ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2438/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 martie 2012 pe rolul Tribunalului Bacău, precizată ulterior, reclamanta P.F. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației și Cercetării, prin Inspectoratul Școlar Județean Bacău și M.T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la plata de despăgubiri morale în cuantum de 50.000 RON și la cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1270 din 14 octombrie 2014 Tribunalul Bacău, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, excepția lipsei de interes și a respins acțiunea reclamantei P.F., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău, în raport de autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1851 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 2004/110/2011.

A respins, ca nefondată, acțiunea în pretenții formulată de reclamantă împotriva Școlii cu clasele I-VIII „C.P.". La data de 10 august 2015 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, recursul formulat de reclamanta P.F. împotriva sentinței nr. 1270 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă. În drept s-au invocat dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 noul C. proc. civ. S-a arătat, în esență, că sentința este nelegală pentru că nu a fost dată în contradictoriu cu M.T., în condițiile în care, deși prin acțiune aceasta a fost chemată în judecată, nu figurează în dispozitivul hotărârii. S-a mai arătat că probele au fost interpretate greșit.

De asemenea recurenta a susținut că sunt întrunite condițiile care să antreneze răspunderea civilă delictuală, dar hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. În ședința publică de azi 30 octombrie 2015, Înalta Curte, față de temeiul juridic invocat de recurenta-reclamantă, a constatat că sunt incidente dispozițiile vechiului C. proc. civ., cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 15 martie 2012. De asemenea, din oficiu, a fost invocată excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, față de dispozițiile art. 282 C. proc. civ., excepție care a fost admisă. Art. 282 C. proc. civ.

statuează: „Hotărârile dale în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel". Potrivit dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești „conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal". Față de excepția invocată, în raport de dispozițiile art. 158 C. proc. civ. care dispun: „Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă" și de dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc.

civ., care statuează că necompetența este de ordine publică „când pricina este de competența unei instanțe de alt grad", Înalta Curte reține că, hotărârea fiind pronunțată în primă instanță de tribunal, prezenta cale de atac se va îndrepta la instanța ierarhic superioară, respectiv la curtea de apel. În consecință, cum, în cauză, hotărârea atacată este pronunțată de Tribunalul Bacău, competența de soluționare a căii de atac declarate de reclamanta P.F., potrivit dispozițiilor legale evocate, revine Curții de Apel Bacău, motiv pentru care urmează a se declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de recurs formula:ă de recurenta-reclamantă P.F. împotriva sentinței nr. 1270 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Bacău. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2015.