ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2155/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2155/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

ÎNALTA CURTE DE

CASATE ȘI JUSTIȚIE

Asupra recursurilor

de față;

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul

Judecătoriei Bacău la data de 30 mai 2008 sub nr. 6509 (nr. nou 4158/180/2007),

reclamanta G.D.M. a formulat acțiune în pretenții în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul Școlar al Județului Bacău, solicitând instanței obligarea

pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON și la plata

daunelor cominatorii pe zi de întârziere în cuantum de 200 RON, și cheltuieli

de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în urma concursului de ocupare a unui post de profesor,

deși a obținut cel mai mare punctaj, totuși postul a fost atribuit unei alte

candidate, clasată imediat după reclamantă. Reclamanta a chemat în judecată

Inspectoratul Școlar Județean Bacău iar prin Sentința civilă nr. 163/2003

pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus atribuirea către reclamantă a

postului de profesor la Școala N.B., s-a respins, ca rămasă fără obiect,

cererea de anulare a deciziei de numire pe post a contracandidatei reclamantei,

s-a luat act de renunțarea la judecata capetelor de cerere privind obligarea la

daune moratorii și compensatorii și a fost obligată pârâta la plata de daune

cominatorii. În recurs s-a dispus și anularea deciziei de numire a celeilalte

candidate pe post. Reclamanta a susținut că pârâtul nu a pus în executare

hotărârile judecătorești menționate, că datorită acestui fapt dar și a faptului

că i-a fost afectată atât viața personală cât și sănătatea pe parcursul a trei

ani de procese, i s-a produs un prejudiciu moral considerându-se îndreptățită

să solicite daune morale.

La data de 7

septembrie 2008 reclamanta a solicitat obligarea Ministerului Învățământului în

solidar cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău la plata daunelor morale și

cominatorii iar la data de 6 septembrie 2007 reclamanta a precizat că își

majorează petitul acțiunii în sensul obligării pârâților la plata de daune

morale în cuantum de 10.000 euro.

Prin Sentința civilă

nr. 5761/2007 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ, iar prin Decizia civilă

nr. 216 din 4 decembrie 2007 a acestei din urmă instanțe, s-a admis recursul

declarat de reclamantă, a fost casată hotărârea pronunțată de fond și s-a

trimis cauza în vederea continuării judecății.

Dosarul a fost

reînregistrat pe rolul Judecătoriei sub nr. 11581/2008, iar la data de 15

octombrie 2008 reclamanta și-a majorat petitul acțiunii la suma de 200.000

euro, formulând, totodată, cerere de scutire de la plata taxei judiciare de

timbru de 11.186 RON. La data de 5 martie 2009, instanța a admis, în parte,

cererea de ajutor public judiciar, scutind reclamanta de plata sumei de 7.200

RON din totalul taxei judiciare de timbru datorate de 11.186 RON.

La data de 1 aprilie

2009, s-a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a achita taxa de timbru în

cuantum de 3.896 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

Cauza a fost

soluționată pe excepție în sensul anularii sale, dat fiind faptul că reclamanta

nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei de timbru.

În apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri s-a dispus desființarea sentinței apelate

și trimiterea cauzei spre competentă soluționare, raportat la valoarea

obiectului, către Tribunalul Bacău.

Dosarul a fost

înregistrat sub nr. 3417/110/2010.

În acest ciclu

procesual, reclamanta a formulat din nou cerere de majorare a petitului

acțiunii în sensul că a solicitat ca Ministerului Educației și Tineretului să

fie obligat, în solidar cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău, la plata

daunelor morale în suma de 500.000 euro.

În motivarea acestei

cereri, reclamanta a invocat noi motive, străine de natura litigiului inițial,

cu referire la fiica sa și la problemele pe care le întâmpină în legătură cu

școlarizarea acesteia.

Ministerul Educației

și Tineretului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității procesual pasive, dat fiind ca Inspectoratul Școlar Județean Bacău

era singura autoritate în măsură să soluționeze contestația reclamantei, iar pe

fond, respingerea acțiunii ca nefondată.

Inspectoratul Școlar

Județean Bacău a formulat, la rândul său, întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii, ca nefondată, precum și respingerea capătului de cerere

referitor la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibil, întrucât prin Decizia

nr. 120/2006 sentința de încadrare pe post a fost pusă în executare.

