ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1590/2008

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A.I. SRL a chemat-o în

judecată pe pârâta SC B. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va

pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

încheiat la 22 aprilie 1999 pentru inexistența consimțământului. Reclamanta a mai

solicitat să se constate plata lucrului nedatorat, respectiv faptul că reclamanta

s-a obligat prin bilet la ordin la plata unor sume nedatorate și ca o consecință

a acestei constatări să se dispună anularea biletelor la ordin emise de

reprezentantul legal al acesteia la data de 2 aprilie 2003.

Tribunalul București, investit cu

soluționarea cauzei, prin sentința nr. 1299 din 22 martie 2005, a respins, ca nefondată,

acțiunea stabilind că nu sunt motive care să ducă la concluzia că la încheierea

actului nu a existat un consimțământ valabil, contractul fiind executat prin

livrarea mărfurilor către reclamantă și plățile parțiale efectuate. Și al

doilea capăt de cerere a fost respins cu motivarea că solicitarea reclamantei

se încadrează în prevederile art. 1092 C. civ., instanța stabilind că

reclamanta are la îndemână acțiunea în realizare, întrucât o astfel de cerere este

inadmisibilă pe calea deschisă de art. 111 C. proc. civ.

Pentru a respinge cererea referitoare

la anularea biletelor la ordin, tribunalul a reținut că nu sunt motive care să

ducă la aprecierea că nu s-au respectat condițiile de fond ale biletului la

ordin, motivele invocate vizând raportul juridic fundamental și nu titlul de

valoare.

Sentința fondului a fost confirmată de

Curtea de Apel București, secția comercială, care prin decizia nr. 826 din 14

decembrie 2005, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei. Criticile aduse

sentinței pentru motive de netemeinicie și nelegalitate au fost respinse,

Curtea reconfirmând stabilirea corectă a situației de fapt și a dispozițiilor

legale aplicabile în cauză.

Împotriva deciziei nr. 826 din 14

decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs

reclamanta SC A.I. SRL Focșani, prin care a invocat drept motiv de nelegalitate

art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a reluat susținerile în

legătură cu vicierea actului juridic a cărui nulitate a solicitat-o. În esență

a reluat chestiunile legate de aplicarea art. 993 C. civ., art. 46 C. com., art.

948, 960, 966 C. civ., precum și a dispozițiilor referitoare la constatarea

nulității absolute a biletelor la ordin.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

investită cu soluționarea recursului, prin decizia nr. 2375 din 27 iulie 2006,

a făcut aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și în consecință a

anulat ca insuficient timbrat recursul. Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte a constatat că reclamanta recurentă nu a achitat taxa de timbru și

timbrul judiciar, deși a fost citată cu această mențiune și că astfel a

încălcat prevederile legii timbrului judiciar.

Împotriva acestei decizii reclamanta

SC A.I. SRL Focșani a formulat contestație în anulare prin care a invocat prevederile

art. 318 alin. (1) C. proc. civ., în argumentarea cărora a susținut că

dispozițiile legale privind plata taxei de timbru au fost respectate întrucât

la dosarul cauzei se afla, încă de la data de 26 iunie 2006, dovada plății

taxei judiciare de timbru cu rezoluția „la dosar”. În conformitate cu motivul

invocat, contestatoarea a solicitat, desființarea deciziei pronunțată în

recurs, precizând și faptul că în realitate este scutită de plata taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar întrucât recursul a fost promovat

de administratorul judiciar.

Contestația în anulare este fondată.

invocat în susținerea contestației în anulare trebuie reținut faptul că cererea

de recurs s-a promovat de societatea SC A.I. SRL Focșani și că în cuprinsul ei

nu se află nicio mențiune în legătură cu numirea lichidatorului judiciar.

Aceste mențiuni s-au făcut în cererea prezentă prin care s-a formulat

contestația în anulare. În aceste condiții asupra timbrării recursului, verificarea

motivului invocat în contestație se va face prin raportare la data promovării

căii de atac a recursului, respectiv la data pronunțării deciziei nr. 2375/2006

de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

anulare a fost invocat art. 318 C. proc. civ. teza 1, potrivit căruia, decizia

pronunțată de o instanță de recurs mai poate fi atacată cu contestație în

anulare atunci când hotărârea instanței de recurs este „rezultatul unei greșeli

materiale”. Motivul invocat de contestatoare privind faptul că dovezile de

plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar se aflau la dosar se înscrie în

noțiunea de greșeală materială și nu de greșeală de judecată, întrucât anularea

recursului ca netimbrat a fost urmarea omiterii acestor dovezi care dacă ar fi

fost observate ar fi pus instanța de recurs în situația de a păși la examinarea

criticilor formulate, în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., împotriva

deciziei pronunțată în apel. După cum rezultă din referatul făcut asupra

recursului, potrivit consemnărilor din practicaua deciziei nr. 2375/2006,

instanței de recurs i s-a învederat că nu a fost depusă dovada plății taxei

judiciare de timbru deși aceasta se afla la dosar. Este evident și faptul că

dovezile respective se aflau la dosar cu o zi înainte de data pronunțării

deciziei de anulare a recursului ca netimbrat și că astfel dispozițiile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 nu erau aplicabile. Această omisiune este o

veritabilă greșeală materială care a fost determinantă pentru soluția

pronunțată, astfel că decizia instanței de recurs va fi retractată.

Având în vedere că retractarea se

realizează prin anularea deciziei, pronunțată de Înalta Curte, conform art. 318

teza 1 C. proc. civ., decizia nr. 2375/2006 va fi anulată urmând să se fixeze

termen pentru judecarea recursului conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare

formulată de SC A.I. SRL FOCȘANI prin lichidator judiciar I.V. împotriva

deciziei nr. 2375 din 27 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, în dosar nr. 17838/2005, anulează decizia atacată

și fixează termen pentru judecarea recursului declarat de SC A.I. SRL Focșani

împotriva deciziei comerciale nr. 826 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, la data de 19 septembrie 2008, cu citarea

părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  9

mai 2008.