelegalitate privitoare la decizia de soluționare a contestației. Reclamanta a invocat încălcarea principiului legalității (art. 7 C. proc. civ.), a principiului disponibilității (art. 9 C. proc. civ.), a art. 22 C. proc. civ., a dreptului la un proces echitabil, dar și a art. 50 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, prin decizia de respingere a contestației administrative nu au fost analizate efectiv argumentele prezentate în cuprinsul contestației, iar decizia se referă și la pretinse noi neregularități în ceea ce privește cursul nr. 4, diferite de cele deja indicate în procesul-verbal de nereguli (cum ar fi externalizarea activității aferente cursului nr. x fără publicarea în JOUE a anunțului necesar sau împrejurarea că bugetul cursului nu ar fi fost rezonabil estimat în etapa cererii de finanțare, raportat la bugetul primelor trei cursuri de formare profesională derulate).

Astfel, decizia de soluționare a contestației nu numai că încalcă principiul neagravării situației contestatorului în propria cale de atac, dar încalcă și procedura și competența de verificare și constatare a eventualelor neregularități.

Prima instanță nu a analizat situația astfel creată, apreciind susținerile reclamantei ca nerelevante întrucât decizia de soluționare a contestației a menținut procesul-verbal de nereguli sub aspectul sancțiunii aplicate, iar acesta din urmă ar fi legal încheiat. În acest fel, s-a refuzat practic analizarea unor argumente de nelegalitate de sine stătătoare, la care instanța era ținută să răspundă, în lipsa răspunsului fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.

Analizarea argumentelor reclamantei este impusă de principiul legalității, având în vedere că, din perspectiva dreptului material, decizia de soluționare a contestației evidențiază pretinse noi neregularități, din iar din perspectivă procedurală, comisia de soluționare a contestației a agravat contestatoarei situația în propria cale de atac.

În subsidiar, reclamanta invocă nelegalitatea constatării pretinselor noi neregularități prin decizia de soluționare a contestației, comisia de soluționare a contestației neefectuând o analiză privitoare la inaplicabilitatea art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006 sau la incidența efectivă a altor prevederi care să fi fost încălcate de către reclamantă, ci concluzionând fără raționament că ar fi incidente dispozițiile art. 55 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și că astfel nepublicarea anunțului de intenție implică aplicarea unei corecții financiare de 100%.

A doua chestiune constată nelegal de comisia de soluționare a contestației este aceea că bugetul estimat prin cererea de finanțare pentru cursul nr. 4 ar fi fost nerezonabil, valoarea lui fiind egală cu valoarea bugetului estimat per total pentru toate celelalte trei cursuri din program.

Constatarea este bizară în condițiile în care aceeași autoritate a analizat și validat bugetul estimat al proiectului și pune în discuție buna credință a autorității. De asemenea, o astfel de apreciere a nerezonabilității bugetului estimat trebuie motivată în mod efectiv pe calea unei comparații între cele patru cursuri, or autoritatea nu a procedat la o astfel de analiză.

Ultimul motiv de recurs se referă la nelegalitatea sentinței din perspectiva neanalizării invocatei încălcări a principiului proporționalității măsurii impuse, de declarare a neeligibilității cheltuielilor.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerul Educației Naționale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În privința costului cursului Predarea valorilor naționale și europene în învățământul preprimar și primar, arată că, în nota justificativă privind achiziționarea directă a serviciilor de formare profesională, reclamanta a menționat doar valoarea totală estimată a achiziției (3.465.000 RON, fără TVA) fără a prezenta modul în care a ajuns la această valoare, respectiv fără să existe o fundamentare a prețului pe baza calculării și însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv.

Reclamanta invocă pentru justificarea prețului contractului nr. x/2014 aprobarea bugetului proiectului, unde s-a estimat o sumă de 2.100 RON/persoană, estimare care s-ar fi bazat pe luarea în considerare a resurselor alocate pentru îndeplinirea contractului de prestări servicii, dar cu toate acestea se remarcă lipsa unei fundamentări concrete a prețului estimat. Adică, dincolo de prezentarea unor considerații de ordin general, nu s-au oferit date concrete referitoare la modul de stabilire a valorii totale estimate a achiziției.

