ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2155/2013

ÎNALTA CURTE DE

CASATE ȘI JUSTIȚIE

Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 30 mai 2008 sub nr. 6509 (nr. nou 4158/180/2007), reclamanta G.D.M. a formulat acțiune în pretenții în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Bacău, solicitând instanței obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON și la plata daunelor cominatorii pe zi de întârziere în cuantum de 200 RON, și cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma concursului de ocupare a unui post de profesor, deși a obținut cel mai mare punctaj, totuși postul a fost atribuit unei alte candidate, clasată imediat după reclamantă.

Reclamanta a chemat în judecată Inspectoratul Școlar Județean Bacău iar prin Sentința civilă nr. 163/2003 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus atribuirea către reclamantă a postului de profesor la Școala N.B., s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de anulare a deciziei de numire pe post a contracandidatei reclamantei, s-a luat act de renunțarea la judecata capetelor de cerere privind obligarea la daune moratorii și compensatorii și a fost obligată pârâta la plata de daune cominatorii. În recurs s-a dispus și anularea deciziei de numire a celeilalte candidate pe post. Reclamanta a susținut că pârâtul nu a pus în executare hotărârile judecătorești menționate, că datorită acestui fapt dar și a faptului că i-a fost afectată atât viața personală cât și sănătatea pe parcursul a trei ani de procese, i s-a produs un prejudiciu moral considerându-se îndreptățită să solicite daune morale.

La data de 7 septembrie 2008 reclamanta a solicitat obligarea Ministerului Învățământului în solidar cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău la plata daunelor morale și cominatorii iar la data de 6 septembrie 2007 reclamanta a precizat că își majorează petitul acțiunii în sensul obligării pârâților la plata de daune morale în cuantum de 10.000 euro. Prin Sentința civilă nr. 5761/2007 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ, iar prin Decizia civilă nr. 216 din 4 decembrie 2007 a acestei din urmă instanțe, s-a admis recursul declarat de reclamantă, a fost casată hotărârea pronunțată de fond și s-a trimis cauza în vederea continuării judecății.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei sub nr. 11581/2008, iar la data de 15 octombrie 2008 reclamanta și-a majorat petitul acțiunii la suma de 200.000 euro, formulând, totodată, cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru de 11.186 RON. La data de 5 martie 2009, instanța a admis, în parte, cererea de ajutor public judiciar, scutind reclamanta de plata sumei de 7.200 RON din totalul taxei judiciare de timbru datorate de 11.186 RON. La data de 1 aprilie 2009, s-a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 3.896 RON, sub sancțiunea anulării cererii. Cauza a fost soluționată pe excepție în sensul anularii sale, dat fiind faptul că reclamanta nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei de timbru.

În apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri s-a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare, raportat la valoarea obiectului, către Tribunalul Bacău. Dosarul a fost înregistrat sub nr. 3417/110/2010. În acest ciclu procesual, reclamanta a formulat din nou cerere de majorare a petitului acțiunii în sensul că a solicitat ca Ministerului Educației și Tineretului să fie obligat, în solidar cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău, la plata daunelor morale în suma de 500.000 euro. În motivarea acestei cereri, reclamanta a invocat noi motive, străine de natura litigiului inițial, cu referire la fiica sa și la problemele pe care le întâmpină în legătură cu școlarizarea acesteia.

Ministerul Educației și Tineretului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, dat fiind ca Inspectoratul Școlar Județean Bacău era singura autoritate în măsură să soluționeze contestația reclamantei, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată. Inspectoratul Școlar Județean Bacău a formulat, la rândul său, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, precum și respingerea capătului de cerere referitor la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibil, întrucât prin Decizia nr. 120/2006 sentința de încadrare pe post a fost pusă în executare. Prin Sentința civilă nr. 2078 din 15 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3417/110/2010 s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta G.D.M., a fost obligat Inspectoratul Școlar Județean Bacău la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri morale.

Totodată, a fost admisă lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Cercetării și Tineretului și s-a respins cererea fată de acest pârât, respingându-se și excepția inadmisibilității cererii. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Raportat la natura litigiului, noua cerere formulată după trimiterea cauzei spre judecată în prima instanță de către tribunal, reprezintă o modificare a acțiunii formulate de reclamantă, dat fiind faptul că aceasta privește o altă situație de fapt, respectiv o faptă delictuală diferită de cea inițial dedusă judecății. Fiind efectuată mult după prima zi de înfățisare având în vedere și opoziția pârâților, prima instanță a constatat că a operat decăderea din drept, astfel că aceasta cerere nu a fost luată în considerare, fiind dezbătută cererea introdusă inițial pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 4158/180/2006.

