ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1575/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1575/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

în judecată și procedura derulată în primul ciclu procesual.

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat să se dispună

confiscarea sumelor de 130.610 lei, 65.005 euro și 200 dolari SUA de la pârâții

P.T. și P.E., cu titlu de avere ce nu poate fi justificată.

În motivarea

sesizării, reclamanta a arătat că Direcția Națională Anticorupție a început

urmărirea penală împotriva pârâtului P.T., fost angajat al Serviciului Public

Comunitar Local de Evidența Persoanei Câmpulung Muscel, pentru săvârșirea

infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și luare de mită, prevăzută

de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. proc. pen.,

a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de 65.005 euro, 200

dolari SUA și 120.000 lei, precum și a bunurilor imobile și mobile, constând în

apartament, spațiu comercial, clădire și teren în suprafață de 500 mp, situate

în municipiul Câmpulung, autoturisme A.R., A. și V.

Agenția Națională de

Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la existența unor bunuri în

averea pârâților care depășesc veniturile realizate de aceștia. Cu ocazia

cercetărilor s-a constatat că, în perioada 2000 – 2008, pârâtul P.T. a obținut

venituri din salarii, iar soția acestuia, P.E., în perioada 2000 – 2007, a

obținut, de asemenea, venituri realizate din salarii, în total, pârâții au avut

venituri în sumă de 224.097 lei, au obținut credite bancare în sumă de 109.910

lei și au dobândit o avere de 464.617 lei, 66.005 euro și 200 dolari SUA, avere

ce nu este justificată față de cuantumul veniturilor din salarii și credite

obținute de cei doi.

Prin întâmpinare,

pârâtul P.T. a solicitat respingerea sesizării, ca nefondată, întrucât conține

erori legate de cuantumul veniturilor realizate și de averea sa, susținând că

veniturile obținute nu s-au rezumat la salariu, ci și la activități specifice

producătorilor agricoli. Astfel, a susținut că de la angajator a obținut

venituri și cu alt titlu decât „salariu”, a obținut venituri din creșterea și

valorificarea animalelor și produselor acestora, din valorificarea produselor

apicole și din valorificarea producției agricole.

Prin sentința nr. 143/F-CONT

din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești a respins sesizarea Agenției

Naționale pentru Integritate ca fiind formulată de o persoana fără capacitate

procesuală, având în vedere Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curții

Constituționale cu privire la dispozițiile Legii nr. 144/2007 și reținând că

neconstituționalitatea legii respective în ce privește atribuțiile Agenției de

a verifica averile și de a sesiza Curtea de Apel cu actul de constatare și cu

solicitarea de a confisca o parte din averea funcționarului public, atrage

imposibilitatea acestei instituții de a avea drepturi procesuale în legătură cu

astfel de acțiuni și, pe cale de consecință, imposibilitatea de a le susține în

instanță. S-a mai reținut că legiuitorul a lăsat să treacă termenul de 45 de

zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție pentru a armoniza Legea nr.

144/2007 cu dispozițiile constituționale.

Prin Decizia nr. 3767

din 22 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis recursul reclamantei Agenția

Naționale de Integritate și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că prin art. 34 din Legea nr. 176/2010

- adoptată după promovarea recursului - instituția reclamantă își menține

competența în evaluarea averilor și sesizarea autorităților competente cu

luarea măsurilor impuse de lege în realizarea scopului activității Agenției de

asigurare a integrității, în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și

de prevenire a corupției instituționale.

pronunțată de Curtea de apel, în fond după casare.

Cu ocazia

rejudecării, prima instanță a dispus administrarea tuturor probelor

încuviințate deja în primul ciclu procesual (înscrisuri, martori, expertize).

În plus, din oficiu, a dispus efectuarea unei expertize și pentru stabilirea

sumelor de bani pe care pârâții le-au investit în edificarea casei de locuit

construită în comuna Berevoiești, precum și o expertiză contabilă pentru

evidențierea situației veniturilor și a celei a averii dobândite de pârâți,

fiind necesare lămuriri în raport de conținutul înscrisurilor și declarațiilor

martorilor audiați în cauză.