Or, așa cum s-a arătat în cuprinsul procesului-verbal de nereguli, pe pagina web a Casei corpului didactic din Arad s-a descoperit informația că respectivul curs este furnizat de B. Călărași pentru o taxă de participare de 200 RON/cursant. Susținerile acestei asociații, conform cărora oferta transmisă CCD Arad nu ar fi avut un fundament economic, sunt nereale, oferta fiind identică și fiind postată pe un site oficial. O altă ofertă identică a fost postată și pe site-ul CCD Covasna. Aceste dovezi susțin concluzia că B. Călărași (asociata societății A. S.R.L. în procedura de achiziție publică derulată de reclamantă), a făcut o ofertă fermă pentru acest curs la valoarea de 200 RON/cursant, în condiții identice (60 de ore de curs, 15 credite).

Rezultă clar că reclamanta nu a fundamentat prețul estimat și, încheind contractul de prestări servicii cu Asocierea A. SRL-B. Călărași, a supraestimat prețul contractului la 1.788,68 RON/cursant. În aceste condiții s-a considerat nejustificată diferența de preț, de 1.588 RON/cursant.

Referitor la cheltuielile cu ratele de leasing, arată că în virtutea art. 11 alin. (1) din contractul de finanțare, beneficiara finanțării trebuie să se conformeze schimbărilor în cadrul legislativ care guvernează contractul, așa încât susținerile sale nu pot fi reținute.

Referitor la motivele de recurs care privesc decizia de soluționare a contestației, intimatul-pârât arată că Organismul Intermediar, conform acordului de delegare de funcții privind implementarea POSDRU 2007-2013 nr. 600/2008 are atribuții de gestionare, monitorizare și control a programelor desfășurate prin POSDRU, iar conform art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 are obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursare cheltuielile efectuate și declarate de beneficiar care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate. OIPOSDRU-MENCS, actuala OIPOCU-MEN, ca emitentă a deciziei OI/1669/16.08.2016 și a procesului-verbal x/7.06.2016, a desfășurat activitățile concretizate prin aceste acte administrative cu respectarea competențelor sale.

Instanța de fond a reținut că prin decizia de soluționare a contestației s-a menținut titlul de creanță, așa încât susținerile recurentei-reclamante sunt lipsite de eficiență juridică și nerelevante prin raportare la starea de fapt.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursurilor de față, la data de 31.03.2021.

II. Soluția instanței de recurs

Criticile recurentei-reclamante se referă, pe de o parte, la constatarea neeligibilității cheltuielilor în sumă de 1.954.280 RON și 4.249 RON aferente cursului de formare profesională Predarea valorilor naționale și europene în învățământul preprimar și primar externalizat către Asocierea A. SRL-B. Călărași, iar pe de altă parte la constatarea neeligibilității cheltuielilor cu ratele 4 și 5 ale contractului de leasing financiar nr. x/15.07.2014, încheiat cu C. S.A., în sumă de 5.379 RON.

Cât privește primul rând de cheltuieli, criticile din recurs sunt subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a confirmat neeligibilitatea cheltuielilor care depășesc valoarea de 200 RON/cursant, plătită de reclamantă pentru derularea cursului anterior menționat, reținând că în nota justificativă nr. x/4.08.2014 privind achiziționarea serviciilor de formare profesională, reclamanta nu a prezentat modul în care a ajuns la valoarea estimată/cursant, pe baza calculării și însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului, așa cum prevede art. 25 din O.U.G. nr. 34/2006, și că Organismul Intermediar a reținut corect supraestimarea prețului cursului, raportat la oferta descoperită pe pagina web a CCD Arad, ofertă a B. Călărași prin care același curs era oferit la prețul de 200 RON/cursant. Nu au fost primite susținerile reclamantei conform cărora suma estimată a costului cursului per cursant, de 2.100 RON, a avut la bază un studiu de piață în cadrul căruia ar fi fost analizate oferte de pe site-ul de licitații SEAP și din propria bază de date, instanța reținând că dosarul achiziției publice nu conține decât nota justificativă, fără vreun alt document din care să rezulte elementele de justificare a costului, iar nota de fundamentare a valorii estimate a contractului de achiziție de servicii de formare profesională prezentată de reclamantă este nedatată și neînregistrată.