Prin Sentința civilă

nr. 2078 din 15 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr.

3417/110/2010 s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta G.D.M., a

fost obligat Inspectoratul Școlar Județean Bacău la plata sumei de 10.000 RON,

reprezentând despăgubiri morale.

Totodată, a fost

admisă lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Cercetării și

Tineretului și s-a respins cererea fată de acest pârât, respingându-se și

excepția inadmisibilității cererii.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Raportat la natura

litigiului, noua cerere formulată după trimiterea cauzei spre judecată în prima

instanță de către tribunal, reprezintă o modificare a acțiunii formulate de

reclamantă, dat fiind faptul că aceasta privește o altă situație de fapt,

respectiv o faptă delictuală diferită de cea inițial dedusă judecății. Fiind

efectuată mult după prima zi de înfățisare având în vedere și opoziția

pârâților, prima instanță a constatat că a operat decăderea din drept, astfel că

aceasta cerere nu a fost luată în considerare, fiind dezbătută cererea

introdusă inițial pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 4158/180/2006.

Ca atare, s-a reținut

că prin Sentința civilă nr. 79 din 27 aprilie 2005 pronunța de Tribunalul Bacău

în Dosarul nr. 58/2005 s-a dispus atribuirea către reclamantă a postului de

profesor la Școala N.B., s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de anulare a

deciziei de numire pe post a contracandidatei reclamantei, s-a luat act de

renunțarea la judecata capetelor de cerere privind daunele moratorii și

compensatorii și a fost obligată pârâta la plata de daune cominatorii. Această

sentință a fost pronunțată în rejudecarea după casare a Sentinței civile nr.

183 din 23 octombrie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 6891/2003. în recursul

declarat împotriva Sentinței civile nr. 79/2005, s-a dispus și anularea

deciziei de numire a celeilalte candidate pe post.

S-a concluzionat că

reclamanta a formulat acțiune în justiție începând cu anul 2003 iar judecata

s-a finalizat în anul 2005, prin pronunțarea Deciziei civile nr. 2857/2005 a

Curții de Apel Bacău. Din considerentele hotărârilor menționate prima instanță

a constatat că reclamanta a obținut la data de 30 mai 2003 un post la catedra

franceză-engleză de la Școala cu clasele I - VIII N.B., obținând un punctaj

superior raportat la cel obținut de contracandidata sa, însă postul respectiv

nu a fot atribuit reclamantei.

Această situație a

fost de natură a aduce atingere demnității și dreptului la propria imagine a

reclamantei, care, deși a întrunit condițiile legale de atribuire a postului,

totuși, datorită unor criterii pur subiective, acesta a fost acordat altei

persoane.

De asemenea, atât

faptul că sentința menționată a fost pusă în executare la un interval de 6 luni

de la data rămânerii irevocabile, și anume prin Decizia Inspectoratului Școlar

Județean nr. 1270/2006, cât și perioada lungă de timp, de 3 ani, de la data la

care trebuia să obțină postul și până la recunoașterea dreptului sau în

justiție, aceste fapte au fost de natură să cauzeze suferințe de natură fizică

și psihică reclamantei. Aceasta a fost pusă în imposibilitate de a a-și putea

îngriji corespunzător fiica, ce suferă de un handicap grav și, de asemenea, a

contactat mai multe boli aspiratorii în acest răstimp. Prima instanță a reținut

că reclamanta a rămas încadrată pe postul avut la o altă școală, în comuna

Valea Seacă, ceea ce presupune un timp mai lung de deplasare, în condițiile

inexistenței unor mijloace eficiente de transport în comun precum și

predispunerea la diferite boli.

Din acest punct de

vedere cererea de obligare a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Bacău la

despăgubiri morale apare ca fiind pe deplin întemeiată, aceasta fiind de altfel

persoana care a organizat concursul și care trebuia să pună în aplicare

rezultatele obținute. De asemenea, pârâtul este emitentul actului administrativ

constatat nelegal prin Sentința civilă nr. 79/2005 precum și persoana care

trebuia să pună în aplicare hotărârile judecătorești și deci autoritatea care

justifică calitate procesuală pasivă.

