ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4786/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2540 din 20 august 2014, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 3078 din 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel cum rezultă din lucrările dosarului, reclamanta SC E. SRL a chemat în judecată pârâții Instituția Primarului Comunei Chiajna și Comuna Chiajna, solicitând obligarea la plata sumei de 9.039.200 de lei (echivalentul a 2.000.000 de euro la cursul euro de la data depunerii acțiunii), reprezentând prejudiciul suferit de societate ca urmare a anulării autorizației de construire nr. 2210 din 03 august 2006 emisă de Primarul Comunei Chiajna, precum și a sumei de 451.960 lei (echivalentul a 100.000 euro la cursul euro de la data depunerii acțiunii), reprezentând daune morale.

Înalta Curte constată că autorizația de construire contestată a fost emisă de Primarul Comunei Chiajna. Or, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

Deci, în privința competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal. Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții locale și respectiv, instanței de contencios administrativ a Curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.

Or, prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a anulării autorizației de construire din 03 august 2008, fiind evident că litigiul este grefat pe un raport juridic privind angajarea răspunderii patrimoniale a autorității publice, iar nu pe un raport juridic de drept fiscal, iar pârâții reprezintă autorități publice locale, astfel încât competența materială aparține tribunalului, iar nu curții de apel. Pe de altă parte, astfel cum corect a reținut Curtea de Apel București, prin raportare la susținerile reclamantei, în sensul că temeiul de drept al cererii deduse judecății îl constituie dispozițiile art. 1357 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, Înalta Curte constată că Tribunalul Ilfov este competent material potrivit criteriului valoric, concluzie ce rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc.

civ. În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC E. SRL prin administrator judiciar A.M.T.S.I.S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâții Instituția Primarului Comunei Chiajna și Comuna Chiajna, precum și intervenienta SC B. SA, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2014.