ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3041/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3041/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 20143 din 18 decembrie 2012 Tribunalul București, secția a

Vl-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâta A.N.R.S.P.S. A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de

reclamanta SC E.B. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.R.S.P.S. A respins, ca

prematur, formulat capătul de cerere îndreptat împotriva pârâtei A.N.R.S.P.S. -

Unitatea Teritorială București.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

A.N.R.S.P.S. este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 din H.G.

nr. 1380/2009, care stabilesc atribuțiile A.N.R.S.P.S. cu privire la

administrarea stocurilor de produse, rezerve de stat.

Pe fondul cauzei, după prezentarea

condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească o acțiune în îmbogățirea fără

justă-cauză, tribunalul a reținut că aceste condiții nu sunt îndeplinite în

privința acțiunii în restituire formulate de reclamantă.

S-a apreciat că nu este îndeplinită,

în speță, nici condiția subsidiarității acțiunii în restituire, deoarece între

reclamantă și A.N.R.S.P.S. Unitatea Teritorială s-a încheiat contractul de

depozit și prestări servicii din 19 august 2003, ale cărui clauze stipulate în

art. 2 și art. 7 și printr-o interpretare sistematică a convenției în ansamblul

său, coroborate cu dispozițiile legale speciale în materia rezervei de stat, ar

putea conduce la soluționarea litigiului, însă pe tărâm contractual, iar nu

printr-o actio de in rem verso.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta SC E.B. SA.

În motivarea apelului, se arată că

instanța de fond nu a luat act de precizările reclamantei, atât orale cât și

scrise, prin care menționa că acel contract de custodie nu reprezintă temeiul

legal în baza căruia a procedat la preschimbarea calității păcurii din

rezervoare și nici H.G. nr. 470/2007.

Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, prin Decizia nr. 471 din 27 noiembrie 2013, a admis apelul formulat de

apelanta reclamantă SC E.B. SA, în contradictoriu cu intimatele pârâte

A.N.R.S.P.S. și A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială.

A schimbat, în tot, sentința atacată

în sensul că a admis acțiunea.

A obligat pârâtele să plătească

reclamantei 151.862,78 lei, cu titlu de despăgubiri.

A obligat intimatele-pârâte la

2.121,12 lei cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de control judiciar a reținut, în esență, contrar instanței de fond,

că în speță sunt îndeplinite condițiile legale pentru intentarea unei acțiuni

întemeiate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Astfel, a constatat instanța că prin

schimbarea sortimentului de păcură ce constituie rezervă de stat, domeniul

privat al statului, din care fac parte rezervele de stat, administrate de

pârâte (conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 82/1992 rep.) s-a mărit prin

dobândirea unui produs superior calitativ, diferența de valoare fiind cea

constatată de expertul contabil, în mod corelativ, patrimoniul reclamantei s-a

diminuat cu aceeași valoare, aceasta fiind cea care a realizat schimbul și a

suportat prețul noului produs, legătura între sporirea unui patrimoniu și

diminuarea celuilalt fiind una directă și evidentă.

S-a apreciat că, sub aspectul

condițiilor juridice ale intentării acțiunii în restituire, prima o constituie

absența unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în detrimentul

patrimoniului unei alte persoane.

Curtea a constatat că și această

condiție este îndeplinită în speță, neexistând niciun temei legitim pentru a

obliga apelanta-reclamantă să suporte diferența de preț rezultată din

preschimbarea sortimentului de păcură reprezentând rezervă da stat, aceasta

având doar obligația, rezultată din contractul de depozit, de a păstra

cantitatea convenită de păcură.

În ceea ce privește condiția subsidiarității

acțiunii, instanța a considerat că aceasta excede cadrului convențional dat de

contractul de depozit din 19 august 2003, părțile neavând în vedere o astfel de

operațiune de preschimbare, care a fost impusă ulterior, de necesitatea

respectării dispozițiilor H.G. nr. 470/2007.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs prin cereri separate, pârâtele A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială

București și A.N.R.S.P.S.

I. Recurenta-pârâtă A.N.R.S.P.S. -

Unitatea Teritorială București a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate, în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerii, ca

legală și temeinică, a sentinței apelate cu privire la pretențiile formulate de

SC E.B. SA.