Prin sentința nr. 251

din 20 aprilie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal a respins sesizarea Agenției Naționale de Integritate

privind confiscarea unei părți din averea dobândită de pârâții P.T. și M.E.

(fostă P.), Statul Român fiind reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Din înscrisurile

depuse la dosar rezultă că pârâtul P.T. a dobândit venituri din salarii, precum

și venituri bănești cu titlu de normă de echipament, normă de hrană și al

treisprezecelea salariu. De asemenea, rezultă că a obținut și împrumuturi

C.A.R. și credite bancare. Totodată, reiese că pârâta M. (fostă P.) E., a

obținut venituri din salarii și din împrumuturi C.A.R.

Mai rezultă că,

într-adevăr, pârâtul P.T. nu a depus declarații de avere complete pentru

fiecare an din perioada 2000 - 2008, respectiv că între sumele declarate de

angajatori ca fiind plătite cu titlu de salarii nete și cele rezultate din

fișele depuse de organul fiscal din Câmpulung Muscel sunt diferențe – așa cum

arată și reclamanta în sesizarea sa – însă aspectul nu este relevant pentru

speță, având în vedere că în cauză au fost administrate probe pentru stabilirea

veniturilor reale obținute de pârâți.

Din probele

administrate în cauză, prima instanță a reținut, în esență, că în perioada 2000

– 2003, averea dobândită de pârâți a avut o valoare mult sub veniturile

obținute, chiar sub veniturile din salarii și alte drepturi bănești (fără

împrumuturi); în anul 2004, averea dobândită a depășit valoarea veniturilor din

salarii și alte drepturi bănești, dar nu a depășit valoarea veniturilor

obținute din împrumuturi și valorificări produse agricole și animaliere; în

anul 2005 rezultă că averea dobândită are o valoare peste veniturile din

salarii și alte drepturi bănești și din împrumuturi, dar sub valoarea

veniturilor totale, cu includerea celor din agricultură și zootehnie; în anul

2006 averea dobândită a fost sub valoarea veniturilor obținute din salarii și

alte drepturi cuvenite angajatului; în anul 2007 averea dobândită a fost mai

mare decât veniturile de la angajator și împrumuturi, dar mai mică decât

veniturile totale cu includerea celor de producător agricol; pentru anul 2008,

averea dobândită a fost avută în vedere până la data la care reclamantul a avut

calitatea de funcționar public cu statut special, în aceste condiții, reținându-se

că averea a avut o valoare sub veniturile obținute din salarii de cei doi pârâți.

Evaluând anual

situația averii pârâților, prima instanță a reținut că doar în anii 2004, 2005

și 2007 aceasta a depășit valoric salariul pârâților, alte drepturi bănești

primite de pârât în calitate de salariat și împrumuturile soților (cu 35.485

lei în 2004, 35.136 lei în 2005 și 58.617 lei în 2007), fără a depăși, însă, și

veniturile obținute de pârâți din gospodărie (animale, terenuri agricole,

albine). În această ultimă situație, veniturile pârâților au depășit valoarea

bunurilor achiziționate (cu 78.228 lei în 2004, cu 54.652 lei în 2005 și cu

238.486 lei în 2007).

Concluzionând,

judecătorul fondului a constatat astfel că la nivelul fiecărui an – și cu atât

mai mult per ansamblu în perioada 2000 – 2008 – pârâții au obținut venituri

care au justificat averea dobândită, inclusiv sub aspectul sumelor de bani a

căror confiscare a solicitat-o Agenția Națională de Integritate.

declarate de Agenția Națională de Integritate și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Împotriva sentinței Curții

de apel au declarat recurs Agenția Națională de Integritate și Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 9

și art. 3041 C. proc. civ.

Ambii recurenți au susținut

că prezumția de legalitate de care se bucură actul de constatare al ANI a fost

răsturnată doar pe baza unor simple declarații de martori și a unor expertize care

nu au ținut seama de obiecțiunile formulate.

