ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 803/2014

Deliberând asupra

cauzei de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 62 din 9 aprilie 2013 pronunțată

de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 1475/87/2013 a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul I.Ș.P.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că condamnatul I.Ș.P. a solicitat

revizuirea Sentinței penale nr. 125 din 27 octombrie 2009 pronunțată de

Tribunalul Teleorman, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 (nouă) ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru art. 20 rap. la art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. Totodată, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3

ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 531 din 18 iunie 2006 a

Judecătoriei Oltenița, inculpatul executând în întregime pedeapsa; sentința mai

sus-arătată a rămas definitivă prin neapelare.

Prin cererea de

revizuire au fost invocate următoarele: conflictul a fost premeditat de alte

persoane, care au și participat la agresarea victimei, nefiind stabilit care

dintre acestea i-a provocat leziunile grave; martorul D.L.F. a făcut declarații

mincinoase; între familia inculpatului și a victimei există o veche relație de

dușmănie.

Examinând cererea de

revizuire, potrivit art. 394 și 403 C. proc. pen., tribunalul a constatat că

aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire enumerate mai

sus.

Sentința a cărei

revizuire s-a solicitat, a fost pronunțată, așa cum rezultă din cuprinsul ei,

în temeiul unui probatoriu legal și complet, din care a rezultat intenția de a

ucide, materializată, așa cum s-a reținut, prin lovirea victimei în zone vitale

(cap) cu un obiect contondent (lopată) și producerea de leziuni care au

necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus în primejdie

viața. Agresarea victimei s-a produs în două momente, inculpatul conducând un

autoturism fără a avea permis de conducere, după ce i-a aplicat victimei

primele lovituri, mergând la domiciliul său, dar întorcându-se cu autoturismul

și lovind pentru a doua oară victima, cauzându-i leziunile sus-menționate.

Împotriva acestei

sentințe condamnatul-revizuent I.Ș.P. a declarat apel criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, învederând că martorii audiați au făcut

declarații mincinoase și se impune reanalizarea acestora, și pe fond achitarea

sa.

Prin Decizia penale

nr. 144/A din 10 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a fost respins ca nefondat apelul revizuentului I.Ș.P., împotriva

Sentinței penale nr. 62 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman,

secția penală, în Dosar nr. 1475/87/2013.

Revizuentul a fost

obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care onorariul avocatului din oficiu 100 RON s-a dispus a se avansa din

fondul Ministerul Justiției.

Pentru a decide

astfel instanța de control judiciar a reținut că deși revizuentul nu a

administrat nicio probă în dovedirea susținerilor sale, precizând numai că

situația de fapt nu a fost corect stabilită, iar martorul D.L.F. ar fi făcut

declarații mincinoase în cauză.

Curtea a apreciat că

nu s-a făcut dovada, în condițiile legii (prin sentința penală sau ordonanță a

procurorului) că martorul D.L.F. a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă

în această cauză a cărei revizuire se cere și în consecință nu este îndeplinită

cerința impusă de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei

decizii condamnatul revizuent I.Ș.P. a declarat, în termen legal, recursul de

față, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii

de revizuire apreciind că în speță sunt incidente prevederile art. 394 alin.

(1) lit. a) și b) C. proc. pen.

Examinând recursul

declarat de condamnatul revizuent prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Din examinarea

întregului dosar al cauzei, a referatului cuprinzând concluziile procurorului

după efectuarea cercetărilor potrivit art. 399 C. proc. pen., a considerentelor

hotărârilor pronunțate (sentință/decizie) - în special a acesteia din urmă, în

raport cu cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte constată că și în această fază procesuală - ca și

în cele precedente - condamnatul revizuent invocă argumente ce țin, fie de

stabilire a unei alte stări de fapt, consecutiv "prelungirii"

probatoriului administrat în ciclul procesual ordinar (fond), ceea ce după cum

judicios s-a reținut în cele două hotărâri (sentință/decizie) pronunțate în

revizuire, nu se poate realiza în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a), fie de

constatarea că s-ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, fără a

exista o dovadă în acest sens pentru a putea fi incident cazul de revizuire

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Reiterarea în recurs

a acelorași argumente, cu aceeași finalitate, fără a se arăta care sunt, în

concret, încălcările legii procesual penale imputabile instanței de apel,

încălcări ce ar putea fi subsumate, în raport cu gravitatea și consecințele

lor, cazului de casare invocat - art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. - nu poate fi primită din moment ce recursul - reglementat ca a

doua cale de atac ordinară este un remediu exclusiv pentru nelegalitatea iar nu

și pentru netemeinicia deciziei atacate.

Pentru aceste

considerente Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de

revizuentul condamnat I.Ș.P. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 10 mai

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de

300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.Ș.P. împotriva Deciziei penale

nr. 144/A din 10 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 martie 2014.

Procesat de GGC - CL