Ca atare, s-a reținut că prin Sentința civilă nr. 79 din 27 aprilie 2005 pronunța de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 58/2005 s-a dispus atribuirea către reclamantă a postului de profesor la Școala N.B., s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de anulare a deciziei de numire pe post a contracandidatei reclamantei, s-a luat act de renunțarea la judecata capetelor de cerere privind daunele moratorii și compensatorii și a fost obligată pârâta la plata de daune cominatorii. Această sentință a fost pronunțată în rejudecarea după casare a Sentinței civile nr. 183 din 23 octombrie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 6891/2003. în recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 79/2005, s-a dispus și anularea deciziei de numire a celeilalte candidate pe post.

S-a concluzionat că reclamanta a formulat acțiune în justiție începând cu anul 2003 iar judecata s-a finalizat în anul 2005, prin pronunțarea Deciziei civile nr. 2857/2005 a Curții de Apel Bacău. Din considerentele hotărârilor menționate prima instanță a constatat că reclamanta a obținut la data de 30 mai 2003 un post la catedra franceză-engleză de la Școala cu clasele I - VIII N.B., obținând un punctaj superior raportat la cel obținut de contracandidata sa, însă postul respectiv nu a fot atribuit reclamantei. Această situație a fost de natură a aduce atingere demnității și dreptului la propria imagine a reclamantei, care, deși a întrunit condițiile legale de atribuire a postului, totuși, datorită unor criterii pur subiective, acesta a fost acordat altei persoane.

De asemenea, atât faptul că sentința menționată a fost pusă în executare la un interval de 6 luni de la data rămânerii irevocabile, și anume prin Decizia Inspectoratului Școlar Județean nr. 1270/2006, cât și perioada lungă de timp, de 3 ani, de la data la care trebuia să obțină postul și până la recunoașterea dreptului sau în justiție, aceste fapte au fost de natură să cauzeze suferințe de natură fizică și psihică reclamantei. Aceasta a fost pusă în imposibilitate de a a-și putea îngriji corespunzător fiica, ce suferă de un handicap grav și, de asemenea, a contactat mai multe boli aspiratorii în acest răstimp. Prima instanță a reținut că reclamanta a rămas încadrată pe postul avut la o altă școală, în comuna Valea Seacă, ceea ce presupune un timp mai lung de deplasare, în condițiile inexistenței unor mijloace eficiente de transport în comun precum și predispunerea la diferite boli.

Din acest punct de vedere cererea de obligare a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Bacău la despăgubiri morale apare ca fiind pe deplin întemeiată, aceasta fiind de altfel persoana care a organizat concursul și care trebuia să pună în aplicare rezultatele obținute. De asemenea, pârâtul este emitentul actului administrativ constatat nelegal prin Sentința civilă nr. 79/2005 precum și persoana care trebuia să pună în aplicare hotărârile judecătorești și deci autoritatea care justifică calitate procesuală pasivă. Pentru aceleași motive, pârâtul Ministerul Educației și Tineretului nu justifică calitate procesuală pasivă. De altfel, Sentința nr. 79/2005 a stabilit cu putere de lucru judecat că autoritatea administrativă care a vătămat reclamanta într-un drept al său este pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău.

Prima instanță a constatat că prin refuzul de a recunoaște reclamantei dreptul de a profesa la Școala N.B., materializat în actul administrativ constat nelegal, acțiune care a fost săvârșită cu vinovăție, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău a cauzat reclamantei un prejudiciu moral constând în suferințe fizice și psihice de natură a-i leza demnitatea. Prima instanță a mai constatat că răspunderea solidară a comitentului, Ministerul Educației și Tineretului, cu prepusul Inspectoratul Școlar Județean Bacău prevăzuți de art. 1000 C. civ., nu își găsește aplicarea în speța de față. Pretențiile au fost admise în parte, prima instanță considerând că suma de 10.000 RON reprezintă o satisfacție echitabilă raportat atât la obiectul cererii cât și la practica C.E.D.O.

În ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea daunelor cominatorii, aceasta a fost respinsă, întrucât, în principiu, aceste despăgubiri nu sunt oprite de lege, însă dat fiind faptul că această cerere a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 79/2005, fiind respinse pe fond. S-a apreciat că instanța civilă nu poate acorda aceste daune cominatorii, întrucât această cerere este exclusiv de competența instanței de contencios administrativ în condițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Împotriva Sentinței civile nr. 2078 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău, în termen legal au formulat apel ambele părți. Prin Decizia nr. 69 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, au fost respinse apelurile formulate de reclamantă și de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău împotriva deciziei apelate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În mod legal prima instanță a constatat că cererea de completare a acțiunii, formulată la data de 15 septembrie 2010, se raportează la alte fapte delictuale decât cele inițial deduse judecății și este tardiv formulată, iar față de dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a intervenit decăderea reclamantei din dreptul de a-și modifica acțiunea inițială. Fundamentul acordării daunelor morale solicitate în cauză, îl constituie atât dispozițiile art. 998 C. civ., potrivit cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela a cărui greșeală l-a ocazionat, a-l repara, cât și regulile care guvernează răspunderea civilă, respectiv principiul reparării integrale a prejudiciului.