Recurenta-pârâtă își subsumează

criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocând faptul că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și

aplicare a dispozițiilor privind îmbogățirea fără justă cauză și că a omis să

se pronunțe asupra excepțiilor invocate prin întâmpinările depuse, respectiv

excepția prematuritatii acțiunii reclamantei SC E.B. SA, aceasta neîndeplinind

procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută de art. 720

1

C.

proc. civ., iar nerealizarea procedurii concilierii directe are ca efect

respingerea acțiunii ca prematur introdusă.

În argumentarea criticilor vizând

soluționarea excepției prematuritatii recurenta arată următoarele:

Prin adresa din 28 ianuarie 2010

A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială București a comunicat faptul că nu există

un temei legal care să stea la baza solicitărilor SC E.B. SA și care să

dovedească faptul că există o creanță certă, lichidă și exigibilă datorată de

către A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială București, aceasta neînregistrând

nici un debit față de reclamantă.

De asemenea, prin adresa din 28

ianuarie 2010 A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială București a adus la

cunoștința reclamantei că adresa sa din 13 ianuarie 2010 nu este însoțită de

documentele care stau la baza pretențiilor solicitate și că astfel nu sunt

întrunite prevederile art. 720

1

C. proc. civ. în acest context, se

arată, reclamanta nu a transmis documentele care stau la baza pretențiilor

sale, depunând în data de 09 februarie 2010 la Tribunalul București cererea de

chemare în judecată.

Precizează această recurentă că de la

data la care SC E.B. SA a trimis adresa din 13 ianuarie 2010 și până la data

depunerii acțiunii 09 februarie 2010 sunt 28 de zile, inclusiv ziua trimiterii

adresei, cât și ziua depunerii cererii de chemare în judecată și conchide în

sensul că SC E.B. SA nu a respectat prevederile art. 720 C. proc. civ.,

punctând și asupra următoarelor aspecte:

- SC E.B. SA prin adresa din 13

ianuarie 2010 nu a comunicat decât pretențiile sale, însă temeiul legal și

actele doveditoare care stau la baza pretențiilor nu au fost comunicate către

A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritotială București conform prevederilor art. 720 alin.

(2) C. proc. civ.;

- SC Electrocentrale București SA nu a

respectat termenul stipulat în art. 720

1

alin. (5) C. proc. civ. în

acest sens, consideră recurenta că prin instituirea unei proceduri prealabile

legiuitorul a condiționat valorificarea acestui drept de exercitarea sa în

cadrul procedurii prevăzute de dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Precizează recurenta că A.N.R.S.P.S. -

Unitatea Teritorială București este o Unitate Teritorială cu personalitate

juridică și are calitate de ordonator terțiar de credite, subordonată a

A.N.R.S.P.S., aparat central și că funcționează în baza Legii nr. 82/1992

privind rezervele de stat, republicată cu modificările și completările

ulterioare cât și a H.G. nr. 1380/2009 privind înființarea, organizarea,

funcționarea și atribuțiile A.N.R.S.P.S.

În cadrul celei de-a doua critici

recurenta precizează că soluția pronunțată în apel este rezultatul unei greșite

interpretări a contractului încheiat între SC E. SA și A.N.R.S.P.S. - Unitatea

Teritorială București, instanța neținând cont de faptul că pentru

admisibilitatea acestui tip de acțiune este necesară îndeplinirea anumitor

condiții.

Referindu-se la condițiile de ordin

material și juridic ale unei acțiuni întemeiată pe îmbogățirea fără justă

cauză, recurenta arată că existența Contractului de depozit între părți exclude

aplicarea prevederilor art. 992 din vechiul C. civ., făcând trimitere la

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Consideră recurenta că

apelanta-reclamantă SC E.B. SA nu putea invoca prevederile art. 992 din vechiul

C. civ. și nu putea apela la actio de in rem verso întrucât pretinsa ei

însărăcire nu provine dintr-un fapt juridic licit al recurentei A.N.R.S.P.S. și

mai ales pentru că apelanta-reclamantă SC E.B. SA avea la îndemână o acțiune

contractuală bazată pe contractul de depozit.

