ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 803/2014

Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 62 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 1475/87/2013 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul I.Ș.P. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că condamnatul I.Ș.P. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 125 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru art. 20 rap. la art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Totodată, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 531 din 18 iunie 2006 a Judecătoriei Oltenița, inculpatul executând în întregime pedeapsa; sentința mai sus-arătată a rămas definitivă prin neapelare. Prin cererea de revizuire au fost invocate următoarele: conflictul a fost premeditat de alte persoane, care au și participat la agresarea victimei, nefiind stabilit care dintre acestea i-a provocat leziunile grave; martorul D.L.F. a făcut declarații mincinoase; între familia inculpatului și a victimei există o veche relație de dușmănie. Examinând cererea de revizuire, potrivit art. 394 și 403 C. proc.

pen., tribunalul a constatat că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire enumerate mai sus. Sentința a cărei revizuire s-a solicitat, a fost pronunțată, așa cum rezultă din cuprinsul ei, în temeiul unui probatoriu legal și complet, din care a rezultat intenția de a ucide, materializată, așa cum s-a reținut, prin lovirea victimei în zone vitale (cap) cu un obiect contondent (lopată) și producerea de leziuni care au necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus în primejdie viața. Agresarea victimei s-a produs în două momente, inculpatul conducând un autoturism fără a avea permis de conducere, după ce i-a aplicat victimei primele lovituri, mergând la domiciliul său, dar întorcându-se cu autoturismul și lovind pentru a doua oară victima, cauzându-i leziunile sus-menționate.

Împotriva acestei sentințe condamnatul-revizuent I.Ș.P. a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că martorii audiați au făcut declarații mincinoase și se impune reanalizarea acestora, și pe fond achitarea sa. Prin Decizia penale nr. 144/A din 10 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins ca nefondat apelul revizuentului I.Ș.P., împotriva Sentinței penale nr. 62 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în Dosar nr. 1475/87/2013. Revizuentul a fost obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocatului din oficiu 100 RON s-a dispus a se avansa din fondul Ministerul Justiției.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că deși revizuentul nu a administrat nicio probă în dovedirea susținerilor sale, precizând numai că situația de fapt nu a fost corect stabilită, iar martorul D.L.F. ar fi făcut declarații mincinoase în cauză. Curtea a apreciat că nu s-a făcut dovada, în condițiile legii (prin sentința penală sau ordonanță a procurorului) că martorul D.L.F. a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în această cauză a cărei revizuire se cere și în consecință nu este îndeplinită cerința impusă de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii condamnatul revizuent I.Ș.P. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., admiterea în principiu a cererii de revizuire apreciind că în speță sunt incidente prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. Examinând recursul declarat de condamnatul revizuent prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Din examinarea întregului dosar al cauzei, a referatului cuprinzând concluziile procurorului după efectuarea cercetărilor potrivit art. 399 C. proc. pen., a considerentelor hotărârilor pronunțate (sentință/decizie) - în special a acesteia din urmă, în raport cu cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că și în această fază procesuală - ca și în cele precedente - condamnatul revizuent invocă argumente ce țin, fie de stabilire a unei alte stări de fapt, consecutiv "prelungirii" probatoriului administrat în ciclul procesual ordinar (fond), ceea ce după cum judicios s-a reținut în cele două hotărâri (sentință/decizie) pronunțate în revizuire, nu se poate realiza în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a), fie de constatarea că s-ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, fără a exista o dovadă în acest sens pentru a putea fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Reiterarea în recurs a acelorași argumente, cu aceeași finalitate, fără a se arăta care sunt, în concret, încălcările legii procesual penale imputabile instanței de apel, încălcări ce ar putea fi subsumate, în raport cu gravitatea și consecințele lor, cazului de casare invocat - art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen. - nu poate fi primită din moment ce recursul - reglementat ca a doua cale de atac ordinară este un remediu exclusiv pentru nelegalitatea iar nu și pentru netemeinicia deciziei atacate. Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat I.Ș.P. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 10 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.Ș.P. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 10 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2014. Procesat de GGC - CL