ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1006/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 11 ianuarie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 614/43/2008,

a amânat judecarea cauzei pentru data de 25 ianuarie 2010, orele 13,00, termen

pentru care se va cita martora T.I.A. cu mandat de aducere și executare în fapt

de la domiciliul din Pitești, județul Argeș, acordându-se termen în continuare

26 ianuarie 2010 pentru formularea probelor în apărare de către apărătorii

inculpaților care nu au formulat cereri în probațiune.

S-a prorogat pentru termenul următor de

judecată pronunțarea asupra cererii de ridicare a sechestrului asigurator

formulată de inculpatul R.A. și membrii familiei acestuia, cerere reiterată la

acest termen de judecată de către doamna avocat B.S., urmând ca inculpatul R.A.

să depună în original actele depuse astăzi în xerocopie în susținerea cererii.

Se emit adrese menționate în considerentele

prezentei încheieri, respectiv către Baroul Mureș, Uniunea Națională a

Avocaților din România și către Consiliul de Administrație al cotidianului A.

Conform dispozițiilor art. 145/1 C. proc. pen.

raportat la dispozițiile art. 145 alin. (2)/(3) C. proc. pen. s-a dispus

încetarea a două dintre obligațiile instituite în sarcina inculpaților I.V. (fiul

lui I. și I.), R.A. (fiul lui G. și M.), M.D.P. (fiul lui I. și V.), D.E.C. (fiul

lui C. și E.), S.F.M. (fiul lui T. și M.), E.F.A. (fiul lui A. și E.), E.M. (fiul

lui V. și V.) și D.M. (fiul lui I. și F.), prin încheierea de ședință din data

de 24, 25 august 2009 pronunțată în Dosarul nr. 614/43/2008 al Curții de Apel

Târgu Mureș (încheiere definitivă prin Decizia nr. 2885 din 31 august 2009 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție), respectiv obligațiile de a nu

frecventa localurile publice de genul restaurantelor,barurilor, cofetăriilor,

localurilor de fast-food, sălilor de sport și fitness, respectiv pe cea de a nu

conduce nici o categorie de autovehicule, menținând restul obligațiilor

instituite în sarcina inculpaților menționați prin încheierea de ședință amintită.

Potrivit dispozițiilor art. 163, art. 168 C.

proc. pen. s-a admis contestația împotriva măsurii asiguratorii a sechestrului

formulată de inculpatul T.C.I. (fiul lui G. și V.) și, pe cale de consecință, a

dispus ridicarea sechestrului asigurator, instituit prin ordonanța procurorilor

emisă de 16 iulie 2008 în Dosarul nr. 26/P/2008 al D.N.A. – Secția de Combatere

a Corupției, asupra autoturismului V., capacitate 1896 cm, autoturism ce constituie proprietatea acestui inculpat.

Potrivit dispozițiilor art. 163, art. 168 C.

proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de ridicare a sechestrului

asigurator dispusă prin ordonanța procurorilor din 16 iulie 2008 emisă în Dosarul

nr. 26/P/2008 al D.N.A. – Secția de Combatere a Corupției, cerere formulată de inculpatul

C.I. (fiul lui M. și C.) și petenta C.M.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond

a reținut în esență, în ceea ce privește cererea de ridicare a sechestrului

asigurator formulată de inculpatul T.C.I., și care viza autoturismul marca V., prin

prisma art. 163, art. 166, art. 168 C. proc. pen., că aceasta are caracter

fondat, impunându-se a fi admisă, deoarece, prin ordonanța procurorului D.N.A.

din 16 iulie 2008 și aflată în volumul nr. 23 dosar urmărire penală la fila

470-474, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra a 2 bunuri

mobile ce constituiau proprietatea în devălmășie a inculpatului T.C.I. și a

soției sale T.N. Aceste două bunuri mobile erau reprezentate de autoturism V.

și autoturism D.

Cu ocazia aducerii la îndeplinire a acestei

măsuri asiguratorii dispuse de procuror (a se vedea f. 479-489, volumul 23, dosar

urmărire penală) soția acestui inculpat, T.N. și tatăl său T.G. au învederat

faptul că, acest autoturism V. cu trei săptămâni anterior reținerii sale,

inculpatul l-a lăsat gaj pentru garantarea unui împrumut.

