ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 840/2015

Decizia nr. 840/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 la data de 29 aprilie 2013, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând să se dispună sistarea lucrărilor de construcție aprobate prin autorizația din 9 aprilie 2013 emisă de Primăria sectorului 4.

Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând suspendarea executării autorizației din data de 09 aprilie 2013 emisă de Primăria sector 4, până la definitivarea procedurilor administrative și judiciare aflate în derulare, cu privire la actul administrativ în cauză.

Prin sentința civilă nr. 7893 din 18 iulie 2013, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28 august 2013, sub nr. x/3/2013.

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4102 din 11 septembrie 2013, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât și, în consecință, a respins acțiunea având ca obiect suspendarea executării unei autorizații de construire pe calea ordonanței președințiale, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 4102 din 11 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat apel atât pârâtul B., care a criticat hotărârea pe motivul neacordării cheltuielilor de judecată, cât și reclamanta A., care a invocat prevederile art. 466 - 482 din N.C.P.C., precizând că în acțiunea inițială a cerut sistarea lucrărilor aprobate în autorizație și nu a autorizației în sine, astfel că acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale nu este inadmisibilă.

Prin Decizia civilă nr. 6 din 7 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A., ca nefundat;

- a admis apelul formulat de apelantul-pârât B.;

- a s

chimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a obligat reclamanta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârât;

- a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate;

- a obligat pe apelanta-reclamantă A. la 750 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât B.

Împotriva Deciziei civile nr. 6 din 7 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din N.C.P.C.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate, raportat la dispozițiile art. 999 din N.C.P.C.

Prin raportul întocmit la data de 3 iulie 2014, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., însă calea de atac formulată de recurentă nu este prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile art. 999 din N.C.P.C., în forma în vigoare la data formulării cererii de recurs.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2014 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de respingere a recursului ca inadmisibil, iar părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege.

Potrivit art. 999 C. proc. civ.: (1) Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.”

Or, în cauză a fost promovată calea de atac prevăzută de articolul citat mai sus și anume apelul, iar promovarea ulterioară a recursului împotriva deciziei din apel, care este definitivă, este inadmisibilă, deoarece

calea de atac formulată de recurentă nu este prevăzută de lege.

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, decizie care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 6 din 07 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2015.