Precizează că instanța de fond a

apreciat în mod corect faptul că în speța de față lipsesc atât condițiile

materiale, cât și condițiile juridice pentru promovarea unei actio de in rem

verso, atât timp cât acest fapt juridic a fost determinat de cauză licită,

respectiv de punerea în aplicare a unei dispoziții legale și a unei autorizații

de funcționare a C.E.T., în speță, condiții impuse de H.G. nr. 470/2007.

Recurenta arată că potrivit art. 7

alin. (1) din Contractul de depozit și prestări de servicii din 2003,

depozitarul nu putea dispune sub nicio formă de stocul de păcură rezervă de

stat în depozit fără permisiunea expresă, scrisă a deponentului A.N.R.S.P.S. -

Unitatea Teritorială. Or, așa cum se precizează în adresa din 28 ianuarie 2010

- probă neavută în vedere de instanța de apel -, deponentul A.N.R.S.P.S. -

Unitatea Teritorială nu a transmis către apelanta-reclamantă SC E.B. SA nicio

dispoziție scrisă de modificare (cantitativă și/sau calitativă) a stocului de

păcură rezervă de stat păstrat în depozit custodie la S.E. Constanța a SC E.B.

SA.

Se arată că potrivit art. 7 alin. (6)

din Contractul de depozit stocul rezervă de stat se împrospătează în fluxul de

aprovizionare-desfacere al depozitarului SC E.B. SA, deoarece produsul se afla

depozitat în amestec cu produsul de același fel al depozitarului, între cele

două părți existând Contractul de depozit și prestări servicii din 2003,

încheiat conform reglementărilor în vigoare, inclusiv conform H.G. nr. 499/1993

privind constituirea stocului rezervă națională de păcură pentru nevoile de

iarnă ale sistemului energetic național.

Precizează recurenta-pârâtă că,

procedând la preschimbarea stocului de păcură prin folosirea bunului depozitat

fără a avea acest drept, apelanta-reclamantă SC E.B. SA a încălcat atât

clauzele contractuale și legale, cât și principiul de drept prevăzut de art.

969 din vechiul C. civ. potrivit căruia „Convențiile legal făcute au putere de

lege între părțile contractante, că trecând peste prevederile legale C. civ. și

din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, cu modificările și

completările ulterioare, instanța de apel a considerat că această operațiune

este perfect legală dacă a existat un acord de principiu fără a reține

condiționarea expresă solicitată de deponentul A.N.R.S.P.S. - Unitatea

Teritorială. Or, se arată, legea conține dispoziții imperative și de strictă

interpretare. Consideră această recurentă că aprecierea de către instanța de

apel a adresei februarie 06 februarie 2007 ca reprezentând un acord suficient

pentru a produce efecte juridice este contrar legii, adăugând drepturi și

obligații contractuale inexistente atât în sarcina deponentului cât și a

depozitarului SC E.B. SA.

În continuare recurenta-pârâtă

punctează asupra următoarelor aspecte:

- Instanța de apel trebuia să observe

că prin adresa 06 februarie 2007, condiția necesară pentru a fi de acord cu

această preschimbare era încheierea unei note de negociere între părți.

- În fapt, depozitarul SC E.B. SA a

beneficiat de folosirea întregii cantități de păcură depozitate, ca un bun

fungibil și consumptibil, fără plata către stat, prin A.N.R.S.P.S. - Unitatea

Teritorială București a vreunei sume pentru acest combustibil imperios necesar

în procesul său de producție.

- Bunul nu a fost păstrat în interesul

A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială București ca cel ce predă, ci a fost

păstrat în interesul SC E.B. SA, ca cel ce a primit. Dat fiind interesul major

al SC E.B. SA în utilizarea/folosirea bunului depozitat conform autorizației

obținute, aceasta a avut interes evident în reîntregirea stocului aflat în depozitul

său la parametrii doriți de ea.