Pentru aceleași

motive, pârâtul Ministerul Educației și Tineretului nu justifică calitate

procesuală pasivă. De altfel, Sentința nr. 79/2005 a stabilit cu putere de

lucru judecat că autoritatea administrativă care a vătămat reclamanta într-un

drept al său este pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău.

Prima instanță a

constatat că prin refuzul de a recunoaște reclamantei dreptul de a profesa la

Școala N.B., materializat în actul administrativ constat nelegal, acțiune care

a fost săvârșită cu vinovăție, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău a

cauzat reclamantei un prejudiciu moral constând în suferințe fizice și psihice

de natură a-i leza demnitatea.

Prima instanță a mai

constatat că răspunderea solidară a comitentului, Ministerul Educației și

Tineretului, cu prepusul Inspectoratul Școlar Județean Bacău prevăzuți de art.

1000 C. civ., nu își găsește aplicarea în speța de față.

Pretențiile au fost

admise în parte, prima instanță considerând că suma de 10.000 RON reprezintă o

satisfacție echitabilă raportat atât la obiectul cererii cât și la practica

C.E.D.O.

În ce privește

excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor

cominatorii, aceasta a fost respinsă, întrucât, în principiu, aceste

despăgubiri nu sunt oprite de lege, însă dat fiind faptul că această cerere a

fost soluționată prin Sentința civilă nr. 79/2005, fiind respinse pe fond. S-a

apreciat că instanța civilă nu poate acorda aceste daune cominatorii, întrucât

această cerere este exclusiv de competența instanței de contencios

administrativ în condițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva Sentinței

civile nr. 2078 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău, în termen legal au

formulat apel ambele părți.

Prin Decizia nr. 69

din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, au fost respinse

apelurile formulate de reclamantă și de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean

Bacău împotriva deciziei apelate.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În mod legal prima

instanță a constatat că cererea de completare a acțiunii, formulată la data de

15 septembrie 2010, se raportează la alte fapte delictuale decât cele inițial

deduse judecății și este tardiv formulată, iar față de dispozițiile art. 132

alin. (1) C. proc. civ., a intervenit decăderea reclamantei din dreptul de a-și

modifica acțiunea inițială.

Fundamentul acordării

daunelor morale solicitate în cauză, îl constituie atât dispozițiile art. 998

C. civ., potrivit cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un

prejudiciu obligă pe acela a cărui greșeală l-a ocazionat, a-l repara, cât și

regulile care guvernează răspunderea civilă, respectiv principiul reparării

integrale a prejudiciului.

În cauză, reclamanta

a suferit o vătămare, prin perioada lungă de timp, 3 ani, de la data la care

trebuia să obțină postul și până la recunoașterea dreptului său în justiție,

acest fapt fiind de natură să cauzeze suferințe de natură fizică și psihică

reclamantei.

De altfel, sentința

de atribuire a postului a fost pusă în executare la un interval de 6 luni de la

data rămânerii irevocabile și anume prin Decizia Inspectoratului Școlar

Județean Bacău nr. 1270/2008.

Reclamanta a fost

pusă, astfel, în imposibilitate, ca unic întreținător, de a-și putea îngriji

corespunzător fiica, care suferă de Sindromul Down și, de asemenea, aceasta a

contactat mai multe boli respiratorii în această perioadă de timp în care a

fost nevoită să facă naveta pe traseul Bacău-Valea Seaca.

Atingerea adusă

valorilor care definesc personalitatea umană și anume cinstea, demnitatea,

onoarea, prestigiul profesional, imaginea, credibilitatea persoanei, afectarea

poziției sale sociale, punerea în condiții stresante, înjositoare, sunt

generatoare de daune morale și, ca atare, trebuie compensate.

Cererea reclamantei

de acordare a despăgubirilor morale, apare pe deplin justificată, întrucât

Inspectoratul Școlar Județean Bacău este persoana care a organizat concursul, a

validat rezultatele și a emis decizia nr. 187/2003, anulată prin Sentința

civilă nr. 79/2005, precum și persoana care trebuia să pună în aplicare

hotărârile judecătorești.

Pentru aceleași

motive, s-a reținut că Ministerul Educației și Tineretului nu justifică

calitate procesual pasivă în cauză, cu atât mai mult cu cât Sentința nr.

