ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2073/2024

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2024

Analizând actele de la dosar și încheierea atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă la 03.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale în cuantum de 100.000 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 903/2.06.2022, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă la 8.12.2022, sub nr. x/2021.

Prin încheierea de ședință din 27.02.2023, instanța, reținând că nici una dintre părți nu s-a prezentat la termen și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs reclamanta A., nemotivat în drept, prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei.

Prin precizările înregistrate la dosar la 3.04.2024, recurenta a învederat că, la Tribunalul Bacău, procesul nu s-a judecat pe fond, iar în apel, pentru termenul din 27.02.2023, nu a primit citație, astfel că nu a avut cunoștință de termen, judecata fiind suspendată pentru lipsa părților.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea de ședință din 22.11.2023, a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva încheierii din 27.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de împrejurarea că părțile nu au solicitat judecata cauzei în lipsă și că, deși legal citate pentru termenul de judecată, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii.

În baza referatului întocmit de către grefier la 4.09.2024, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluția din 17.09.2024, s-a fixat termen de judecată 6.11.2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea discutării excepției perimării recursului declarat în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanța supremă reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.", iar conform art. 420 alin. (1) din același cod:

"Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate".

Pornind de la dispozițiile legale evocate, se reține că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activități judiciare din fața unei instanțe, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea cererii cu care instanța a fost învestită, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare.

Termenul de perimare se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, înăuntrul termenului de perimare prevăzut de lege. În caz contrar, sancțiunea perimării în materie civilă intervine, indiferent de faza procesuală în care se află, dacă pricina a rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează în virtutea legii, cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă, această lipsă de stăruință fiind imputabilă părții care a învestit instanța.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza va fi suspendată "când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de ședință din 22.11.2023, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului, față de lipsa nejustificată a părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 22.05.2024.

Prin urmare, Înalta Curte notează că termenul de perimare s-a împlinit la 22.05.2024, neexistând nicio cauză de întrerupere sau suspendare a acestuia intervenită pe parcursul curgerii termenului.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamanta A. fiind perimată de drept.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât efectul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților care a condus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2024.