Detaliind, recurenții

au arătat că veniturile obținute din exploatarea terenurilor agricole, a

animalelor și stupilor de albine nu puteau fi luate în considerare întrucât

suma totală de 1.021.066,16 lei reținută în expertiză nu se regăsește în

declarația de avere completată de Proca Traian și nu există nicio dovadă că

aceste venituri au fost înregistrate și declarate la organele fiscale sau la

alte instituții competente. Pe linia aceluiași raționament, recurentul Statul

Român a mai invocat și faptul că expertiza agricolă nu a ținut seama de cheltuielile

efectuate cu întreținerea animalelor, precum și cu valorificarea produselor rezultate.

De asemenea,

recurenta Agenția Națională de Integritate prezintă detaliat situația declarațiilor

de avere în perioada de referință, semnalând mai multe erori și omisiuni care

nu au fost avute în vedere de judecătorul fondului.

de P.T.

Prin întâmpinările

formulate împotriva ambelor recursuri intimatul P.T. a solicitat respingerea

acestora ca nefondate.

Intimatul a arătat că

prima instanță a stabilit situația de fapt în mod corect, coroborând toate

probele administrate din care a rezultat că are în proprietate mai multe suprafețe

de teren agricol cu diferite destinații, că a închiriat întinse suprafețe de pășune

alpină, că a deținut efective însemnate de animale și familii de albine, din a

căror exploatare a obținut veniturile calculate de experți.

Referitor la neconcordanțele

invocate de Agenția Națională de Integritate, intimatul a susținut că acestea

nu îi sunt imputabile, provenind din datele furnizate de angajatori și că instanța

a aplicat corect principiul in dubio pro reo. În plus, a mai arătat că, în raport

de obiectul acestei cauze, nu prezintă relevanță erorile reținute cu privire la

modul de completare a declarațiilor de avere.

În susținerea punctului

său de vedere, intimatul a depus un extras din sentința nr. 8/2012 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, din care rezultă

că s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituită prin

ordonanța procurorilor Direcției Naționale Anticorupție din data de 17 iulie 2008,

asupra sumelor de bani indicate în acțiunea formulată de Agenția Națională de Integritate

(62005 euro, 200 dolari SUA și 120.000 lei), precum și a altor bunuri mobile și

imobile, proprietatea acestuia.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor din întâmpinări,

cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele expuse

în continuare.

și de drept relevate

Recurenta-reclamantă Agenția

Națională de Integritate a învestit, la data de 14 iulie 2009, instanța de

contencios administrativ cu o sesizare având ca obiect confiscarea unei părți

din averea dobândită de intimații-pârâți P.T. și M.E. (fostă P.), respectiv a

sumelor de 130.610 lei, 62.005 euro și 200 dolari SUA, care nu au putut fi

justificate.

Prima instanță, după

administrarea unui probatoriu complex, incluzând înscrisuri, martori și expertize

în specialitățile agricolă, zootehnie, construcții și contabilă, a ajuns la

concluzia că veniturile dobândite de soții P. în perioada 2000-2008 justifică

averea acestora, inclusiv sub aspectul sumelor de bani a căror confiscare a solicitat-o

Agenția Națională de Integritate.

Această concluzie este

împărtășită și de instanța de recurs pentru argumentele expuse în continuare ca

răspuns la motivele de recurs.

Criticile formulate

de recurenți se raportează la modul cum prima instanță a valorizat probatoriul administrat

în ansamblul său, cu un accent asupra mijloacelor de probă care au condus la stabilirea

veniturilor din activitățile zootehnice.

Într-adevăr, partea

cea mai importantă a veniturilor familiei P.T. și E., în perioada de referință

– 2000-2008, este reprezentată de veniturile realizate din exploatarea animalelor

și a stupilor de albine, prin valorificarea produselor animaliere directe și derivate

și a produselor apicole, valoarea calculată expertul B.R. fiind de 967.515 lei.

Contrar susținerilor recurenților,

la dosar există mai multe dovezi convingătoare care susțin concluziile expertului.

Astfel, familiile de

albine au fost declarate de P.T. în declarațiile de avere din anii 2003, 2004

și 2005 (filele 87, 90 și 94 dosar fond).

