ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4786/2014

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2540 din 20 august 2014, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a

admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 3078 din 13

noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Regulatorul de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C.

proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția de

contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Astfel cum rezultă din lucrările dosarului, reclamanta

SC E. SRL a chemat în judecată pârâții Instituția Primarului Comunei Chiajna și

Comuna Chiajna, solicitând obligarea la plata sumei de 9.039.200 de lei (echivalentul

a 2.000.000 de euro la cursul euro de la data depunerii acțiunii), reprezentând

prejudiciul suferit de societate ca urmare a anulării autorizației de

construire nr. 2210 din 03 august 2006 emisă de Primarul Comunei Chiajna, precum

și a sumei de 451.960 lei (echivalentul a 100.000 euro la cursul euro de la

data depunerii acțiunii), reprezentând daune morale.

Înalta Curte constată că autorizația de

construire contestată a fost emisă de Primarul Comunei Chiajna.

Or, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde

lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează,

în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de

apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

Deci, în privința competenței materiale,

legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura juridică a

actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte

cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.

Astfel, dacă nu este vorba de un act

administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul

local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de

instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține

unui organ sau instituții locale și respectiv, instanței de contencios

administrativ a Curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau

instituții centrale, cu competență națională.

Or, prezenta cerere de chemare în judecată

are ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a

anulării autorizației de construire din 03 august 2008, fiind evident că

litigiul este grefat pe un raport juridic privind angajarea răspunderii

patrimoniale a autorității publice, iar nu pe un raport juridic de drept

fiscal, iar pârâții reprezintă autorități publice locale, astfel încât

competența materială aparține tribunalului, iar nu curții de apel.

Pe de altă parte, astfel cum corect a reținut

Curtea de Apel București, prin raportare la susținerile reclamantei, în sensul

că temeiul de drept al cererii deduse judecății îl constituie dispozițiile art.

1357 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, Înalta Curte constată că

Tribunalul Ilfov este competent material potrivit criteriului valoric,

concluzie ce rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 94 pct. 1

lit. j) cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, având în vedere considerentele

expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă

instanță, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC E. SRL prin administrator

judiciar A.M.T.S.I.S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâții Instituția Primarului

Comunei Chiajna și Comuna Chiajna, precum și intervenienta SC B. SA, în

favoarea Tribunalului Ilfov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

decembrie 2014.