Analizându-se înscrisurile aflate la filele

487 și 488 din volumul 23 urmărire penală, acte referitoare la acest autoturism

s-a constatat că acesta a fost înscris în circuit în martie 2006 de către

numitul M.L.N., care l-a vândut, apoi în 2007 l-a vândut lui D.C. și care l-a

vândut ulterior inculpatului petiționar, astfel cum rezultă din înscrisul aflat

la fila 499 din același volum de urmărire penală.

Date fiind sumele indicate în rechizitoriu ca

fiind obținute de inculpatul petiționar în cadrul infracțiunii ce i se impută

(prin prisma celor patru capete de acuzare) s-a apreciat fondată cererea sa de

ridicare a sechestrului asigurator, aceasta urmând a fi admisă.

În ceea ce privește cererea de ridicare a

sechestrului asigurator, cerere formulată de inculpatul C.I. și de petenta C.M.

(aceasta fiind reprezentată în fața instanței de apărătorul său ales, domnul

avocat G.V.), date fiind prevederile art. 163, 168 C. proc. pen. coroborate cu art.

1 al Primului Protocol Adițional al C.E.D.O. și cu prevederile art. 44 din

Constituția revizuită a României s-a reținut că aceasta are caracter nefondat

deoarece:

- activitatea infracțională imputată

inculpatului C.I. vizează intervalul de timp cuprins între anii 2006 - iunie

2008, ori petenții (deci inclusiv inculpatul) au înțeles să conteste

indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile dobândite de aceștia în timpul

conviețuirii lor. Prin ordonanța procurorilor emisă în faza urmăririi penale la

data de 16 iulie 2008 (act aflat la filele 278-281 în vol. 22 de urmărire

penală) au fost instituite sechestre asiguratorii asupra imobilelor situate în

municipiul Pitești, și asupra unui bun mobil mijloc de transport ATV, bunuri care

în opinia petenților nu se impuneau a fi indisponibilizate deoarece ele fac

parte din proprietatea comună în devălmășie a soților C. S-a susținut de către

petenți că prin această măsură asiguratorie contestată li se aduce o atingere

nemeritată patrimoniului lor cu origine licită.

- instanța investită cu soluționarea cauzei,

în urma unei juste și imparțiale analize a probatoriului administrat în

prezenta cauză până la acest moment procesual dar și a înscrisurilor aflate la

dosarul cauzei la filele 278-349 vol. 21 de urmărire penală și dată fiind

natura infracțiunilor ce planează asupra inculpatului C.I. (acuzat de

săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, dare de

mită, în formă continuată – 8 acte materiale – trafic de influență și fals

material în înscrisuri oficiale, aflat în legătură directă cu o infracțiune de

corupție, în formă continuată – 4 acte materiale – prevăzut de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) și art. 9 din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 257 C. pen. raportat la art.

6 și art. 9 din Legea nr. 78/2000 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.) și perioada în care se susține că

acesta ar fi comis activitatea infracțională imputată, s-a constatat că această

măsură asiguratorie a fost luată cu stricta respectare a prevederilor legale în

materie. La dosarul cauzei nu există depuse dovezi ale veniturilor realizate de

către petenta C.M. în intervalul 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2008 și chiar dacă

o parte din bunurile indisponibilizate au calitatea de bunuri comune dobândite

de soții C. în timpul conviețuirii lor (bunuri ce intră în regimul proprietății

comune în devălmășie al soților) indisponibilizarea lor a fost justificată și

este justificată în continuare prin prisma infracțiunilor ce se susțin a fi

fost comise de către inculpatul C.I.

Pe cale de consecință, în conformitate cu

dispozițiile art. 163, art. 168 C. proc. pen. se va respinge ca nefondată

cererea de ridicare a sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța

procurorilor din 16 iulie 2008 emisă în Dosarul nr. 26/P/2008 al D.N.A.- Secția

de Combatere a Corupției, cerere formulată de inculpatul C.I. și petenta C.M.,

probatoriul administrat justificând în continuare faptul că împrejurările de

fapt și de drept avute în vedere la luarea inițială a acestei măsuri

asiguratorii nu au suferit modificări.

Împotriva sus-menționatei încheieri, au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.N.A. – Serviciul Teritorial Târgu Mureș, inculpatul C.I. și petenta C.M.