În plus, din adresa

din 22 septembrie 2008 a Primăriei Comunei Berevoiești, județul Argeș (fila 171,

dosar fond) rezultă că P.T. este înregistrat în registrul agricol al comunei,

între altele, cu 100 ovine, precum și cu teren în suprafață totală de 76.183

mp, din care mare parte este reprezentată de livezi, fânețe și pădure.

Aceste înscrisuri,

coroborate cu declarațiile martorilor S.G., D.G. și D.I.I. (filele 469-471),

audiați nemijlocit de către instanța de fond, converg univoc către concluzia adoptată

de aceasta în sensul omologării concluziilor expertizei de specialitate.

În privința acestei expertize,

recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a mai formulat o

critică punctuală legată de omisiunea expertului de a lua în calcul și

cheltuielile pe care intimații-pârâți le-au făcut în vederea obținerii veniturilor

din zootehnie.

Această opinie nu are

suport întrucât în cuprinsul raportului de expertiză s-a detaliat pe ani

efectivul de animale și, corelativ, produsele valorificate, concluzionându-se sub

trei aspecte: venit brut, cheltuieli, venit net (filele 546-562, dosar fond).

Vor fi înlăturate ca

nerelevante în cadrul acestei proceduri criticile referitoare la nedeclararea

veniturilor astfel obținute în vederea impozitării ori completarea

necorespunzătoare a declarațiilor de avere.

Prima instanță a stabilit

în mod legal că, în raport de obiectul cauzei, este ținută să verifice dacă veniturile

reale obținute de pârâți justifică averea dobândită iar cele două aspecte invocate

exced limitelor învestirii sale.

Și în privința celorlalte

categorii de venituri, din exploatarea terenurilor agricole și din salarii,

concluzia fondului este la adăpost de orice critică și, de altfel, recurenții

nici nu au formulat critici concrete.

Astfel, expertul S.I.

a explicat în detaliu situația terenurilor agricole deținute în proprietate de intimatul

P.T. și exploatate de acest,a în raport de categoria fiecăruia (fânețe, livezi

cu pruni pe rod și peri, culturi de cartofi, etc.), cheltuielile cu producția,

calculând venitul net obținut, tota, de 53.551,16 lei (pentru întreaga perioadă

2000-2008).

La rândul său,

expertul contabil D.M. la calculul veniturilor din salarii, a avut în vedere

relațiile comunicate de instituțiile publice angajatoare: Inspectoratul de

Poliție Argeș și Instituția Prefectului Județului Argeș, adiționând și al 13-lea

salariu, atunci când acesta a fost plătit.

În fine, instanța de fond

a considerat cu temei că în această ultimă categorie de venituri trebuie incluse

și sumele primite de P.T. cu titlu de „drept de echipament”, precum și „norma de

hrană” (conform adreselor de la filele 379 și 507) pentru că și acestea au

influențat pozitiv bugetul familiei verificate.

Concluzionând,

instanța de recurs constată că în cauza de față nu s-a răsturnat prezumția caracterului

licit al averii, instituită de art. 44 alin. (8) teza a II-a din Constituție,

întrucât probele administrate au demonstrat că veniturile obținute au fost mult

mai mari (cu peste 900.000 lei) decât averea obținută în intervalul de

referință 2000-2008.

Această soluție nu contravine

practicii instanței supreme în materie, relevată, de exemplu prin Decizia nr. 6175

din 20 decembrie 2011 ori Decizia nr. 5861 din 6 decembrie 2011, în care s-a reținut

că prezumția amintită încetează să funcționeze atunci când există dovezi certe că

unele dintre bunurile ori alte valori patrimoniale ale persoanelor cercetate nu

au fost dobândite în mod licit, câtă vreme în cazul concret examinat o astfel de

probă nu s-a făcut.

instanței de recurs.

Pentru considerentele

expuse anterior, constatând că nu au fost identificate motive de modificare ori

casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se vor respinge recursurile de față ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Agenția Națională de Integritate și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 251 din 20 aprilie 2011 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 martie 2012.