79/2005 a stabilit, cu putere de lucru judecat, că autoritatea administrativă

care a vătămat reclamanta-apelantă într-un drept al său este Inspectoratul

Școlar Județean Bacău.

În conformitate cu

prevederile art. 19 alin. (1) din O.M.E.C. nr. 4227/2002, pretransferarea și

transferarea pentru restrângere de activitate a personalului didactic din

învățământul preuniversitar de stat se organizează la nivelul Inspectoratului

Școlar Județean de către comisia de mobilitate a personalului didactic.

Potrivit prevederilor

art. 28 din același ordin, contestațiile împotriva hotărârii comisiei de

mobilitate se depun la inspectoratul școlar și se soluționează de către

consiliul de administrație al inspectoratului școlar, cu respectarea

prevederilor art. 11 alin. (6) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 128/1997.

Hotărârea Comisiei de contestații este definitivă.

Față de prevederile

legale enunțate, Ministerul Educației și Cercetării a redirecționat memoriul

formulat de reclamantă și înregistrat sub nr. 17693/2003, către Inspectoratul

Școlar Județean Bacău, ca singur organ competent să soluționeze orice

contestație împotriva comisiei de mobilitate a personalului didactic.

În raport de

consecințele suferite de apelanta-reclamantă, instanța de apel a constatat că

prima instanță a apreciat în mod corect că suma de 10.000 RON este de natură a

compensa prejudiciul moral cauzat acesteia și constituie o reparație

echitabilă. Aceasta, având în vedere, pe de o parte, circumstanțele concrete

ale cauzei de față și, pe de altă parte, criteriile de de rezonabilitate și

proporționalitate evocate de C.E.D.O. pentru acordarea daunelor morale.

Un alt motiv de apel

invocat de către reclamantă l-a constituit neacordarea cheltuielilor de

judecată de către prima instanță, însă acest motiv a fost găsit neîntemeiat,

deoarece, din verificarea dosarelor primei instanțe, s-a constatat că aceste

cheltuieli nu au fost dovedite de către reclamantă.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât reclamanta G.D.M. cât și pârâtul Inspectoratul

Școlar Județean Bacău.

I. În recursul său,

reclamanta G.D.M. a adus următoarele critici deciziei recurate.

Recurenta-reclamantă

a făcut un istoric al litigiului purtat între ea și cei doi pârâți, criticând

faptul că, pe de o parte, nu a fost obligat și Ministerul Educației, Cercetării

și Tineretului în solidar cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău, iar pe de

altă parte, că nu s-a ținut cont de cuantumul despăgubirii solicitate de către

ea, susținând că hotărârea instanței de apel este greșită în ce privește

cuantumul daunelor morale, suma pe care o consideră adecvată fiind aceea de

500.000 euro, considerând că cererea de completare a fost formulată în termenul

prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

Prin comportamentul

lor, atât Inspectoratul Școlar Județean Bacău cât și Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului au produs recurentei-reclamante grele suferințe

morale, care nu pot fi compensate decât prin acordarea unor daune morale

corespunzătoare.

Recurenta-reclamantă

a apreciat că ambii pârâți sunt de vină pentru nepunerea în aplicare a

hotărârii judecătorești prin care i s-a recunoscut faptul că a câștigat

concursul, recurenta indicând în cuprinsul cererii de completare a motivelor de

recurs un număr de 56 de acte, care, în opinia acesteia, dovedesc prejudiciul

cauzat reclamantei de către pârâți.

În sprijinul criticii

sale, recurenta-reclamantă a invocat dispoziție art. 998, 999, 1000 și 1003 C.

civ., ale Legii nr. 84/1995, ale Legii nr. 128/1997, ale Legii nr. 29/1990, cât

și practica C.E.D.O.

A solicitat judecarea

cauzei în lipsă.

II. Pârâtul-recurent

Inspectoratul Școlar Județean Bacău a adus următoarele critici deciziei

recurate:

Hotărârea instanței

de recurs are o motivare contradictorie, deoarece nu s-a arătat în ce măsură

sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

Astfel, în mod

greșit, a reținut instanța de apel că prin perioada lungă, de 3 ani, de la data

la care trebuia să obțină postul și până la recunoașterea dreptului său în

justiție, aceasta a suferit un prejudiciu moral, fiind pusă în imposibilitatea

de a-și îngriji copilul bolnav, contactând și diverse boli respiratorii.