În cauză, reclamanta a suferit o vătămare, prin perioada lungă de timp, 3 ani, de la data la care trebuia să obțină postul și până la recunoașterea dreptului său în justiție, acest fapt fiind de natură să cauzeze suferințe de natură fizică și psihică reclamantei. De altfel, sentința de atribuire a postului a fost pusă în executare la un interval de 6 luni de la data rămânerii irevocabile și anume prin Decizia Inspectoratului Școlar Județean Bacău nr. 1270/2008. Reclamanta a fost pusă, astfel, în imposibilitate, ca unic întreținător, de a-și putea îngriji corespunzător fiica, care suferă de Sindromul Down și, de asemenea, aceasta a contactat mai multe boli respiratorii în această perioadă de timp în care a fost nevoită să facă naveta pe traseul Bacău-Valea Seaca.

Atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană și anume cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, imaginea, credibilitatea persoanei, afectarea poziției sale sociale, punerea în condiții stresante, înjositoare, sunt generatoare de daune morale și, ca atare, trebuie compensate. Cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor morale, apare pe deplin justificată, întrucât Inspectoratul Școlar Județean Bacău este persoana care a organizat concursul, a validat rezultatele și a emis decizia nr. 187/2003, anulată prin Sentința civilă nr. 79/2005, precum și persoana care trebuia să pună în aplicare hotărârile judecătorești.

Pentru aceleași motive, s-a reținut că Ministerul Educației și Tineretului nu justifică calitate procesual pasivă în cauză, cu atât mai mult cu cât Sentința nr. 79/2005 a stabilit, cu putere de lucru judecat, că autoritatea administrativă care a vătămat reclamanta-apelantă într-un drept al său este Inspectoratul Școlar Județean Bacău. În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din O.M.E.C. nr. 4227/2002, pretransferarea și transferarea pentru restrângere de activitate a personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat se organizează la nivelul Inspectoratului Școlar Județean de către comisia de mobilitate a personalului didactic. Potrivit prevederilor art. 28 din același ordin, contestațiile împotriva hotărârii comisiei de mobilitate se depun la inspectoratul școlar și se soluționează de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar, cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (6) și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 128/1997.

Hotărârea Comisiei de contestații este definitivă. Față de prevederile legale enunțate, Ministerul Educației și Cercetării a redirecționat memoriul formulat de reclamantă și înregistrat sub nr. 17693/2003, către Inspectoratul Școlar Județean Bacău, ca singur organ competent să soluționeze orice contestație împotriva comisiei de mobilitate a personalului didactic. În raport de consecințele suferite de apelanta-reclamantă, instanța de apel a constatat că prima instanță a apreciat în mod corect că suma de 10.000 RON este de natură a compensa prejudiciul moral cauzat acesteia și constituie o reparație echitabilă. Aceasta, având în vedere, pe de o parte, circumstanțele concrete ale cauzei de față și, pe de altă parte, criteriile de de rezonabilitate și proporționalitate evocate de C.E.D.O.

pentru acordarea daunelor morale. Un alt motiv de apel invocat de către reclamantă l-a constituit neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță, însă acest motiv a fost găsit neîntemeiat, deoarece, din verificarea dosarelor primei instanțe, s-a constatat că aceste cheltuieli nu au fost dovedite de către reclamantă. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta G.D.M. cât și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău. I. În recursul său, reclamanta G.D.M. a adus următoarele critici deciziei recurate.

Recurenta-reclamantă a făcut un istoric al litigiului purtat între ea și cei doi pârâți, criticând faptul că, pe de o parte, nu a fost obligat și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului în solidar cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău, iar pe de altă parte, că nu s-a ținut cont de cuantumul despăgubirii solicitate de către ea, susținând că hotărârea instanței de apel este greșită în ce privește cuantumul daunelor morale, suma pe care o consideră adecvată fiind aceea de 500.000 euro, considerând că cererea de completare a fost formulată în termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Prin comportamentul lor, atât Inspectoratul Școlar Județean Bacău cât și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului au produs recurentei-reclamante grele suferințe morale, care nu pot fi compensate decât prin acordarea unor daune morale corespunzătoare.

