ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2015

Soluția instanței de fond 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta Direcția Generală de Poliție Locală sector 6 a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SRL, prin administrator judiciar A&A C. IPURL, desființarea lucrărilor executate cu nerespectarea Autorizației de construire din 03 aprilie 2008.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București Prin sentința nr. 3076 din 3 aprilie 2012, Judecătoria sectorului 6 București a admis cererea reclamantei Direcția Generală de Poliție Locală sector 6, obligând pârâta SC E.C. SRL să desființeze lucrările executate cu nerespectarea autorizației de construire din 03 aprilie 2008. Prin decizia civilă nr. 1094 A din 20 noiembrie 2012, Tribunalul București a admis apelul formulat de pârâtă și a fost anulată sentința civilă menționată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cauza a fost reînregistrată pe rolului Judecătoriei sectorului 6 București, secția civilă, care, prin încheierea din data de 05 decembrie 2013, a sesizat Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate a autorizației de construire din 12 iunie 2012, emisă de Primarul sectorului 6 București, invocată de către reclamantă.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București Prin sentința nr. 1858 din 12 martie 2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel București pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că, în speță, competența de soluționare a excepției de nelegalitate este stabilită de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și nu de dispozițiile C. proc. civ. Legea nr. 76/2012 care a modificat Legea nr. 554/2004 nu prevede nicio normă tranzitorie în privința aplicării în timp a Legii nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, urmând a fi aplicate regulile generale ale aplicării legii în timp, prevăzute de C. proc. civ. aplicabil litigiului în cauză. Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 (care prevede că instanța în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate este competentă să o și soluționeze) este o normă de procedură. Așa fiind, întrucât litigiul este început sub imperiul Vechiului C. proc. civ., singurul aplicabil în prezenta cauză, în lipsa unei reglementări speciale, tribunalul a reținut că pentru determinarea legii aplicabile în timp se vor avea în vedere dispozițiile art. 725 din Vechiul C. proc. civ. În consecință, dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate la data de 15 februarie 2013, se aplică și proceselor în curs de judecată. Astfel, art. 24 din Noul C. proc. civ. nu este aplicabil, deoarece cererea introductivă din prezenta cauza este anterioară datei de 15 februarie 2013 și nu i se pot aplica regulile de determinare a aplicării legii în timp dintr-un cod ce nu se aplică decât pentru cereri ulterioare datei de 15 februarie 2013.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea conflictului negativ de competență Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1336 din 29 aprilie 2014, pe calea regulatorului de competență, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Direcția Generală de Poliție Locală sector 6 în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SRL în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, reținând, în esență, că Noul C. proc. civ. prevede la art. 25 că procesele începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar Legea nr. 76/2012 prevede la art. 3 că Noul Cod se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare. Așa fiind, Curtea de apel a reținut că procesele începute sub vechiul cod sunt guvernate de acesta, inclusiv de norma tranzitorie care impune aplicarea imediată a legii noi. În speță, Legea nr. 554/2004 a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, iar modificările au intrat în vigoare odată cu această din urmă lege. Prin urmare, excepția de nelegalitate se soluționează conform normelor de procedură în vigoare la data la care a fost invocată, așa cum impune Vechiul C. proc. civ. care guvernează fondul litigiului.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1336 din 29 aprilie 2014 a formulat recurs Direcția Generală de Poliție Locală sector 6 București, susținând netemeinicia și nelegalitatea acesteia. În motivarea recursului, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că în ceea ce privește competența de soluționare a excepției de nelegalitate, invocată în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare înainte de modificarea ce a avut loc prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, aceste din urmă dispoziții aplicându-se doar proceselor începute după data intrării în vigoare a C. proc. civ. Prin urmare, recurenta susține că revine Tribunalului București competența de soluționare a excepției de nelegalitate.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul formulat, reține că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele expuse în continuare. Rezultă din actele și lucrările dosarului că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de nelegalitate, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 27 septembrie 2011, anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. Excepția de nelegalitate a autorizației de construire din 12 iunie 2012 emisă de Primarul sectorului 6 București a fost invocată la termenul din 5 decembrie 2013. Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, iar procedura de judecată a acesteia este reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Excepția de nelegalitate deși se judecă după o procedură expres reglementată, este în strânsă legătură cu litigiul de fond în care a fost invocată întrucât, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care se constată nelegalitatea actului administrativ instanța de fond va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. Având în vedere dispozițiile art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicată, principiul aplicării coerente și unitare a dispozițiilor de drept procesual, precum și necesitatea aplicării în cazul fiecărui litigiu a acelorași dispoziții de procedură, ținând cont și de prevederile art. 27 și 28 din Legea nr. 554/2004, instanța de recurs apreciază că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplică numai proceselor începute după data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010. Prin urmare, întrucât litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de nelegalitate a început înainte de data de 15 februarie 2013, în ceea ce privește competența de soluționare a excepției de nelegalitate, sunt incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare anterioară modificărilor acestui art. prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012. De altfel, în acest sens este și soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de specialitate de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți din 20 mai 2013, potrivit căreia dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 se aplică numai în procesele începute după data de 15 februarie 2013. Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte reține că revine competența de soluționare a cauzei Tribunalului București, având relevanță data înregistrării dosarului de fond și nu data invocării excepției de nelegalitate, fiind vorba de un proces început anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 76/2012, care au modificat dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.