A mai reținut instanța că, în afara afirmațiilor B. Călărași potrivit cărora oferta postată pe site-ul CCD Arad ar avea un preț nefundamentat, cursul nefiind diseminat în afara proiectului, nu s-a prezentat nicio dovadă a realității acestor susțineri sau cu privire la data la are oferta a fost postată de CCD Arad, respectiv că aceasta ar fi ulterioară declanșării procedurii de achiziție a serviciului de formare profesională de către reclamantă.

Constatând identitatea de conținut a cursului, oferta respectivă fiind postată și pe pagina web a CCD Covasna, instanța a reținut că B. Călărași, membru al Asocierii declarate câștigătoare în cadrul procedurii de achiziție publică a serviciului de formare profesională, a făcut o ofertă fermă pentru acest curs la valoarea de 200 RON/cursant, ceea ce dovedește că acceptarea prețului de 1.788,68 RON/cursant propusă de Asocierea declarată câștigătoare, deși mai mic decât prețul estimat prin bugetul proiectului, constituie un cost nerezonabil și neeconomicos.

A mai reținut instanța că reclamanta nu a solicitat administrarea de probe care să justifice diferența de preț de 1588,68 RON/cursant. Drept urmare, neeligibilitatea cheltuielilor a fost corect declarată pentru că nu asigură un raport optim cost/eficiență.

Criticile din recurs susțin caracterul nelegal al constatării neregulii, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere: prețul estimat al cursului prin contractul de finanțare și prin Ghidul solicitantului; nota justificativă nr. x/4.08.2014 încheiată în cadrul dosarului de achiziție, calculul costului unui astfel de curs de formare profesională. A arătat recurenta că instanța de fond s-a raportat în mod greșit la oferta de 200 RON/cursant identificată pe site-urile celor două case ale corpului didactic și că identificarea acestei oferte nu ar permite constatarea neeligibilității cheltuielilor făcute în baza derulării achiziției publice în conformitate cu legea

Înalta Curte constată că descoperirea ofertei referitoare la furnizarea respectivului curs de formare profesională la prețul mult mai mic de 200 RON/cursant reprezintă un indiciu serios cu privire la supraestimarea costurilor cursului externalizat către furnizorul specializat în formare continuă (curs ce a vizat un grup țintă de 1.650 cadre didactice) ceea ce pune o reală problemă cu privire la respectarea principiului eficientei utilizări a fondurilor nerambursabile, acest principiu constituind un imperativ menționat atât la nivel legislativ cât și la nivel contractual, de a cărui respectare este ținută beneficiara finanțării.

Cu toate acestea, nu este rezonabilă procedura simplistă de estimare a valorii cheltuielilor care pot fi declarate eligibile pe baza costului cursului identificat într-o ofertă care excede procedurii de achiziție derulate în conformitate cu prevederile contractului de finanțare.

Reclamanta a întocmit în cadrul dosarului de achiziție o notă justificativă asupra valorii estimate a contractului ce urma a fi atribuit și invocă a fi stat la baza acesteia o altă notă justificativă întocmită de consultantul reclamantei în întocmirea documentației achiziției, D. S.R.L., precum și un studiu de piață asupra ofertelor similare publicate în SEAP.

Reținând corectitudinea constatării confirmate și de prima instanță potrivit căreia nota justificativă nr. x/4.08.2014 conține numai considerații de ordin general, fără date concrete asupra modului de formare a costului estimat/cursant, așa cum impune art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, instanța de recurs are în vedere și nota de fundamentare a D. S.R.L., invocată de reclamantă potrivit căreia, de asemenea, valoarea estimată de 2.100 RON/participat (fără TVA) deși cuprinde anumite costuri enumerate, între acestea, cel puțin valoarea de 900 RON/participat prim menționată nu are nicio justificare. Nici invocatele oferte culese din SEAP nu pot fi considerate similare întrucât se referă la programe de perfecționare în domenii diferite și, mai ales, nu conțin numai taxa de instruire, ci și servicii hoteliere.