Recurenta-reclamantă a apreciat că ambii pârâți sunt de vină pentru nepunerea în aplicare a hotărârii judecătorești prin care i s-a recunoscut faptul că a câștigat concursul, recurenta indicând în cuprinsul cererii de completare a motivelor de recurs un număr de 56 de acte, care, în opinia acesteia, dovedesc prejudiciul cauzat reclamantei de către pârâți. În sprijinul criticii sale, recurenta-reclamantă a invocat dispoziție art. 998, 999, 1000 și 1003 C. civ., ale Legii nr. 84/1995, ale Legii nr. 128/1997, ale Legii nr. 29/1990, cât și practica C.E.D.O. A solicitat judecarea cauzei în lipsă. II. Pârâtul-recurent Inspectoratul Școlar Județean Bacău a adus următoarele critici deciziei recurate: Hotărârea instanței de recurs are o motivare contradictorie, deoarece nu s-a arătat în ce măsură sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

Astfel, în mod greșit, a reținut instanța de apel că prin perioada lungă, de 3 ani, de la data la care trebuia să obțină postul și până la recunoașterea dreptului său în justiție, aceasta a suferit un prejudiciu moral, fiind pusă în imposibilitatea de a-și îngriji copilul bolnav, contactând și diverse boli respiratorii. În acest sens, recurenta-pârâtă a susținut că nu există nicio dovadă a faptului că naveta pe un traseu mai lung a dus la contactarea unor boli respiratorii, mai ales că și alte cadre didactice au făcut naveta pe același traseu. S-a susținut de către recurenta-pârâtă că hotărârea instanței de apel nu are la bază un material probator concludent, care să justifice acordarea de daune morale, nedovedindu-se faptul că numeroasele afecțiuni medicale ar avea legătură cu naveta făcută de către reclamantă.

Intimatul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: I. În ce privește recursul declarat de către recurenta-reclamantă G.D.M. În mod legal, a constatat instanța de apel că cererea de completare a rațiuni inițiale, formulată la data de 15 septembrie 2010, se raportează la alte fapte pretins delictuale, decât cele inițial deduse judecății, astfel încât analiza criticilor formulate în cererea de apel a reclamantei s-a făcut prin raportare la obiectul acțiunii introductive, acțiune ce a fost formulată în cursul anului 2006, la Judecătoria Bacău.

Prin urmare, celelalte critici nu mai pot fi avute în vedere, mai cu seamă că acestea vizează cuantumul despăgubirilor acordate, deci temeinicia deciziei recurate, or, în calea de atac a recursului nu poate fi analizată decât legalitatea deciziei recurate, nu și temeinicia acesteia, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. Relativ la critica privind neobligarea, în solidar, și a pârâtului Mințitului Educației, Cercetării și Tineretului, aceasta nu poate fi reținută, deoarece, pe de o parte, atât prima instanță cât și instanța de apel au arătat de ce pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău este cel răspunzător de nepunerea în aplicare a hotărârii judecătorești irevocabile, iar pe de altă parte, această critică este lipsită de interes practic, câtă vreme reclamanta se poate îndrepta împotriva pârâtului care a fost obligat la plata daunelor morale.

II. În ce privește recursul declarat de către recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Bacău. Deși recurentul-pârât a invocat, drept temei legal, prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., nu a arătat care este actul juridic ce a fost greșit interpretat de către instanța de apel, susținând doar faptul că nu s-a dovedit întrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, critică ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sub acest aspect, însă, decizia instanței de apel este legală, aceasta arătând că fapta pârâtului-recurent de a nu pune în aplicare o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care reclamantei i se recunoștea dreptul de a ocupa postul în litigiu, constituie o faptă ilicită, care a fost de natură să creeze reclamantei profunde nemulțumiri, fiind evident faptul că i-a adus prejudicii morale, ce au fost corect estimate atât de către prima instanță cât și de către instanța de apel, care au ținut cont de practica C.E.D.O., cu privire la cuantumul despăgubirilor morale.

Recurenta-pârâtă critica faptul că instanța de apel ar fi ținut cont de actele medicale ale reclamantei, dar fără să se demonstreze că există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului, aceea de a nu o încadra pe post pe reclamantă și starea de sănătate a acesteia, însă această critică nu poate fi reținută, simplul fapt al acordării postului respectiv unei alte persoane, care nu era îndreptățită, cât și faptul nepunerii în executare, de îndată, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, fiind de natură a-i aduce prejudicii morale reclamantei, cuantumul acestora, stabilit de către instanțele de fond, fiind în concordantă cu practica C.E.D.O. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta G.D.M. și de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Bacău împotriva Deciziei nr. 69 clin 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 30 mai 2013. Procesat de GGC - AS