ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2024/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 21 septembrie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4.500.000 RON despăgubiri morale și de imagine, pentru prejudiciul suferit ca urmare a soluționării cu întârziere a contestației sale împotriva sancțiunii avertismentului primit de la angajatorul său.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă:

Prin sentința nr. 125 din data de 12 februarie 2019, Tribunalul Vaslui, secția civilă a respins excepția tardivității și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaslui, ca neîntemeiate.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată, precum și cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă:

Prin decizia nr. 593 din data de 24 octombrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 125 din data de 12 februarie 2019 a Tribunalului Vaslui, secția civilă, sentință pe care a păstrat-o.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Motivele de recurs:

Împotriva deciziei nr. 593 din data de 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 ianuarie 2020 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2.

Prin cererea de recurs, formulată la data de 1 noiembrie 2019, recurentul-reclamant a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanțele de fond și apel nu au respectat obligațiile impuse de art. 22 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, arătând că motivele de recurs le va depune după primirea motivării hotărârii recurate.

La data de 13 februarie 2020, recurentul reclamant a depus motivele de recurs, prin care a susținut, în esență, că atât hotărârea pronunțată de tribunal, cât și decizia din apel sunt nelegale, fiind date cu încălcarea art. 22 și art. 237 C. proc. civ., în sensul că instanțele nu au stabilit situația de fapt dedusă judecății și au nesocotind rolul activ al judecătorului și principiului aflării adevărului.

II.2. Întâmpinarea:

În termen legal, intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Vaslui a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând că în cuprinsul cererii de recurs nu se indică numărul hotărârii care se atacă și nici care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

II.3. Răspunsul la întâmpinare:

În termen legal, recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea recursului și obligarea intimatului-pârât la plata despăgubirilor.

II.4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia, constatându-se că părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul este formulat în termenul prevăzut de lege, este legal timbrat, iar cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

În ceea ce privește obligația de motivare a recursului prevăzută de lit. d) a aceluiași articol, raportorul a reținut că recurentul-reclamant, prin cererea de recurs, a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precizând că motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor le va depune după comunicarea hotărârii instanței de apel.

Totodată, a constatat că, prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului, pentru neindicarea hotărârii atacate și a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

De asemenea, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că în speță este incidentă excepția nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că prezenta cerere de recurs nu a fost motivată, iar memoriul prin care au fost arătate și dezvoltate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul a fost depus după împlinirea termenul prevăzut de lege, precum și că în cauză nu au fost identificate motive de recurs de ordine publică.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 13 octombrie 2020, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se și excepția nulității evidențiată prin raportul întocmit în cauză.

II.5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., reținută prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a căii de atac, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, conform dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., iar, în raport de prevederile art. 487 alin. (1) din același act normativ, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

În speță, în cuprinsul cererii de recurs depuse la data de 1 noiembrie 2019, anterior comunicării deciziei atacate, recurentul-reclamant a susținut incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precizând că va formula motivele de recurs printr-un memoriu separat, după ce hotărârea curții de apel îi va fi comunicată.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 3 decembrie 2019 (astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de apel), astfel că, termenul pentru declararea și motivarea recursului s-a împlinit pentru acesta la data de 6 ianuarie 2020, în raport de dispozițiile art. 485 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 181 alin. (2) din același cod și de cele reglementate prin H.G. nr. 970/2019 privind stabilirea zilelor de 27 decembrie 2019 și 3 ianuarie 2020 ca zile libere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 20 decembrie 2019.

Prin urmare, depunerea la data de 13 februarie 2020 de către recurentul-reclamant a memoriului ce cuprinde motivarea recursului s-a realizat cu depășirea termenului prevăzut de lege, la o dată la care acesta era decăzut din dreptul procesual de a motiva calea de atac, astfel cum prevede art. 185 din C. proc. civ., motiv pentru care se va aplica sancțiunea nulității căii de atac, reglementată de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, iar motivarea prezentului recurs s-a realizat după împlinirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 593 din data de 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2020.