În acest context, Înalta Curte reține că în legătură cu neregula constatată - a încălcării principiului eficientei utilizări a fondurilor nerambursabile, respectiv a supraestimării costului cursului - ofertele descoperite în afara procedurii de achiziție, ca și lipsa unei justificări adecvate a costului estimat al achiziției reprezintă numai indicii, iar nu dovezi ale existenței neregulii, iar pentru a stabili cu certitudine existența sau nu a neregulii se impune suplimentarea probatoriului cu o expertiză în specialitatea contabilitate-gestionarea fondurilor unionale care să stabilească dacă și gradul în care prețul la care a fost adjudecat contractul de servicii răspunde imperativului bunei gestiuni a fondurilor obținute pe calea contractului de finanțare, adică asigură un raport optim între resursele alocate și rezultatele obținute.

Înalta Curte are în vedere prevederile Ghidului solicitantului - Condiții generale, 2013 pct. 3.1.3, care se referă la raportul optim cost/eficiență și principiul bunei gestiuni economico-financiare.

Trecând la cel de-al doilea rând de cheltuieli declarate neeligibile, respectiv cele cu ratele contractului de leasing financiar, Înalta Curte constată că recurenta a formulat critici atât din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. cât și a celui prevăzut de pct. 8 al aceluiași articol.

Înalta Curte consideră nefondate criticile subsumate primului caz de casare invocat, reținând că instanța de fond a expus raționamentul pentru care a confirmat neeligibilitatea cheltuielilor, iar împrejurarea că acesta ar suferi din perspectiva logicii juridice constituie o chestiune care va fi tratată în cadrul criticilor subsumate cazului de casare referitor la greșita aplicare a legii.

Analizând din perspectiva acestui ultim caz de casare hotărârea recurată, Înalta Curte constată că instanța de fond a confirmat neeligibilitatea cheltuielilor cu aplicarea greșită a prevederilor Ordinului nr. 989/2014 și cu încălcarea principiului tempus regit actum. Astfel, cheltuielile cu ratele leasingului financiar sunt socotite neeligibile de la intrarea în vigoare a Ordinului nr. 989/2014, care însă nu se aplică contractelor de leasing financiar încheiate anterior intrării sale în vigoare, în respectarea principiului neretroactivității legii civile. Această soluție rezultă cu certitudine și din prevederile art. II al Ordinului, potrivit cărora se mențin regulile de eligibilitate valabile anterior pentru procedurile de achiziție lansate prin publicare în SEAP sau prin publicarea unui anunț conform Ordinului nr. 1120/2013, anterior intrării în vigoare a noilor dispoziții. A fortiori, unui contract de leasing încheiat anterior intrării în vigoare a noilor dispoziții nu-i pot fi aplicate acestea din urmă, regulile de eligibilitate a cheltuielilor prevăzute în Ordinul nr. 1117/2010 în forma în vigoare la vremea încheierii contractului de leasing rămânând operabile.

Cât privește criticile din recurs referitoare la decizia de soluționare a contestației, Înalta Curte reține că instanța de fond nu le-a analizat, plecând de la premisa că prin această decizie s-a menținut titlul de creanță, care este legal și temeinic emis.

În raport de dispozițiile coroborate ale art. 21, 46 și 50 din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că decizia de soluționare a contestației emisă de Organismul Intermediar nu poate adăuga la conținutul procesului-verbal de constatare a neregulilor, acesta din urmă fiind actul administrativ întocmit în urma activității de control, în timp ce decizia de soluționare a contestației reprezintă actul emis în soluționarea căii de atac administrative. Prin urmare, așa cum implicit a reținut instanța de fond, decizia de soluționare a contestației trebuie analizată din perspectiva menținerii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, însă nu pot fi avute în vedere constatările din cuprinsul său care exced constatărilor din procesul-verbal de nereguli în sensul evidențierii unor nereguli distincte, care ar fi impus o măsură chiar mai drastică, respectiv aceea a retragerii integrale a finanțării cursului nr. 4.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Casa Corpului Didactic Vaslui împotriva sentinței civile nr. 110 din 14 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal și va casa sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru lămurirea, pe calea expertizei, a eligibilității cheltuielilor cu achiziționarea cursului de formare profesională, în rejudecare urmând să se țină seama și de dezlegarea dată prin prezenta decizie celorlalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Casa Corpului Didactic Vaslui împotriva sentinței civile nr. 110 din 14 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2021.