- Instanța de apel a reținut faptul că

„reclamanta a afirmat că păcura din stocul rezervă de stat se află în amestec

cu propriile sale rezerve și este folosită în permanență în procesul său de

producție, așadar și în propriul său beneficiu". Instanța de apel a

reținut că apelanta SC E.B. SA „a fost nevoită ca păcura pe care a

achiziționat-o în vederea folosirii să fie cea dispusă prin noile prevederi

legale".

- A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială

București nu a impus acest fapt. Mai mult, se arată, în considerente instanța

de apel a reținut că SC E.B. SA „apelanta-reclamantă a fost nevoită să

preschimbe stocul de păcură aflat în rezervoarele sale, inclusiv păcura rezervă

de stat".

- Instanța de apel a reținut că

„preschimbarea s-a efectuat cu acordul pârâtei" cu condiția clară arătată

„că suportarea diferenței de preț urmează a se realiza, în urma unei negocieri

între părți".

- Negocierea este imperios necesară

întrucât produsul a fost preschimbat conform noilor prevederi legale în

beneficiul A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială București, dar a fost folosit

(atât înainte cât și după anul 2007) exclusiv în interesul SC E.B. SA.

În cadrul operațiunii/obligației

contractuale de preschimbare SC E.B. SA a beneficiat fără plată de o cantitate

substanțială de păcură exclusiv în interes propriu.

- În fapt, SC E.B. SA a beneficiat de

o facilitate asimilată unui împrumut de consumație fără „să-i incumbe vreo

obligație în acest sens".

- SC E.B. SA a uzat de un bun fungibil

fără să imobilizeze fonduri sau să se împrumute de la o bancă comercială pentru

cumpărarea întregii cantități. Societatea a utilizat gratuit stocul, iar

creșterea de valoare sau calitate inerentă trebuia să facă obiectul negocierii

solicitate.

- SC E.B. SA a folosit păcura strict

în propriul interes, a produs energie electrică ori termică, a obținut profit,

a profitat de capitalul circulant al altei persoane juridice (A.N.R.S.P.S. - Unitatea

Teritorială București) pe care îl avea în depozitare, iar în final cere o diferență

de preț injustă, întrucât beneficiile pe care Ie-a avut SC E.B. SA raportate la

creșterea de valoare sunt net superioare.

Consideră recurenta că instanța de

apel nu a ținut cont de faptul că preschimbarea păcurii s-a realizat în temeiul

H. G. nr. 470/2007 privind limitarea conținutului de sulf din combustibilii

lichizi, cu modificările și completările ulterioare, fără a avea în vedere că

acțiunea întemeiată pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză are un caracter

subsidiar, cel păgubit având dreptul la o astfel de acțiune numai atunci când

el nu are și nici nu a avut o altă cale de drept, nicio altă acțiune în

justiție pentru realizarea dreptului.

Arată recurenta că dovada că în cauză

nu sunt îndeplinite condițiile pentru promovarea unei astfel de acțiuni aspect

ce rezultă și din faptul că apelanta-reclamantă a obținut din partea

Ministerului Mediului autorizarea de a utiliza păcură cu un conținut de sulf

între 1% și 3% în perioada 01 ianuarie 2007 și 31 martie 2007, cu obligația

corelativă de a respecta încărcările critice din zonele de amplasament al

instalațiilor mari de ardere.

II. Recurenta-pârâtă A.N.R.S.P.S.

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul

respingerii apelului ca nefondat și menținerii ca legală și temeinică a

sentinței civile nr. 20143 din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția a Vl-a civilă.

Consideră că instanța de apel a făcut

o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor privind îmbogățirea fără

justă cauză, fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art 304pct.

9 din vechiul C. proc. civ., pentru următoarele motive:

Recurenta-pârâtă își subsumează

criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Arată că A.N.R.S.P.S. este organ de

specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică,

având calitatea de ordonator secundar de credite, în subordinea Ministerului

Afacerilor Interne.

O primă critică vizează faptul că

instanța de apel, admițând apelul și schimbând în tot sentința atacată, a omis

să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a

A.N.R.S.P.S., apreciind că A.N.R.S.P.S. - administrație centrală nu are

calitatea de debitor în raport cu SC E.B. SA, cu care nu a desfășurat relații

contractuale.