M.P., prin motivele scrise a solicitat

admiterea recursului, casarea parțială a încheierii atacate și, în urma

rejudecării, să se dispună menținerea măsurilor asiguratorii instituite de

procuror asupra bunurilor mobile ale inculpatului T.C.I., apreciind că potrivit

dispozițiilor art. 19 și art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 163 alin.

(1) C. proc. pen. și avându-se în vedere infracțiunile pentru care inculpatul a

fost trimis în judecată, instanța trebuia să verifice doar dacă măsurile

asiguratorii au fost instituite cu respectarea dispozițiilor legale menționate

și față de obiectul sesizării, să le mențină.

S-a mai arătat că, în caz contrar, prin

ridicarea măsurii asiguratorii, există posibilitatea ca inculpatul să

înstrăineze bunurile în cauză și să nu mai fie recuperate sumele de bani

rezultate prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.

Recurentul inculpat C.I. și recurenta petentă

C.M., prin motivele scrise au solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și, rejudecând, admiterea cererii formulate și ridicarea

sechestrului asigurator aplicat asupra bunurilor, arătând că acestea sunt

proprietate comună și acoperă într-o măsură disproporționată recuperarea

prejudiciului reținut în sarcina inculpatului.

Au mai arătat că, în actuala situație

economică, nu mai au nici o posibilitate de a administra bunurile în cauză,

pentru a putea face față greutăților materiale cu care se confruntă, dată fiind

notarea sechestrului judiciar la O.C.P.I. Argeș și/sau la Administrațiile Financiare.

Au mai susținut că nu s-a luat în considerare

faptul că toate bunurile sechestrate sunt bunuri comune, astfel că respectivul

sechestru putea fi aplicat doar asupra cotei de ½ pe care inculpatul C.I.

o are din aceste bunuri, diferența reprezentând cota de proprietate a petentei

C.M., soția inculpatului, dar care nu are nici o calitate în cauza dedusă

judecății.

Instanța, din oficiu, a pus în discuția

părților, inadmisibilitatea recursurilor declarate, față de prevederile art. 168

C. proc. pen.

Procurorul a arătat că potrivit art. 168 alin.

(2) C. proc. pen. apreciază ca fiind admisibil recursul parchetului declarat în

cauză.

Apărătorul din oficiu a arătat că apreciază

admisibil recursul inculpatului, față de dispozițiile art. 168 alin. (2) C.

proc. pen.

Recursurile sunt inadmisibile.

Potrivit dispozițiilor art. 164 C. proc. pen.,

măsurile asigurătorii se iau de procuror prin ordonanță sau de instanța de

judecată, prin încheiere.

Totodată, conform prevederilor art. 168 alin.

(1) C. proc. pen.: „În contra măsurii asigurătorii luate și a modului de

aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul, inculpatul, partea responsabilă

civilmente, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului

sau instanței de judecată, în orice fază a procesului penal”.

De asemenea, alin. (2) din același articol,

arată că „Hotărârea instanței de judecată poate fi atacată separat cu recurs”.

Prin coroborarea dispozițiilor legale anterior

menționate, Curtea constată că se poate declara recurs doar împotriva

încheierii prin care instanța a luat măsura asigurătorie și nu împotriva

încheierii prin care s-a respins luarea măsurii asigurătorii.

În susținerea acestei teze, legiuitorul,

tocmai pentru a nu se crea confuzii, a inserat în textul de lege sintagma „în

contra măsurii asigurătorii luate”.

Așa fiind, „per a contrario”, când măsura nu a

fost luată de instanță, alin. (2) al articolului 168 C. proc. pen. nu își mai

găsește aplicarea.

În această situație, încheierea pronunțată de

instanță se va supune dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc.

pen., respectiv încheierea va putea fi atacată doar odată cu fondul cauzei.

Ca atare, față de cele arătate, Înalta Curte,

potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a), teza a II-a C.

proc. pen., va respinge, ca inadmisibile recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial

Târgu Mureș, de inculpatul C.I. și de petiționara C.M.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și alin.

(3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

–Serviciul Teritorial Târgu Mureș, de inculpatul C.I. și de petiționara C.M. împotriva

încheierii din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 614/43/2008,

privind și pe inculpatul T.C.I.

Obligă recurentul inculpat C.I. la plata sumei

de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurenta petiționară C.M. la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu

a intimatului inculpat T.C.I., în sumă de 100 lei, se va plăti

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 martie 2010.