În acest sens,

recurenta-pârâtă a susținut că nu există nicio dovadă a faptului că naveta pe

un traseu mai lung a dus la contactarea unor boli respiratorii, mai ales că și

alte cadre didactice au făcut naveta pe același traseu.

S-a susținut de către

recurenta-pârâtă că hotărârea instanței de apel nu are la bază un material

probator concludent, care să justifice acordarea de daune morale,

nedovedindu-se faptul că numeroasele afecțiuni medicale ar avea legătură cu

naveta făcută de către reclamantă.

Intimatul Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului reclamantei.

Analizând decizia

recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că

recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

I. În ce privește

recursul declarat de către recurenta-reclamantă G.D.M.

În mod legal, a

constatat instanța de apel că cererea de completare a rațiuni inițiale,

formulată la data de 15 septembrie 2010, se raportează la alte fapte pretins

delictuale, decât cele inițial deduse judecății, astfel încât analiza

criticilor formulate în cererea de apel a reclamantei s-a făcut prin raportare

la obiectul acțiunii introductive, acțiune ce a fost formulată în cursul anului

2006, la Judecătoria Bacău.

Prin urmare,

celelalte critici nu mai pot fi avute în vedere, mai cu seamă că acestea

vizează cuantumul despăgubirilor acordate, deci temeinicia deciziei recurate,

or, în calea de atac a recursului nu poate fi analizată decât legalitatea

deciziei recurate, nu și temeinicia acesteia, pct. 10 și 11 ale art. 304 C.

proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Relativ la critica

privind neobligarea, în solidar, și a pârâtului Mințitului Educației,

Cercetării și Tineretului, aceasta nu poate fi reținută, deoarece, pe de o

parte, atât prima instanță cât și instanța de apel au arătat de ce pârâtul

Inspectoratul Școlar Județean Bacău este cel răspunzător de nepunerea în

aplicare a hotărârii judecătorești irevocabile, iar pe de altă parte, această

critică este lipsită de interes practic, câtă vreme reclamanta se poate

îndrepta împotriva pârâtului care a fost obligat la plata daunelor morale.

II. În ce privește

recursul declarat de către recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean

Bacău.

Deși recurentul-pârât

a invocat, drept temei legal, prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.,

nu a arătat care este actul juridic ce a fost greșit interpretat de către instanța

de apel, susținând doar faptul că nu s-a dovedit întrunirea elementelor

răspunderii civile delictuale, critică ce poate fi încadrată în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sub acest aspect,

însă, decizia instanței de apel este legală, aceasta arătând că fapta

pârâtului-recurent de a nu pune în aplicare o hotărâre judecătorească

irevocabilă prin care reclamantei i se recunoștea dreptul de a ocupa postul în

litigiu, constituie o faptă ilicită, care a fost de natură să creeze

reclamantei profunde nemulțumiri, fiind evident faptul că i-a adus prejudicii

morale, ce au fost corect estimate atât de către prima instanță cât și de către

instanța de apel, care au ținut cont de practica C.E.D.O., cu privire la

cuantumul despăgubirilor morale.

Recurenta-pârâtă

critica faptul că instanța de apel ar fi ținut cont de actele medicale ale

reclamantei, dar fără să se demonstreze că există o legătură de cauzalitate

între fapta ilicită a pârâtului, aceea de a nu o încadra pe post pe reclamantă

și starea de sănătate a acesteia, însă această critică nu poate fi reținută,

simplul fapt al acordării postului respectiv unei alte persoane, care nu era

îndreptățită, cât și faptul nepunerii în executare, de îndată, a unei hotărâri

judecătorești irevocabile, fiind de natură a-i aduce prejudicii morale

reclamantei, cuantumul acestora, stabilit de către instanțele de fond, fiind în

concordantă cu practica C.E.D.O.

Având în vedere cele

de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamanta G.D.M. și de pârâtul

Inspectoratul Școlar Județean Bacău împotriva Deciziei nr. 69 clin 2 noiembrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 30 mai 2013.

Procesat de GGC - AS