Raportându-se la art. 1 alin. (4) din

Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările, și

completările ulterioare, la art. 10 alin. (1) și (2) din H.G. nr.

1380/2009privind înființarea, organizarea, funcționarea și atribuțiile A.N.R.S.P.S.,

cu modificările ulterioare, recurenta apreciază că instanța de apel, reținând

cauza spre rejudecare, trebuia să se pronunțe și sub acest aspect.

Cea de-a doua critică de nelegalitate

vizează faptul că în soluționarea cauzei, instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că pentru admisibilitatea acestui tip de acțiune este necesară

îndeplinirea condițiilor legale ce vizează îmbogățirea fără justă cauză, din

acest punct de vedere soluția pronunțată în apel fiind rezultatul unei greșite

interpretări a Contractului de depozit și prestări de servicii din 19 august

2003 încheiat între SC E. SA și Unitatea Teritorială.

Argumentația adusă în fundamentarea

acestei critici este identică cu cea prezentată de recurenta-pârâtă

A.N.R.S.P.S. - București, astfel că nu va mai fi redată.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursurile sunt

nefondate pentru motivele ce se vor arăta:

I. Excepția prematurității invocată de

pârâta A.N.R.S.P.S. - București a fost soluționată prin încheierea de la 2

noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a Vl-a comercială,

aceasta fiind susceptibilă de a fi apelată odată cu hotărârea dată asupra

fondului cauzei.

Întrucât recurenta-pârâtă A.N.R.S.P.S.

- București nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei

încheieri, această critică nu poate forma, omisso medio, obiectul controlului

de legalitate în prezentul recurs, soluția pronunțată cu privire la această

excepție intrând în autoritate de lucru judecat.

II. În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de A.N.R.S.P.S., este de reținut că

aceasta este susținută în totalitate de argumente ce supun spre analiză

caracterul convențional al raporturilor juridice dintre părțile litigante. Or,

limitele judecății în apel au purtat asupra temeiului juridic al cererii,

respectiv îmbogățirea fără justă cauză și nu obligații născute în temeiul

contractului de depozit din 19 august.

Criticile comune vizând interpretarea

greșită de către instanța de apel a contractului încheiat între SC E. SA și

A.N.R.S.P.S. - București fără a ține cont de neîndeplinirea în speță a

condițiilor de admisibilitate a acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă

cauză li se va răspunde în cadrul unui considerent comun, acestea fiind

susținute de aceeași argumentație.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe

prevederile art. 82 coroborat cu art. 112 și urm. C. proc. civ. și pe

principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Astfel, în limitele învestirii, în

aplicarea principiului disponibilității, instanța de fond și mai apoi instanța

de apel, în cadrul fixat de limitele judecății, au avut a se pronunța asupra

existenței în speță a condițiilor materiale și juridice necesare pentru

promovarea unui atare demers judiciar.

Opțiunea intimatei-reclamante pentru

promovarea acestui tip de acțiune s-a justificat prin aceea că în contractul de

depozit din 2003 părțile nu conveniseră asupra obligativității unei eventuale

operațiuni de preschimbare, acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză

fiind astfel singurul remediu judiciar aflat la îndemâna intimatei-reclamante,

în vederea recuperării diferențelor de preț.

Instanța de apel a făcut o pertinentă

analiză a condițiilor materiale și juridice specifice acțiunii prin raportare

la modul în care s-au derulat raporturile juridice dintre părți și la

probatoriul administrat reținând în mod corect că art. 5 alin. (1) din H.G. nr.

470/2007 nu reglementează obligația intimatei-reclamante de a preschimba

calitativ stocul de păcură din rezerva de stat și nici pe aceea de a suporta

costul acesteia.

Criticile aduse de recurentele-pârâte

deciziei atacate sub acest aspect se raportează la componenta contractuală a

raporturilor juridice dintre părți, aspect neexaminat de instanță, date fiind

limitele judecății.

În considerarea celor ce preced,

Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi

cenzurată prin prisma criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

recurentele-pârâte A.N.R.S.P.S. și A.N.R.S.P.S. - Unitatea Teritorială

împotriva Deciziei nr. 471 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 14 octombrie 2014.